Sistemul de credit social care se apropie

Rod Dreher

În China, inteligența artificială folosește recunoașterea facială ca să monitorizeze cetățenii pentru sistemul de credit social

Ne mai desparte o săptămână de lansarea cărții Live Not By Lies, iar eu îmi adun forțele ca să pot demonta acuzațiile de tip „Dreher e doar un alarmist”. Din fericire – de fapt, ca să fiu sincer, din nefericire pentru noi toți –, anul 2020 îmi face sarcina mult mai ușoară. Un cititor mi-a trimis azi-dimineață niște informații care m-au lăsat cu gura căscată. O să vă povestesc imediat despre ce e vorba, dar vreau mai întâi să vă împărtășesc un pasaj din carte.

Cititorii mei fideli știu: convingerea mea este că „totalitarismul de catifea” care ni se pregătește se va baza pe un sistem de credit social similar celui folosit de chinezi ca să controleze masele și să le oblige să se conformeze, fără a trebui să recurgă la metode „dure”. Fragment din cartea Live Not By Lies („Să nu trăiești din minciună”):

Utilizarea de către guvernul de la Beijing a datelor despre consumatori, a informațiilor biometrice, a coordonatelor de urmărire prin GPS, a tehnologiei recunoașterii faciale, a ADN-ului și a altor forme de culegere a datelor, a transformat și continuă să transforme China într-o fiară nemaivăzută nicicând până acum în lume nici măcar sub Mao sau Stalin. În China, instrumentele capitalismului bazat pe supraveghere sunt folosite de statul polițienesc pentru a administra așa-numitul „sistem de credit social”, care stabilește cine are voie să cumpere, să vândă și să călătorească, în funcție de comportamentul social anterior.

„China este pe cale să devină ceva nou: un stat totalitarist potențat de inteligența artificială”, scrie jurnalistul John Lanchester. „Proiectul are ca scop nu doar să creeze un nou gen de stat, ci și un nou gen de ființă umană, care a internalizat pe deplin cerințele statului și caracterul complet al supravegherii și controlului exercitate de acesta. Internalizarea cu pricina este de fapt scopul: agențiile statului nici măcar nu vor avea nevoie să intervină pentru a corecta comportamentul cetățeanului, deoarece însuși cetățeanul a făcut-o dinainte”.

El vorbește despre pionieratul făcut de Beijing în utilizarea inteligenței artificiale și a altor forme de colectare a datelor digitale, pentru a crea un aparat al statului care nu numai că îi monitorizează pe cetățeni permanent, dar poate și să-i oblige să se comporte în modurile cerute de stat, fără a face vreodată apel la poliția secretă sau la amenințarea cu gulagurile (deși există și acestea, pentru recalcitranți), și fără a mai suferi de neajunsul sărăciei generalizate care a fost produsul inevitabil al comunismului pe stil vechi.

Marea majoritate a chinezilor plătesc pentru bunurile și serviciile consumate cu ajutorul aplicațiilor de pe smartfon sau scanându-li-se fața, prin intermediul tehnologiei de recunoaștere facială. Aceste mijloace îi oferă consumatorului comoditate și siguranță, ceea ce le ușurează mult viața oamenilor obișnuiți. Dar ele generează și un volum colosal de date personale despre fiecare individ din China, cărora guvernul le ține evidența.

Statul mai are și alte uzuri pentru tehnologia de recunoaștere facială. Camerele de televiziune sunt atotprezente pe străzile Chinei, înregistrându-i pe chinezi oriunde se duc. Software-ul guvernului de la Beijing este atât de avansat, încât poate cu ușurință să compare scanurile faciale cu informațiile din baza centrală de date a serviciului de securitate. Dacă un cetățean pătrunde într-o zonă care îi este interzisă – într-o biserică, să zicem – sau dacă pur și simplu merge în direcția opusă celei în care se îndreaptă o mulțime de oameni, sistemul înregistrează automat situația și alertează poliția.

Teoretic, polițiștii nici nu trebuie să se prezinte la ușa suspectului, ca să-l facă să plătească pentru nesupunerea lui. Sistemul de credit social al Chinei urmărește automat ce spune și ce face fiecare cetățean chinez, online și offline, și acordă puncte de merit sau nemerit pe baza gradului de obediență. Un chinez care face ceva pozitiv din punct de vedere social – ajută un vecin mai bătrân sau ascultă o cuvântare de-a liderului Xi Jinping – primește puncte care se acumulează într-un scor social mai bun. Pe de altă parte, dacă face ceva negativ – își lasă câinele să se ușureze pe trotuar, de exemplu, sau face un comentariu sarcastic pe rețelele sociale –, suferă o retrogradare de credit social.

Deoarece viața digitală, inclusiv tranzacțiile comerciale, este monitorizată automat, chinezii cu scoruri mari de credit social câștigă privilegii. Cei cu un scor mai modest descoperă că totul e mai greu pentru ei, în viața cotidiană. Nu au voie să cumpere bilete la trenurile de mare viteză și nici bilete de avion. Ușile anumitor restaurante li se închid. Copiii lor riscă să nu aibă voie să urmeze studii superioare. E posibil să-și piardă serviciul și să nu găsească altul decât cu mare greutate. Și un contravenient al creditului social se va trezi izolat, pentru că sistemul algoritmic îi retrogradează și pe cei conectați cu cel în cauză.

