de Rod Dreher
Jonathan Turley, profesor de drept, despre cum avansează totalitarismul „de catifea” la Universitatea Syracuse (sursa, aici):
Legea a tras dintotdeauna o linie între abuz și omisiune, atunci când se ia în considerare o ilegalitate, dar Universitatea Syracuse este pe cale să eradicheze orice reală distincție de acest fel în noile reguli propuse de profesorul Keith Alford, primul responsabil cu „Diversitatea” și „Incluziunea” al acestei universități. Conform noilor reguli, studenții vor fi pedepsiți pentru simplul fapt că au fost martori la incidente „motivate de prejudecată” și „acte de ură”. Schimbarea a fost solicitată de grupul #NotAgainSU, care a cerut exmatricularea „persoanelor care au fost martore la astfel de evenimente sau erau prezent, dar nu au luat parte”:
Alford a trimis un e-mail în care îi avertiza pe studenți (vezi aici):
„Codul de conduită al studenților a fost revizuit, pe baza opiniilor voastre, pentru a stipula că încălcările codului care sunt motivate de prejudecată – inclusiv conduita motivată de rasism – vor fi pedepsite cu mai multă severitate. De asemenea, universitatea a revizuit codul pentru a arăta clar când pot fi trași la răspundere spectatorii la un incident și complicii. Codul va fi pregătit și distribuit pentru a fi semnat de studenți la toamnă.”
Nu merge chiar atât de departe pe cât a cerut grupul de studenți, adică până la exmatriculare; de asemenea, nu se arată foarte clar cum vor fi judecate tăcerea sau non-intervenția, în orice circumstanțe date. Această incertitudine îi va determina, garantat, pe mulți să se conformeze, în vorbe sau în fapte, pentru a evita orice fel de risc de a fi supuși unei acuzații de „prejudecată”, care le poate aduce mari prejudicii. Universitatea a mai avertizat și că vor fi instalate noi camere video în „spațiile de recreere de la parter”, în „zonele comune” și în ascensoarele din cămine. Așadar, orice student care nu acționează imediat va fi observat și, după toate probabilitățile, riscă să fie anchetat sau acuzat, conform noilor reguli.
Mai mult:
Îngrijorarea pe care o provoacă regulamentul Universității Syracuse este dată de faptul că rămân în continuare controverse privind caracterul vag al normelor universitare legate de cazurile de încălcare a regulamentului având ca motiv prejudecata sau rasismul, inclusiv „microagresiunile” prin limbaj sau gesturi (sursa, aici). Recent, un student care scria la jurnalul universității a fost dat afară din redacție pur și simplu pentru că a pus sub semnul întrebării temeiul acuzațiilor de rasism instituționalizat. Ceea ce unii văd ca discurs motivat de prejudecată, alții văd a fi simplu discurs politic. Noul regulament ar sugera că până și studenții care nu sunt de acord că un incident ar fi „motivat de prejudecată” trebuie, chiar și în acest caz, să acționeze, pentru a nu fi anchetați sau pedepsiți. Studenții s-ar putea simți obligați să dovedească că nu sunt rasiști, opunându-se imediat și pe față gesturilor de acest fel, altfel ar putea risca să fie și ei acuzați de același lucru.
Date fiind temerile tot mai accentuate privind erodarea libertății de exprimare în campusurile noastre studențești, pedepsirea studenților pentru omisiune, prin simplul fapt că au fost martori sau au rămas pasivi, adaugă un nou element discursului, de natură să-ți dea fiori reci. Nu doar că sunt reduși la tăcere cei care acum se tem să-și exprime opiniile în campus. Acum vor fi impuse și vorbe, și fapte, pentru a evita o posibilă sancțiune disciplinară. Pentru acești studenți, noul regulament dă naștere unei obligații de tip „dovedește că nu ești rasist” (sau „părtinitor”).
De citit tot articolul.
