de Rod Dreher
Iată unul, dintr-o serie ocazională, din motivele de speranță în opțiunea Benedict (trimitere la titlul cărții Opțiunea Benedict – O strategie pentru creștini într-o lume post–creștină, scrisa de Rod Dreher – n.tr.).
În ultima mea zi la Madrid, în ianuarie, am luat masa de prânz într-o cafenea de cartier împreună cu cinci tineri, cu vârste cuprinse între 20 și 24 de ani. Ramon, unul dintre ei, mi-a scris un e-mail când a auzit că vin în Spania. Mi-a spus că el și prietenii săi sunt tineri catolici care încearcă să facă un fel de opțiune benedictină și ar dori să mă întâlnească. Natalia Sanmartin, scriitoare catolică, acționează ca un fel de consilier al grupului; ea a fost cea care ne-a pus în legătură.
„Sunt un grup impresionant”, a spus ea. „Încearcă să se educe după programul de lectură al lui John Senior.”
Iată textul de pe Wikipedia referitor la Programul Umanist Integrat al Universității din Kansas, pe care Prof. Senior l-a condus. Extras:
„În cuvintele lui Dennis Quinn [unul dintre fondatori], programul a căutat să „învețe Marile Cărți, clasicii, de la greci, la romani și trecând prin Evul Mediu și Renaștere, până în epoca modernă.” În plus față de studierea marilor cărți, elevii se reuneau pentru memorare de poezie, cântece populare, lecții de vals și studierea stelelor, o activitate pe care fondatorii o considerau una dintre cele mai mari surse de uimire.”
Acești tineri catolici care m-au chemat sunt înfometați de cunoaștere – așa că se hrănesc singuri. Ramon m-a invitat să-i întâlnesc la prânz. Au citit Opțiunea Benedict și, cu gândul la ea, iată ce încearcă să facă. El spune că sunt aproximativ 150 ca ei în Spania, veniți din diferite domenii și situații de viață. Ceea ce au în comun este că sunt, în cuvintele lui Ramon, „catolici, tradiționali, patrioți și tineri”.
Deci, ne-am întâlnit la bere și tapas. Am luat note, cu permisiunea grupului. Mi-au cerut să nu folosesc numele lor, din motive personale. Ei încă nu au un nume sau un website, deoarece sunt încă la început. Ramon spune că va fi fericit să intre în contact cu oricine dorește să comunice cu el prin intermediul meu (trimiteți-mi un e-mail la rod-at-amconmag-dot-com).
Îi voi numi cu un nume sugerat în primele cuvinte pe care mi le-a spus unul dintre ei, cu un zâmbet mare pe față, când ne-am așezat la masă: „Suntem Rezistența”.
Rezistența s-a format pentru că au fost frustrați de faptul că nu primiseră formare adecvată în credință sau cultură în școlile și universitățile lor. Puteau vedea că există o criză masivă în Biserică, în familii, în Spania și în tot Occidentul. Doreau să citească clasicii, pentru a fi pregătiți să reacționeze constructiv la criză. Ce ar fi putut face? Au decis să se strângă împreună pentru a găsi un răspuns comun chemării.
„Am vrut să fim un grup de prieteni, tineri cu idei comune, cu o viziune comună asupra lumii”, a spus Pablo.
Au văzut că în Spania erau mulți oameni care gândeau la fel, dar care nu știau că nu sunt singuri.
Angel a spus: „Am aprins luminițele, iar Rohan și restul oamenilor din Pământul Mijlociu au venit la război” (Pământul Mijlociu este o referire la romanul lui Tolkien, Stăpânul inelelor – n.tr.).
Au avut prima întâlnire în mai 2018. Membrii au decis că primul lucru pe care trebuie să-l facă este să se cunoască reciproc și să dezvolte legături de prietenie. Unul dintre tineri a spus: „Suntem legați pentru că suntem camarazi de luptă”.
După prima lor întâlnire, au început să dezvolte inițiative. Realizând că educația lor era „foarte slabă”, s-au gândit că trebuie să se educe, pentru ca „de data asta să putem înțelege”. Unul dintre ei a spus: „Oamenii obișnuiți din anii noștri nu au studiat lucrurile din vremurile clasice. Nu am citit niciodată Homer, de exemplu. Nu putem fi serioși când vrem să schimbăm lumea fără a fi citit pe Homer, Platon, Sf. Toma de Aquino și alții.”
