Douglas Murray despre Apocalipsa Europei

de Rod Dreher

După cum cititorii fideli deja știu, am reușit în sfârșit să citesc cartea scriitorului britanic Douglas Murray, „Strania moarte a Europei: imigrație, identitate, islam”. Cartea e fantastică, nici n-am cuvinte s-o recomand cu mai multă căldură! Sunt câteva lucruri care m-au frapat acolo.

În primul rând, modul detaliat în care Murray a documentat declarațiile pe care politicienii stângii europene le fac de decenii întregi, spunând că vor lua măsuri aspre împotriva imigrației necontrolate. Toți au mințit.

În al doilea rând, Murray încadrează criza europeană a imigrației în contextul crizei concomitente a civilizației europene — adică pierderea de către Europa a credinței în religia ei ancestrală, creștinismul, precum și pierderea credinței în ea însăși.

În al treilea rând, Murray scrie despre toate aceste fapte și evoluții revoltătoare pe un ton stăpânit și măsurat… ceea ce, ironic paradox! face ca narativul lui să fie încă și mai convingător. Omul acesta nu bate câmpii. (Ar mai trebui să adaug, deoarece va conta pentru unii dintre voi, că Murray este un ateu homosexual declarat, îngrijorat de ceea ce se petrece în Europa, în parte fiindcă Europa creștină liberală a făcut posibil ca oamenii asemenea lui Murray să trăiască în pace.)

Un amic italian mi-a trimis în cursul week-endului un link către interviul pe care Murray l-a dat publicației Il Giornale (Imigrația în masă e masochism – așa moare Europa – Il Giornale)

De ce vorbiți despre o moarte „stranie” a Europei?

Nimeni nu s-ar fi așteptat să se întâmple așa. În Franța, titlul a fost tradus ca „sinuciderea Europei”. Este stranie pentru că este uluitoare.

Ce o omoară?

Două lucruri, împreună. Primul: imigrația în masă, care schimbă complet Europa. Italia știe bine despre ce vorbim.

Și celălalt?

Celălalt e ceea ce noi, europenii, ne facem nouă înșine: este straniu că o civilizație se schimbă total pe sine, din punct de vedere cultural, filozofic și religios, fără nicio opoziție. Ce m-a izbit pe mine a fost că, după apariția cărții, ceea ce s-a dezbătut mult a fost tema imigrației, în timp ce întrebările pe care eu le pun despre ce facem noi, europenii, cu noi înșine, cu valorile noastre și cu tradiția noastră, nu au provocat reacții critice. Asta e ceea ce mă îngrijorează: înseamnă că este adevărat ce cred.

Sau poate că nimănui nu-i pasă?

Amândouă. Ar fi greu de negat ce spun eu despre amurgul civilizației europene, dar atunci trebuie să ne punem întrebarea: ce facem?

Și când colo?

Când colo, avem pasivitate europeană, care ridică din umeri și spune: Asta e și n-ai ce-i face.

Chiar și din partea politicienilor?

Mda. Întotdeauna vorbesc cu politicieni. Pentru mulți dintre ei, acțiunea e totuna cu a ține discursuri…

Până și Angela Merkel a spus că multiculturalismul a dat greș.

În 2010, la Potsdam. Și pe urmă? Deci, ce facem?

Deunăzi la Strasbourg a mai fost un atentat.

Acest atentat este norma cu care trebuie să trăim. … Aseară la Milano m-am dus să văd Târgul de Crăciun de lângă Dom: soldați înarmați, mașini blindate, borne de perimetru. Mi se pare trist. E ceea ce eu numesc „perimetrizarea” vieții, descurajarea vieții.

Ce înseamnă asta?

Am început să ne obișnuim cu aceste borne de perimetru, care sunt urâte și greoaie, chiar și atunci când se pun flori pe ele, cum au făcut la Oslo. Dar nu e normal. Și atunci: de ce să nu punem niște „borne de descurajare” eficace la graniță? De ce să înconjurăm clădiri cu ele, când am putea înconjura țările noastre, cu ceea ce altădată numeam granițe?

Tendința e ireversibilă?

Nu, nu cred. Dar ar fi nevoie de o doză masivă de voință politică, pentru a schimba istoria, iar eu nu văd să existe această voință.

Ce ar trebui să facem?

Lucrul cel mai important ar fi să se facă repatrierea imigranților ilegali. Așa cum a promis [Vicepremierul și Ministrul de Interne Matteo] Salvini. Dacă nu se întâmplă, înseamnă că nu mai e nicio speranță.

De ce?

Pentru că, dacă nu poți rezolva problema oamenilor care n-ar trebui să fie aici, atunci nu poți nici măcar să vorbești despre toate problemele integrării. Dacă repatrierea nu este posibilă, atunci s-a terminat: nu vom mai avea granițe sau state, și vom continua să folosim borne de perimetru.

De ce nu acționează politicienii?

De lene. Este o permanentă amânare în efortul de a gestiona amenințările.

Pe de altă parte există criza civilizației europene.

Propagarea vinovăției germane este un truc genial, care să ne facă să ne pierdem credința în noi înșine. Eu sunt convins că am toate motivele să fiu autocritic, dar nu văd niciun motiv să fiu masochist.

Europenii sunt masochiști?

Dacă autocritica mă ajută să fiu mai bun, e un subiect de discuție, dar dacă mă face să dau greș sau să mor, e o problemă. Trebuie să facem diferența între cine ne vorbește ca prieten și cine ca dușman.

Spuneți că Europa este „obosită”. Ce înseamnă asta?