Concluzia: un cetățean chinez nu poate să participe la economie sau la societate, decât dacă are marca aprobării din partea lui Xi Jinping, atotputernicul lider al țării. Într-o societate fără bani numerar, statul are puterea să-i falimenteze instantaneu pe dizidenți, tăindu-le accesul la Internet. Iar într-o societate în care toată lumea este conectată digital, statul poate să transforme pe cineva instantaneu într-un paria, când algoritmii îl fac radioactiv, până și pentru membrii propriei familii.

Credeți că aici nu se poate întâmpla așa ceva? După cum arăt eu în carte, Google, Twitter și alte corporații importante culeg deja tone de date de la fiecare dintre noi, pe baza felului în care ne folosim smartfoanele și navigăm pe Internet. Dacă ai o boxă Alexa sau alt dispozitiv „inteligent” în casă, atunci, fie că-ți dai seama sau nu, ai consimțit ca tot felul de date personale despre tine să fie aspirate de dispozitivul cu pricina și să fie comunicate unei corporații. Capacitatea tehnologică există deja și la noi. Deja se face culegerea datelor.

Iar Covidul a împins Statele Unite mult mai departe pe drumul către o societate fără bani numerar. Există o rațiune perfect evidentă pentru acest lucru, legată de siguranță, dar băncile au un interes financiar propriu, foarte precis, ca să-i lecuiască pe americani de folosirea numerarului:

„Marea Finanță este principalul factor motrice care ne dirijează către o societate fără bani numerar”, a spus el. „Ați observat, probabil, că băncile continuă de ceva timp să închidă sucursale și să desființeze bancomate, puțin câte puțin, și o fac tocmai ca să ne împingă pe mutește spre platformele lor digitale. Pentru că economisesc forță de muncă, economisesc o grămadă de costuri imobiliare și își măresc profitul”.

Ce faci când nu mai poți cumpăra nimic la magazin cu bani numerar? Deja se întâmplă chestia asta. Eu am fost în magazine din orașul unde locuiesc, Baton Rouge, unde nu acceptă plata decât cu card de credit sau de debit, invocând Covidul sau spunând că nu pot să dea rest, fiindcă e criză de monedă metalică. Perfect de înțeles, dar trebuie să ne fie foarte clar că mișcarea în direcția unei societăți fără bani numerar ne face pe toți vulnerabili în fața riscului de a ne trezi scoși din sistemul economic, prin decret venit de sus.

Iată aici un reportaj recent, care explică modul în care companiile de tehnologie din China colaborează cu statul pentru a îmbunătăți monitorizarea destinată sistemului de credit social. Și un altul de pe NBC News, care arată ce înseamnă pentru chinezii de rând să trăiască în condițiile sistemului de credit social – inclusiv cât de grea este viața pentru cei puși pe lista neagră a neconformității (vezi aici). Uitați-vă măcar la unul dintre ele. Este important, pentru că, acum, avem dovezi că industria americană se pregătește pentru implementarea unui sistem de credit social aici, în SUA. Un cititor care este inginer îmi trimite un material informativ în acest sens, și îmi spune că ideea centrală de reținut ar fi că industria americană a înaltei tehnologii este pregătită și dispusă s-o facă aici.

Vă dau mai jos o captură de ecran cu titlul materialului – mi-a stat inima în loc, când l-am citit:

(Piața creditului social, în funcție de infrastructură fizică și cibernetică (senzori, camere video, biometrie, vizualizare computerizată), software (învățare automatizată, analiza datelor, interfețe de programare a aplicațiilor), cazuri de utilizare, aplicații, integrare verticală și pe regiuni 2020-2025)

Iată aici linkul către firma care vinde acest raport. Jargonul anost al birocraților maschează o sinistră realitate:

Inițial o tendință în mare parte perpendiculară pe preocupările privind siguranța publică și securitatea internă, piața pentru infrastructura sistemului de credit social va deveni în final o componentă consacrată, cu rol principal, atât în politicile publice, cât și în cele ale agenților economici. Aceasta înseamnă că sistemele vor fi până la urmă folosite pentru o varietate de probleme care țin de comerț și de stilurile de viață, începând cu evaluarea riscurilor (accesul la credite, comisioane de finanțare, asigurări etc.) și terminând cu accesibilitatea înăuntrul spațiilor publice, cum ar fi la concerte, la evenimente sportive și alte locuri unde se adună publicul. Indivizii cu scor social ridicat de pe piața creditului social vor beneficia de acces preferențial, atât la active reale, cât și la active digitale.

Infrastructura de sistem al creditului social cuprinde mijloace de supraveghere analoge și digitale, dispozitive conectate la Internet ca smartfonuri și accesorii purtate individual, obiecte fizice activate de sensori în sisteme de securitate și dispozitive de supraveghere care folosesc biometria și vizualizarea computerizată. Tehnologiile cuprind transmisia fără fir în bandă largă (WiFi, LTE, 5G), IoT, algoritmi ai inteligenței artificiale (AI) și platforme de analiză a volumelor mari de date, inclusiv procesele și procedurile aferente. