„Afirm că acest gen de opresiune care ameninţă popoarele democratice nu aminteşte de nimic din ceea ce am întâlnit în trecut. (…) În zadar caut o expresie care să redea exact conţinutul la care mă refer. Vreau să-mi imaginez ce trăsături noi ar căpăta acel despotism, răspândindu-se în lume. Văd o mulţime numeroasă de oameni asemănători și egali între ei, preocupaţi permanent de propriile probleme pentru a ajunge la nişte plăceri mărunte şi comune, care să le umple sufletul. (…) Deasupra lor se înalţă o putere impunătoare şi protectoare, preocupată exclusiv de a le asigura senzaţii plăcute şi a se îngriji de soarta lor. O putere absolută, specială, infailibilă, circumspectă şi atentă. Ea ar aminti oarecum de puterea părintească, dacă, la fel ca aceasta, ar avea ca scop pregătirea oamenilor pentru vârsta maturităţii. Ea însă, dimpotrivă, tinde spre menţinerea lor ireversibilă în stadiul copilăriei. Îi place ca cetăţenii să se simtă bine, cu condiţia ca ei să dorească să se simtă bine.”
Alexis de Tocqueville, 1835
Reacționarii 