Au început un curs de lectură bazat pe programul lui John Senior (vezi mai sus); mătușa lui Ramon a tradus lucrarea lui Senior în limba spaniolă. Au avut cinci sesiuni până acum. „Știam că trebuie să cunoaștem aceste lucruri spre a fi pregătiți pentru această luptă”, a spus unul dintre tineri.
În afară de studierea cărților mari, ei învață, de asemenea, cântece tradiționale, dansuri și alte lucruri. Rezistența include studenți, avocați, preoți, soldați și alte categorii. Ramon spune că nu toți sunt de acord asupra a ceea ce e de făcut, dar împărtășesc diagnosticul a ceea ce s-a întâmplat rău.
Diagnosticul lor este, mai mult sau mai puțin, următorul, spune Ramon:
„Nu suntem pesimiști, ci realiști. Diagnosticul este sumbru, dar toți suntem catolici maturi, am ajuns la o anumită vârstă, ne cunoaștem cateheza. Știm că Domnul a câștigat deja. Diagnosticul poate că e întunecat, dar marea luptă a fost deja câștigată. Întrebarea este: vrei să fii în partea învingătoare? Domnul a spus că porțile iadului nu vor birui Biserica, însă nu a spus că porțile iadului nu vor birui Madridul, sau familia ta, sau pe tine.”
Există, a spus Ramon, o „bătălie pentru Spania” – pentru coeziunea națională și identitatea spaniolă. Hispanidad – identitatea spaniolă – nu poate fi înțeleasă în afara credinței catolice. A fi spaniol înseamnă a fi catolic: acest lucru, cred ei, este un fapt istoric. Chiar și ateii din Spania sunt formați în această realitate. Ei nu se identifică drept integriști – tinerii au râs la ideea că episcopii catolici ar avea vreo putere – dar consideră că învățăturile Bisericii trebuie să se afle în centrul dreptului spaniol.
Ramon spune că stânga a dominat educația în Spania de la moartea lui Francisco Franco în 1975 și i-a învățat pe spaniolii moderni să-și urască țara și istoria.
Ramon spune:
„Adevărații dușmani ai Spaniei nu sunt comuniștii, ci liberalii. Liberalismul nu este ceva cu care să poți lupta fățiș, așa cum este comunismul. Se insinuează pe dedesubt. Dă naștere la ceva anti-hispanic.
Spania s-a transformat într-o țară liberală: o țară care nu mai are rădăcini. America nu are rădăcini – era de la început o națiune a Iluminismului. Liberalismul este expresia politică, morală și economică a nominalismului [doctrină filosofică medievală care spune că nu există nici un înțeles inerent materiei].
Ce rol joacă rădăcinile pentru tine? Ele te ancorează într-un loc și te fac să acționezi într-un anumit fel. Când tai aceste rădăcini, poți să faci ce ai chef. Asta s-a întâmplat cu Spania. Vedem că Spania se destramă pentru că oamenii au fost dezrădăcinați și nu știu cine este Spania. Nu poți să iubești ceea ce nu cunoști… În Spania, astăzi, există o pojghiță subțire a catolicismului, dar numai culturală. Cum putem lupta dacă nu credem cu adevărat? Cum putem apăra Biserica dacă ne-am întors spatele la Dumnezeu? Chiar dacă picioarele noastre încă pot fi catolice, inimile noastre nu sunt.
A doua luptă este o luptă pentru Occident. Declinul Occidentului este un fapt și este un fapt care rezultă din abandonul creștinismului. Ramon spune că Rezistența nu crede că clericii ar trebui să aibă putere politică („asta e în Iran”), ci mai degrabă, într-o societate bună, toate lucrurile trebuie să fie conectate spiritual și orientate spre a sluji Lui Dumnezeu.”
A treia luptă, conform Rezistenței, este o luptă pentru natura umană. Există un „atac antropologic” asupra sensului persoanei umane. Ceea ce a numit C.S. Lewis „abolirea omului” se întâmplă acum. Ramon a împărtășit cu mine un discurs pe care l-a ținut anul trecut, la inițierea grupului. El a spus:
„Noi suntem creați după Chipul și Asemănarea lui Dumnezeu și, ca atare, natura noastră ne îndreaptă spre El. Prin urmare, lupta începe împotriva naturii umane. Ideologiile, naturalismul, materialismul, revoluțiile sexuale… Totul este un atac după altul asupra însuși conceptului de uman, pentru a nega ceea ce este evident: transcendența noastră, nemurirea sufletelor noastre, nevoia noastră pentru Dumnezeu, complementaritatea masculin-feminină…
Acestea neagă omul, ființa umană, ceea ce această ființă este. Feminitatea și masculinitatea sunt distruse, specia este sterilizată, mediul nostru natural de dezvoltare, familia, este distrus. Căsătoria este distrusă cu ferocitate, din toate sferele și din toate unghiurile posibile: procreare, indisolubilitate, fidelitate … Familia este atacată ca imagine a Trinității, și acolo găsim motivul pentru atâta ferocitate în atac.”
