„De câte ori îi vorbesc despre comunism vreunui occidental simt cum se uită pieziş la mine. Intelectualul problematizează materialist-dialectic tot ce îi spui. Consideră că nedreptăţeşti una dintre cele mai generoase doctrine ale omenirii. Că nu înţelegi. Că eşti agent al reacţiunii. Fascist. Nazist. «Comunismul e bun în sine, a fost doar greşit aplicat» îți va răspunde cu îngreţoşată superioritate, făcându-te să te simţi un biet barbar care n-a ştiut folosi un rafinat instrumentar ideologic. Ceea ce mă înfiorează cel mai tare e gândul că mulţi dintre bursierii noştri din occident intră în sfera de influenţă a unor asemenea secretari de partid şi că, nu peste multă vreme, România va începe să aibă ceea ce n-a avut niciodată într-o proporţie semnificativă: o intelectualitate marxistă.”
(M. Platon – Ortodoxia pe litere).
„Modalitatea specifică de control social al gândurilor (prin interzicerea anumitor cuvinte ori expresii) pe care o promovează ideologia corectitudinii politice, nu diferă cu nimic de vechiul ideal fascist ori comunist de ideologizare forţată a societăţii”.
,,Corectitudinea politică este o mişcare totalitară de tip leninist, cea mai gravă ameninţare pentru idealul unei societăţi libere de la prăbușirea regimurilor totalitare de stânga încoace.”
(H.-R. Patapievici – Omul recent).
Reacționarii 