– de J. Sobran
„Mă flatează când oamenii care gândesc îmi apreciază scrierile. Dar mă flatează și când netoții încep să le înjure. Pot să afirm cu sinceritate că majoritatea scrisorilor negative nu le fac cinste celor care le scriu: sunt în mod caracteristic grosolane, jignitoare, nerezonabile, pline de invective, de judecăți non-sequitur și ortografie greșită. Uneori sunt vulgare.
Oricărei persoane rafinate i-ar fi rușine să scrie asemenea lucruri puerile. Îmi place să antagonizez genul de oameni care scriu așa ceva. Mă amuză când încearcă să-mi insulte inteligența: nu le dă prin cap că m-aș îngrijora cu adevărat dacă ar fi de acord cu mine.
Ce este cu adevărat de neînțeles la acești oameni este că ei presupun că eu sunt de acord cu ei. Nu se chinuie să argumenteze. Îmi pun etichete, majoritatea (excepție făcând vulgaritățile) putând fi rezumate în cuvântul „bigot”. Dacă mă opun favoritismului rasial etatist sunt „rasist”. Dacă râd de feminism sunt „sexist”. Dacă mă gândesc la homosexualitate ca la o perversiune, sunt „homofob”. Și, desigur, sunt „ignorant” și „reacționar”.
Toate aceste acuzații presupun că accept și eu standardele implicate de ele, când, de fapt, toată ideea este că nu le accept – altfel nu aș argumenta împotriva lor. Ar trebui, se presupune, să retractez și să tac din gură când un netot mă calomniază și îmi pune etichete lipsite sens?
În realitate, astfel de oameni sunt ca membrii unei secte care îi abuzează pe ceilalți cu un vocabular sectar care nu înseamnă nimic pentru cei din afara sectei. Aruncă furioși cu amenințări cu iadul asupra unor oameni care nu cred în iad.
Litania liberală de abuzuri se bazează pe presupoziția că avem cu toții obligația să fim în pas cu ultima modă morală, o datorie să ne repudiem propriile noastre tradiții. Vechiul e rău, noul e bun. Dacă încă mai crezi în lucrurile pe care omul occidental le-a crezut întotdeauna până acum – de pildă, că homosexualitatea reprezintă un păcat teribil – ești acum un „bigot”.
O asemenea invectivă are la fel de multă autoritate ca eticheta de „învechit” aruncată de o gașcă de puștani. În fapt, înseamnă doar că ai comis păcatul mortal de a refuza să faci parte dintr-o gloată autodefinită ca deșteaptă. Ortodoxia mereu în schimbare a noului, prin opoziție cu permanența vechiului, este inculcată și impusă de mass media, un sistem organizat de presiune a acestui grup.
Din acest motiv simpatizez instinctiv cu oamenii care refuză să fie intimidați pentru a se conforma „Ultimului Răcnet”. Îl admir pe reacționarul catolic, pe evreul ortodox, pe protestantul fundamentalist, pe mormon, pe sudistul încăpățânat, pe oricine are curajul să prefere o tradiție în locul unei mode moderne obligatorii. S-ar putea să fiu în dezacord cu el, dar cel puțin știu că nu este făcut din gelatină. Viața sa interioară rezistă la presiunea externă.
(…)
Esența nebuniei liberale o reprezintă convingerea că viitorul este de partea sa. Condamnând trecutul, incapabilă să se gândească la lucrurile permanente, ea crede că știe de pe acum care va fi înfățișarea viitorului. Și își imaginează o Zi a Judecății în care oile progresiviste vor fi separate de caprele reacționare.
„Bigotismul”, epitetul favorit al liberalilor bigoți, înseamnă în prezent refuzul de a accepta viziunea liberală asupra viitorului – o Nouă Societate a Guvernului Luminat, a Justiției Sociale și a Eliberării Sexuale. Cum se face dar că acest viitor nu sosește niciodată, ci întotdeauna ne scapă printre degete? Cu toate acestea, adevăratul credincios îl așteaptă oricum – și îi blestemă pe cei care se îndoiesc de venirea lui.”
(din articolul „Scrisori pline de ură” – Joseph Sobran, www.sobran.com/columns/1999-2001/010510.shtml)
Reacționarii 