„Noi eram apărători ai tuturor acestor realități”, a spus Ramon. „Biserica (Catolică) este mediocră. Biserica a fost prima care a trădat adevăratul spirit spaniol. … Biserica a fost de multe ori necredincioasă misiunii sale. Cine L-a abandonat pe Hristos? Biserica. Știm că Biserica este făcută din oameni și ei Îl trădează în mod constant pe Hristos. Suntem oameni și Îl trădăm mereu pe Hristos. Avem o lungă istorie a trădării clericilor. Nu ne mai pasă acum.”
„Nu ne mai pasă acum”. Cuvintele astea mă loveau ca un clopot. Acești tineri mi-au părut atunci ca niște catolici evlavioși și sinceri cărora, din cauza evlaviei și a sincerității lor, nu le-a mai păsat ce cred episcopii lor despre ei.
Ramon spune că prea puțini catolici spanioli înțeleg cât de mult s-au schimbat lucrurile. Modernismul îi afectează pe toți. „Cum vom arăta lumii că creștinismul este mântuirea atunci când totul la noi este modern?”, A spus el. Prea mulți creștini astăzi cred că credința se reduce la un soi de proiect de întrajutorare al clasei mijlocii, nu un apel la sacrificiu de sine și luptă spirituală.
Ramon:
„Ezechiel întreabă: cine va fi cel ce va apăra zidul, cine va fi soldatul care stă de pază și îi apără pe ceilalți? În cea mai mare parte a istoriei, creștinii știau cine erau dușmanii. Ce se întâmplă atunci când creștinii nu mai văd zidul și nu știu unde sunt dușmanii? Asta e biserica de azi.
Este normal ca, atunci când nu poți vedea zidul, să îți cauți căpitanul – și când îl găsești, el va fi cel ce va apăra zidul și i te vei alătura lui.
Să ne uităm acum la „căpitani”. În Madrid, cardinalul a spus anul trecut că ar trebui să susținem un marș feminist pentru că Fecioara Maria l-ar fi susținut.
(Și totuși, in ciuda faptului că arhiepiscopul cardinal a sprijinit demonstrația feministă, mercenarii au atacat și au pulverizat cu graffiti în biserici.)
Ramon mi-a spus că „lupta cea mai profundă este cea pe care oamenii nu o pot vedea”. Lupta pentru autoritate, spune el, este pierdută. Deși toți tinerii cu care am vorbit sunt cu adevărat catolici, ei au renunțat sa mai aștepte ca episcopii lor să facă ceva în legătură cu criza. Se simt ca niște orfani spirituali.
„În prezent nu avem păstori”, a spus el. „Ce ar face un soldat dacă nu-l vede pe căpitan? Ar fi un luptător de gherilă. El îi va aduna pe toți cei care se luptă pentru steag, chiar dacă sunt sub uniforme diferite. [Pentru noi, steagul este] Crucea, Spania și Tradiția. ”
UPDATE: Ramon a transmis e-mailuri pentru a sublinia că el și prietenii săi sunt credincioși catolici care cred că Biserica este sfântă. Doar că ei nu au nici o încredere în competența actualei generații din conducerea ierarhică. Asta nu e același lucru cu neîncrederea în autoritatea ierarhică însăși. Fiind catolici, acceptă legitimitatea ierarhiei… dar cred că ierarhia actuală este in haos.
În discursul pe care îl ținuse mai devreme, Ramon spunea:
„Domnul Hristos a promis că porțile iadului nu vor învinge Biserica. El nu a promis nimic, însă despre conferințele noastre episcopale, despre eparhiile noastre, despre parohiile sau mișcările noastre. Familiile noastre, sufletele noastre, nu e sigur că nu vor fi înghițite în această luptă: fie ne opunem răului și ne luptăm, sau nimic nu ne va împiedica să mai fim încă o dată pe lista lungă de oameni care pavează cu intenții bune drumul spre iad.