Îmi aduce aminte de articolul „Planeta polițailor”, al autorului stângist Freddie de Boer, apărut în 2017, în care el spunea, în parte:
Lumea revoluționarilor justițiariști woke este o lume a turnătorilor, informatorilor și șobolanilor. Ia du-te în orice spațiu care se ocupă de justiția socială, ce crezi că vei găsi? Supraveghere fără limite. Toată lumea trebuie judecată. Asupra tuturor planează suspiciunea. Tot ce spui este trecut prin ciur, întors pe toate fețele, analizat în căutarea oricărei posibile remarci ofensatoare. Fiecare este detectiv în Divizia Problematicilor și patrulează nonstop. Cauți și iar cauți pe cineva care este Rău și face Lucruri Rele, și găsești moduri de a-i pune sub învinuire pe scriitori și artiști și pe oamenii obișnuiți, pentru ceva – orice. Filmul ăla cu mare succes la public? Dă-mi 800 de cuvinte și lasă-mă câteva ceasuri: îți găsesc eu motive de învinuire. Asta a ajuns liberalismul în prezent – vânătoarea de Răi care fac lucruri Rele, ca niște mici arheologi ai infracțiunilor care sapă mai adânc și mai adânc, ca să afle cine e Rău și cine e Bun. Mă întreb de ce fuge lumea pe capete de progresismul din ziua de azi…
(Ca să fim drepți, De Boer nu-i iartă nici pe „polițaii” de dreapta…)
Revenind la Syracuse. Vă puteți imagina? Acum va trebui să raportați la Poliția Prejudecății orice posibilă încălcare a regulamentului, ca să vă salvați propria piele. E ca și cum ai trăi în Germania de Est. Cine, Doamne-iartă-mă, și-ar dori să meargă la studii într-un asemenea loc?! Gândiți-vă: să trebuiască să dovedești că, deși te-a văzut cineva lângă scena unui „incident pe bază de prejudecată”, tu n-ai auzit ce s-a întâmplat – doar ca să nu fii și tu pedepsit.
Ai fi dispus să riști o asemenea pată pe CV-ul tău, doar de dragul unei diplome de la Universitatea Syracuse? Nici să vrea, administratorii de la Syracuse n-ar putea face ca studiile la acea universitate să fie mai dominate de anxietate și nevroză.
Cititorii îmi mai trimit uneori e-mailuri ca să mă întrebe de ce mă concentrez atât de mult pe ce se întâmplă în campusurile studențești. Voi cita din cartea Live Not By Lies, ca să explic de ce:
În era noastră populistă, politicienii și polemiștii de la talk-show-urile radiodifuzate pot să enerveze mulțimile, denunțând elitele. Cu toate acestea, în majoritatea societăților, elitele intelectuale și culturale sunt cele care determină direcția de mers pe termen lung. „Actorul-cheie din istorie nu este geniul individual, ci, mai degrabă, rețeaua și noile instituții care iau naștere din aceste rețele”, spune sociologul James Davison Hunter.
Chiar dacă din rândurile maselor poate apărea o idee revoluționară, spune Hunter, „aceasta nu va ajunge să capete forță de tracțiune decât după ce este adoptată și propagată de elite”, prin intermediul „rețelelor lor bine dezvoltate și al instituțiilor lor care se bucură de putere”.
