Minciuni interzise

de Anthony Esolen

„Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este”, spune Iisus (Evanghelia după Matei, 5:37). Căci diavolul „de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii”. (Evanghelia după Ioan, 8:44). Să ne aducem aminte de minciuna primordială, rostită pentru ca moartea să poată fi adusă pe lume: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. (Facerea, 3:4-5).

Chiar trebuia să ne coste o singură mică îmbucătură viața în paradis? O mică abatere, practic un amănunt, un mic tertip, un gest dibaci? Bineînțeles că nu, spune diavolul lui Milton:

Să își aprindă Dumnezeu mânia oare pentr-o-ncălcare atât de mică

în loc să laude curajul vostru, că Moartea o sfidați,

Orice ar fi aceea Moarte, urmând drept calea

Spre fericire și spre cunoașterea a ce e bine și ce e rău.

(„Paradisul pierdut”, Cartea IX)

Firește că Daniel a fost nebun, să cadă în genunchi și să se roage Domnului, când „regele Darius a dat oprire scrisă şi poruncă” (Daniel, 6:10); cei trei tovarăși ai săi au fost nebuni să nu se închine în fața idolului lui Nabucodonosor (Daniel, 3:12), iar cei șapte frați au fost nebuni să nu ia măcar o înghițitură din cărnurile de porc (Cartea a doua a macabeilor, 7:1). Asta-i concluzia pe care trebuie s-o tragem, când creștinii se dau bătuți în fața măruntului păcat al vremii noastre, spunând că ei nu mint, de fapt, ci doar vorbesc așa cum trebuie s-o facă pentru a putea rămâne mai departe în raport cu cei pe care vor să-i aducă întru Hristos. „Minciuna asta mică, am s-o las să strălucească”. (Parafrază după cântecul „This Little Light of Mine” – „Lumina asta mică”, inițial un cântec creștin gospel scris pentru copii în anii 1920 și adaptat în anii 1950 pentru a deveni un imn al mișcării de emancipare a populației de culoare din Statele Unite.)

Când minți despre realitate

Numele cuiva ține de hotărârea părinților săi. Un băiat poate să poarte numele de fată Gail (Goodrich – baschetbalistul american născut în 1943) sau Lynn (Swann – jucătorul de fotbal american născut în 1952). O femeie poate primi numele de băiat Michael (Learned – actrița americană născută în 1939). Nu spun nicio minciună atunci când le rostesc numele, vorbind despre ei. Dar dacă unui bărbat îi spun ”femeie”, sau dacă unei femei îi spun ”bărbat”, așa cum se întâmplă în limba engleză dacă spun despre bărbatul Lynn Swann că este o „ea” sau despre femeia Michael Learned că este un „el”, chiar spun o minciună, și nici nu contează dacă nu de la mine a pornit minciuna. Și nu vorbim aici despre situația spinoasă a unei minciuni spuse pentru a trimite un ucigaș într-o direcție greșită, când el își caută victima pe care vrea s-o omoare. Vorbim despre o minciună care se referă la o realitate creată, o minciună rostită atunci când nimeni nu ți-a pus pistolul la tâmplă și nici nu te amenință că te va arunca în groapa cu lei.

Un bărbat nu este o femeie și nu poate niciodată să devină femeie. O femeie nu este un bărbat și nu poate să devină niciodată bărbat. Ce ofensă adusă frumuseții dăruite nouă de Creatorul care ne-a făcut femeie și bărbat la început, să-ți mutilezi corpul și să-ți strici chipul, totul în numele zadarnicei amăgiri că putem face imposibilul! Nu există „trans-bărbat” sau „trans-femeie”. Nu există decât bărbați sau femei care pretind că ar fi ceea ce nu sunt și care țin morțiș ca și alții să ia parte la această amăgire.

Înțelepciunea începe, spunea marele învățat Confucius, prin a spune lucrurilor pe numele lor adevărat. Sminteala, lașitatea, capitularea sau trădarea încep atunci când le îngădui celor tulburați sau răi la suflet să triumfe în fața ta, făcându-te să spui lucrurilor pe alt nume decât cel adevărat.

Nu e un lucru de tratat cu ușurință

Nu e lucru mărunt, cel asupra căruia insistăm aici. În balanță atârnă întreaga creație. Sfântul Pavel ne spune că Dumnezeul invizibil poate fi cunoscut în parte prin lucrurile vizibile pe care le-a creat. Dar acum sunt bărbați și femei care pretind dreptul de a desface creația. „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea”, spune Adam când o vede pentru întâia oară pe Eva (Facerea, 2:23). Sminteala sexuală a vremurilor noastre l-ar face pe Adam să se înece cu propriile vorbe. Căsătoria dintre bărbat și femeie este o imagine a unirii lui Hristos cu mireasa lui, Biserica (Efeseni, 5:32; Apocalipsa Sf. Ioan Teologul, 21:2), iar acest lucru nu trebuie înțeles ca simplă metaforă poetică. Nebunia vremurilor noastre ar reduce cea mai slăvită revelație a naturii imaginii divine din om și a unirii lui Dumnezeu cu omul, la o simplă figură de stil.

„Nu este bine să fie omul singur”, spune Dumnezeu (Facerea, 2:18), dar acum trebuie să fim toți singuri, cu întreg universul prăbușit în fantezia fiecărei persoane individuale. Și continuăm să stăruim cu îndârjire în fața a ceea ce este imposibil, ba chiar de neconceput: să punem solipsismul la temelia societății.

Niciodată să nu iei ușor minciuna! Un cancer mic poate să ucidă. „Niciodată nu m-am gândit că se va ajunge la asta”, spune judecătorul Janning, acuzat în Procesul de Nürenberg, drept justificare în fața judecătorului american care l-a declarat vinovat și l-a condamnat pentru a fi colaborat cu naziștii la crimele lor împotriva umanității. Nu s-a gândit niciodată că milioane de oameni vor muri. Janning nu este din firea lui un om rău. Dar judecătorul Haywood, cu toată simpatia lui pentru Janning, nu s-a lăsat clintit. „Herr Janning, s-a ajuns la asta cu primul om pe care l-ai condamnat la moarte știind că e nevinovat”.

Minciuna roade sufletul, lăsându-l găunos. Dar cei care sunt de față și văd? Ei văd că tu nu crezi, de fapt, ceea ce spun atât natura, cât și cuvântul lui Dumnezeu. Și vor trage concluzia că ești un laș, un nebun sau un ipocrit. Încearcă să propovăduiești astfel cuvântul Domnului! Copiii tăi vor crede minciuna, dar Domnul nu va accepta nicio scuză. „Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii” (Evanghelia după Matei, 12:36).

A spune adevărul despre sexe nu-i o simplă opțiune.

Să spui adevărul, întotdeauna.

Traducere după https://www.touchstonemag.com/archives/article.php?id=33-01-003-e

Anthony Esolen este profesor la Magdalene College of the Liberal Arts din Warner, New Hampshire, și autorul multor cărți, printre care „Life Under Compulsion” (ISI Books), „Real Music: A Guide to the Timeless Hymns of the Church” (Tan, cu CD), „Out of the Ashes: Rebuilding American Culture” (Regnery) și „The Hundredfold: Songs for the Lord” (Ignatius Press, 2019). De asemenea, este traducător al „Divinei Comedii” a lui Dante (Random House). Se numără printre editorii seniori ai publicației Touchstone.

Sursă foto: aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s