„Dar la toată mâncarea Adevărului creştin se ajunge numai prin credinţă; şi principala piedică împotriva unei astfel de credinţe nu este logica, după cum afirmă opinia modernă superficială, ci o altă credinţă, opusă ei. Într-adevăr, am văzut că logica nu poate nega adevărul absolut fără a se nega pe sine însăşi; logica ce se aşază împotriva Revelaţiei creştine este numai slujitoarea unei alte „revelaţii“, a unui fals „adevăr absolut”: adică a nihilismului.
(…) vom numi „nihilişti“ oameni care aparent au vederi foarte diferite: umanişti, sceptici, revoluţionari de toate felurile, artişti şi filosofi din diverse şcoli; ei, însă, sunt uniţi într-o lucrare comună. Fie că săvârşesc o „critică” pozitivistă a adevărurilor şi instituţiilor creştine, fie un atac revoluţionar violent asupra Vechii Ordini, fie că descriu viziuni apocaliptice despre o distrugere universală şi instaurarea unui paradis terestru, sau sunt angajaţi în lucrări ştiinţifice obiective în interesul „unei vieţi mai bune” în această lume – presupunerea tacită, de bază, fiind că lumea cealaltă nu există -, scopul lor este acelaşi: nimicirea Revelaţiei Divine şi pregătirea unei noi aşezări a lumii, în care nu va rămâne nici o urmă din vechiul mod de a privi lucrurile, în care Omul va fi singurul dumnezeu.”
p. Serafim Rose (Nihilismul. Rădăcina Revoluţiei în epoca modernă)