Decalogul și Revoluția

Revoluția permanentă progresist-nihilistă care bântuie prin lume, prin spațiul cunoscut până recent ca fiind creștin, nu poate să opereze sau chiar săexiste fără a încălca TOATE cele Zece Porunci.

1 & 2. „Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!” & „Să nu îți faci chip cioplit” – cele două porunci nu au nici un sens pentru revoluționarii și pentru activiștii „progresiști”, care, istoric și intelectual, sunt de regulă atei declarați, dar idolatri fervenți și fanatici în mod real. Idolii utopiei lor sunt foarte geloși și nu acceptă nici un fel de concurență. Numele lor e legiune, iar cei mai cunoscuți sunt: egalitatea, diversitatea, toleranța, așa-zisa justiție socială, incluziunea, progresul, știința etc. Noii revoluționari se închină însă și la propriul lor chip, în exerciții fariseice continue de auto-venerare și auto-atribuire de virtuți civice și umaniste. 

3. „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.” Porunca nu e doar o interdicție a blasfemiei, cât un avertisment de a nu face rău în numele lui Dumnezeu. Revoluția înșeală, însă, prin propriile variante ce o pervertesc; cu fiecare an, biserica „liberală” devine tot mai bizară pe măsură ce răstălmăcește, schimonosește și secularizează Scripturile. “Biserici” secularizate legitimează, deschis, avortul, binecuvântează „căsătoriile” de același sex, și merg până la „sacralizarea” homosexualității.

4. „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău”. Pe timpul Revoluției Bolșevice, Lenin a încercat efectiv să elimine duminica. Bolșevicii au introdus un calendar nou de doar cinci zile. Influența Revoluției asupra culturii, guvernelor și legislației occidentale a schimbat profund ceea ce era, cândva, cultura iudeo-creștină a respectului pentru cele Zece Porunci, într-o cultură atee și seculară. Experimentul nu a ținut în Rusia, dar filosofia a rămas: desființarea sărbătorilor creștine – sau desacralizarea lor – și instituirea unor sărbători noi (ziua pământului, ziua diversității, ziua LGBT, etc.)

5. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.” Războiul purtat împotriva familiei nucleare este, de mult timp, una dintre principalele acțiuni ale Revoluției permanente. Și asta deoarece loialitățile spirituale adânci și intrinseci care sunt țesute într-o familie puternică vor răsturna, mereu, porunca bolșevicilor – că prima noastră datorie este față de un guvern omnipotent și „binevoitor” (fapt care conduce, inevitabil, la venerarea unor falși „mesia” politici).

6. „Să nu ucizi!”. Avem, mai întâi, 200 de milioane de oameni au fost măcelăriți sau au murit de foame în secolul XX, ca rezultat direct al lagărelor create de utopiile comuniste. Apoi, zeci de mii de copii sunt uciși în mod legal, în fiecare zi, în pântecele mamelor – un masacru „igienic” pe care Revoluția permanentă l-a promovat intens, și asupra căruia veghează permanent: „dreptul” la avortul „la cerere” pare a fi mai important decât dreptul la viață.

7.  „Să nu fii desfrânat”. Revoluția sexuală – unul dintre capetele Revoluției permanente – neagă direct și fățiș această poruncă, pe care o vrea abolită; în lupta sălbatică dusă nu mai contează nimic. Inevitabilele tragedii și dezastre pe care le declanșează – peste un miliard de copii avortați, la nivel mondial; o epidemie de familii destrămate, de copii care cresc fără mamă, fără tată, sau fără părinți; și o epidemie de divorțuri; și în acești ani, extrem de bizara mișcare LGBT și fantezia că oricine poate să își aleagă ce „gen” dorește; și redefinirea unei instituții umane fundamentale și sacre (Căsătoria) – nu sunt un preț prea mare.

8. „Să nu furi!” Revoluția sub forma comunistă a confiscat și desființat proprietatea pentru a pune în mâinile câtorva destinele celor mulți. Revoluția chiar e serioasă când spune că vrea să pună mâna pe „mijloacele de producție”. Doar că face aceasta confiscând mijloacele prin care „omul mic” își câștigă existența – pentru a-l înrobi și pe această cale. Când nu poate expropria de-a dreptul, Revoluția pervertește capitalismul, generând giganții transnaționali, veritabile cripto-state cu putere de influență deseori egală statelor și promotori ai agendelor Revoluției, care devine astfel soră bună cu Globalizarea.

9. „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău.” Tactica favorită a Revoluției pentru a ocupa noi teritorii (fizice sau ideatice) este aceea de a defăima, demoniza, caricaturiza și umili, de a trimite în judecată, izola sau ostraciza, de a calomnia (sau de a se victimiza) și de a minți atunci când vine vorba de creștini, de conservatori, de tradiționaliști și de credințele lor și de tot ce se opun asaltului ei distructiv. Refuză, de pildă, să faci un tort pentru o „căsătorie” de același sex, și vei fi bombardat cu amenințări cu moartea, târât prin procese, amendat, trimis la re-educare, și poate trimis chiar la închisoare. Tactica de bază a Revoluției este aceasta: nu uita să îi acuzi, mereu, pe adversari că vor să facă fix ceea ce faci tu.

10. „Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi niciunul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!” Porunca impune respect față de celălalt și de cele ale lui, care devin sacrosante, adică de neatins pentru tine. Nu te atingi de bunurile celuilalt, nu te bagi în averea, gospodăria și familia lui. Astăzi este pus sub atac acest respect față de om și cele ale lui: când nu o face prin rapt, ca în comunism, o face prin intruziune sistematică. Glorificând și întruchipând râvna pentru bunurile aproapelui, Revoluția permanentă nu doar violează, ci respinge fățiș cele Zece Porunci.

Să nu uităm ceea ce spunea, în 1913, Vladimir Lenin: „Fiecare idee religioasă, fiecare idee cu privire la Dumnezeu, chiar și a flirta cu ideea de Dumnezeu este o ticăloșie mârșavă … din cel mai periculos soi, o boală contagioasă dintre cele mai abominabile. Milioane de păcate, de fapte murdare, acte de violență și de infectare fizică … sunt mult mai puțin periculoase decât ideea subtilă, spirituală de Dumnezeu.”

Cele 10 porunci nu sunt doar o ordine morală, o civilizație, o cultură. Ele sunt despre om – despre ce și cum este el cu adevărat. Nu doar cum trebuie să fie, ci, mai ales cum este – atunci când este în firea sa adevărată.

Fie că ne dăm seama, fie că nu, în prezent ne clătinăm sub loviturile tot mai dese ale unui atac susținut care durează de peste 100 de ani (în fapt, de câteva secole) asupra culturii creștine, asupra ființei noastre, desfășurat de Revoluția permanentă nihilist-progresistă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s