Tocmai de aceea are cea mai mare importanță să stăm cu ochii pe discursul intelectual. Cei care nu o fac, își lasă porțile nepăzite. Cum spune Czesław Miłosz, dizidentul polonez ulterior emigrat în Occident: „Abia către mijlocul secolului XX au ajuns locuitorii multor țări europene să-și dea seama, în general cu un sentiment de neplăcere, că soarta lor putea fi influențată în mod direct de cărți complicate și absconse de filosofie”:
Arendt ne avertizează că experiența totalitară a secolului XX demonstrează că o minoritate hotărâtă și abilă poate ajunge să conducă peste o majoritate indiferentă și neimplicată. În vremurile noastre, cei mai mulți dintre noi consideră că sminteala politic corectă a radicalilor din mediul universitar nu merită să i se acorde atenție, și îi iau peste picior numindu-i „fulgi de zăpadă” (snowflakes) și „războinicii justiției sociale” (SJW):
Mare greșeală! Prin radicalizarea clasei mai largi a elitelor, războinicii justiției sociale („justițiariștii”) joacă un rol istoric similar celui îndeplinit de bolșevicii din Rusia dinainte de Revoluția de la 1917. Rândurile „justițiariștilor” sunt pline de tineri educați, din clasa mijlocie seculară, răvășiți de sentimentul vinovăției și al anxietății în privința propriului „privilegiu social”, înstrăinați de propriile tradiții și disperați să se identifice cu ceva sau cu cineva, care să le dea sentimentul că sunt împliniți și au un scop în viață. Pentru ei, ideologia justiției sociale – așa cum este ea definită nu de învățăturile Bisericii, ci de sacerdoții teoriei critice din lumea academică – funcționează ca o pseudoreligie. Departe de a rămâne cantonate în campusurile universitare și în publicații intelectuale seci și fade, idealurile „justițiariștilor” sunt în curs de transformare a instituțiilor elitelor și a rețelelor lor de putere și influență.
Uite de ce trebuie să acordăm cea mai mare atenție campusurilor universitare: Ceea ce se întâmplă în campus va ajunge până la urmă în toate părțile societății sau cel puțin în instituțiile al căror etos este determinat de absolvenții de studii superioare (de exemplu, corporațiile). Mai devreme sau mai târziu, veți ajunge să vă dați seama că soarta voastră poate fi direct influențată de teorii complicate și absconse ale puterii și identității.
Cât de departe va merge toată această poveste? Uite ceva care pare de-a dreptul incredibil: Adolph Reed, un profesor negru și marxist, care se numără printre cei mai reputați politologi din țară, și-a văzut anulat discursul planificat în fața filialei din New York City a Socialiștilor Democrați din America (D.S.A.), din cauză că nu era corect ideologic. Citez din „New York Times” (sursa, aici):
Subiectul pe care și-l alesese era necruțător: Reed plănuia să argumenteze că intensitatea cu care stânga se concentra pe impactul disproporționat al epidemiei de coronavirus asupra negrilor submina organizarea plurirasială, pe care Reed o vede ca fiind crucială pentru sănătate și justiție economică.
Au fost puse afișe. Socialiștii din filială s-au mâniat. Cum e posibil să invităm să vorbească un om care minimalizează rasismul într-un moment de molimă și protest?! A-l lăsa să vorbească, au declarat afro-socialiștii și socialiștii de culoare din comitetul filialei, era un gest „reacționar, reducționist și, în cel mai bun caz, complet afon”.
„Nu putem să ne fie teamă să discutăm despre rasă și rasism, doar pentru că rasiștii ar putea să manipuleze lucrurile”, se arată în declarația comitetului protestatar. „Ar fi o dovadă de lașitate și cedează putere în fața capitaliștilor rasiști”.
În fața murmurelor că adversarii ar putea să-i saboteze discursul difuzat pe platforma Zoom, profesorul Reed și liderii D.S.A. au convenit să-l anuleze – un moment frapant, dat fiind că organizația socialistă cea mai puternică, probabil, din toată țara, a respins discursul unui profesor universitar negru și marxist din cauza concepțiilor acestuia despre rasă.
Deviaționist! De vină e Bulgăre de Zăpadă! (vezi „Ferma animalelor” de George Orwell – n.n.). Prof. Reed i-a spus jurnalistului de la New York Times că există stângiști care au „o obiecție militantă față de gândirea analitică”. Citiți tot articolul și vedeți concluziile percutante ale profesorului Reed, ca să înțelegeți cât de otrăvitoare, îngustă la minte și inumană a devenit stânga militantă de azi.
Ceea ce se întâmplă în campus cu politica rasială nu va rămâne doar în campus.
Traducere după https://www.theamericanconservative.com/dreher/syracuse-snitching-for-social-justice/
Sursă foto: The Illustrated World of Mr. Chadwick
Reacționarii 