Ne așteaptă vremuri grele și este nevoie de o unitate mult mai mare pentru a le rezolva. Diferitele noastre inițiative funcționează, se poate spune, la un nivel de bază, dar ele nu vor realiza nimic dacă sunt izolate și adesea în conflict cu asociații sau mișcări similare. Nu vom găsi un căpitan printre păstori, așa că a venit timpul să ne unim pentru a proteja tot ceea ce considerăm că este esențial. Această unitate nu trebuie să fie artificială, ci personală: nu vă îndoiți că suntem într-o luptă în care există tabere, iar această inițiativă constă tocmai în consolidarea taberei lui Hristos, a tineretului său spaniol, pentru a ne permite să trecem la contra-atac.”
„Există o revoluție tăcută”, mi-a spus Ramon la prânz. „Există o reacție față de lumea modernă pe care o vedem clar la o mulțime de tineri catolici. Toți preoții catolici tradiționaliști sunt tineri. Toți oamenii care merg la mesa latină sunt tineri. Când te eliberezi de gândul că este important să fii validat de lume, după acel conformism al clasei mijlocii, atunci reușești să faci altfel de lucruri „.
Interesant este că acești oameni spun că nici un partid nu vorbește pentru ei. Ei sunt de acord cu unele lucruri pe care le-a făcut generalul Francisco Franco, dar critică alte lucruri. În cea mai mare parte, ei cred că politica de partid este un mod artificial de a face față celor mai grave probleme care afectează țara lor. Ramon spune: „Ne punem speranța în comunitatea pe care o creăm”.
Javier, alt tânăr din grup, afirmă: „Suntem un grup de ratați care fac ceva. Dacă un grup de ratați ca noi poate face ceva, atunci oricine poate. ”
Diego, un al treilea membru al grupului, a declarat că, spre deosebire de SUA, în Spania nu există vreun loc pentru catolicii credincioși să acționeze în mod semnificativ în sistemul politic. Și a continuat:
„Aprindeți o lumânare. Nu trebuie să fie mare. La cât este de întunecat totul în jur, o mică lumânare poate arunca multă lumină. Nu trebuie să încercăm să fim mari de la început… Nu este vorba de politică în scopuri electorale. E vorba de rădăcinile adânci. Este vorba despre restaurarea unei viziuni. Acest lucru nu se poate face prin câștigarea alegerilor. Societatea este în așa fel făcută încât, dacă am câștiga alegerile, atunci probabil ca am făcut ceva greșit… Trebuie să încercăm mai întâi restaurarea culturii și a societății, și abia apoi să ne gândim să câștigăm alegerile.”
Se aprinse lumina în far și Rohan se ridică la război. Cine și-ar fi putut imagina că cuvintele lui John Senior, un profesor din vestul catolic care a scris despre restaurarea culturii creștine, ar rezona în inimile și mințile tinerilor catolici din Spania, douăzeci de ani după moartea sa. Nu renunța la speranță! Nu știi niciodată ce va aduce ziua de mâine… și pe cine vei întâlni pe drum.
UPDATE: comentariile lui Mark:
„Am predat la o clasă de pre-Confirmare (confirmarea este un sacrament in biserica catolică – n.tr.) la parohia mea pentru ultimii 12 ani (Sf. Joseph Baltimore No. 2). Se desfășoară pe un ciclu de doi ani, cu aproximativ 60 de ore de instruire în clasă. Temele sunt incluse ca timp suplimentar de studiu;
În acest timp, primeam o grămadă de studenți din alte biserici catolice, ai căror părinți sunt alarmați din cauza lipsei de conținut a instruirii pe care o primesc in parohiile lor (tocmai am primit o nouă cerere în această vineri);
Verific informal acest lucru cu acești studenți, ceea ce îmi confirmă total preocupările părinților. Nu doar că le lipsesc cunoștințele religioase, ci si cunoștințe de bază despre faptele istorice. De exemplu, elevii au dificultăți în plasarea cronologică a lui Avraam, Moise și Iisus. Mulți nu știu cine sunt, au auzit doar vag numele lor și faptul că Iisus este într-o anumită legătură cu Dumnezeu. Conceptele despre Transcendență, Întrupare, Transubstanță, Treime, Înviere, etc. sunt aproape în întregime necunoscute, acestea nu au nici o noimă pentru ei. Studenții tradiționaliști sunt puțin mai buni – dar accentul îl pun pe „puțin”. Deci aceasta este generația care va accepta marxismul?
Pentru a reconstrui avem nevoie de instruire școlară serioasă și susținută – nu numai școala de duminică, dar și instruirea în orele de luni până vineri, în toate disciplinele clasice, predate in mod riguros și creativ, an școlar după an școlar. Altfel nu putem ieși cu jumătăți de măsură din acest dezastru.”
Traducere după textul din The American Conservative
Reacționarii 