Eu cred că oboseala este legată de sentimentul că toate variantele au ajuns să fie puse pe masă. În jocul de șah, situația se numește zugzwang: când ești obligat să muți o piesă, dar orice ai face, nu vei putea să-ți îmbunătățești situația – dimpotrivă, o vei înrăutăți. Așa stau lucrurile cu imigrația. Dacă îi lași pe toți să intre, ai problemele de acum. Dacă nu-i lași pe toți, vor spune că ești fascist. Deci, ce faci? Iar dacă spui că trecutul Europei este complex și nu te concentrezi doar pe lucrurile negative, fiindcă există și ceva bun, iar acel ceva bun este constituit din realizări extraordinare, care fac ca Europa să fie unică, atunci ești tratat de colonialist.

Principiul conform căruia lăudăm orice diversitate, cu excepția culturii care a permis diversitatea …

Pretindem că am fi un spațiu neutru, în care poate intra toată lumea, din toată lumea, și să trăim împreună. Mie mi se pare o nebunie.

În carte există sondaje care arată clar distanța dintre deciziile politicienilor și percepțiile pe care le au cetățenii în privința subiectelor ca imigrația și integrarea …

Un cinic ar spune că asta se întâmplă fiindcă politicienii știu prea bine, înainte de a ajunge la putere, că situația este imposibil de rezolvat. … Pe de altă parte, mulți politicieni percep problema, dar nu vorbesc despre asta.

De ce?

Pentru că acela care vorbește o sfârșește rău, ca Pim Fortuyn în Olanda. Sau ca prietena mea Ayaan Hirsi Ali. De ce sunt puțini oameni ca ea? Pentru că, neîndoios, sarcina pe care și-a asumat-o nu e deloc atrăgătoare.

Deci politicienii știu ce se întâmplă, dar nu acționează?

Deseori, în particular, politicienii sunt de acord cu mine, dar apoi adaugă: Nu pot spune asta în public. Din lipsă de opțiuni și ca să nu-și riște cariera. În momentul de față, Italia are un rol foarte important, politic vorbind.

De ce?

Până acum, cei care s-au arătat a fi anti-imigrație au plătit mereu un preț, fiind acuzați că sunt împotriva imigranților, împotriva acordării de azil, neîndurători, fasciști.

Iar astăzi?

Astăzi, pentru prima dată, cei care nu se arată deschiși față de aceste perspective critice, încep să plătească un preț politic.

Cum va fi viitorul?

Incredibil de haotic. Social și cultural. Totul depinde de deciziile pe care le vor lua acum factorii politici. Primul lucru care trebuie făcut, categoric, este recunoașterea greșelilor comise în trecut și să nu le mai repetăm niciodată. Niciodată!

Iar apoi?

Fără granițe deschise. Gata, nu mai încercați să salvați pe toată lumea, din toată lumea. Nu mai fiți ridicoli. Dar ei n-au înțeles încă chestia asta.

Poate vedeți acum, din toate acestea, de ce Opțiunea Benedict (carte a lui Rod Dreher despre necesitatea construirii de către creștini a unor rețele comunitare paralele în interiorul societăților lor – n.n.) se bucură de popularitate în Europa. (…) Creștinii europeni se confruntă cu o criză existențială mult mai gravă decât cea pe care o avem noi în Statele Unite. Oricare ar fi problemele noastre cu imigrația, în primul rând cei care încearcă să intre în țara noastră sunt măcar oameni aparținând unor culturi occidentale și creștine.

Pe de altă parte, între corectitudinea politică (în parte rezultat al unei variante americane de „vinovăție germană”) și ubicuul filistinism laissez faire – la care dreapta politică în niciun caz nu s-a arătat imună! –, renunțăm și la rădăcinile noastre din civilizația occidentală și alegem să ne pierdem memoria culturală. Americani, fiți cu mare grijă! Dacă vă mulțumiți să vă lăsați duși de curent, și voi vă veți prăbuși peste margine în hăul cascadei, chiar dacă nițel mai lent decât europenii.

Articol tradus după textul Douglas Murray on Europe’s Apocalypse, publicat inițial pe site-ul The American Conservative, disponibil integral aici.

 

Un gând despre „Douglas Murray despre Apocalipsa Europei

  1. Declinul civilizatiei occidentale nu este surprinzator . Filozofii au argumentat acest fenomen care , isoric, este inevitabil. Cauzele sunt multiple iar vinovatiile sunt generale. Pentru intelegerea lor trebuie pornit cu analiza culturii care a generat aceasta civilizatie, iudeo-crestina. Marxismul, ca ideologie utopic dar ca aplicare distrugator, a grabit dezintegrarea civilizatiei. Poiticile stangii dominatoare au pordus dezagregarea sociala, prin incurajarea minoritatilor, si masificarea societatii. Sistemul de reprezentari si sistemul de valori, fundamentele culturii si civilizatiei, au fost distruse. Starea lor se face vazuta daca privim sistemul politic actual. Partidele au devenit institutii ale grupurilor de interese, anuland reprezentativitatea cetatenilor. Fenomenul coruptiei incepe de aici. Mai mult, politicienii s-au transformat in subistem social dependent de banul public. Nimic nou deoarece marxismul a fost acela care a fondat nomenklatura. Atunci se construia pe ideologie si teroare, acum se continua pe coruptie si pe imbecilizarea individului. Stergerea natiunii a anulat stautul de cetatean. Individul este un copil fara mama. El a pirdut si tara, matricea constructiei unei entitati care sustinea functionarea civilizatiei. Diferentierile umane sunt naturale deci imuabile. Niciodata nu putem fi identici. Personalitatea are la baza unicitatea omului. In afara ei, creativitatea nu mai este functionala. Dublul adevar si haosul permanent au generat confuzie , individuala si sociala. Speculatorii acestei situatii s-au transformat in stapani absoluti si beneficiari unici ai constructiei umane. Intreaga lume a devenit un gulag.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s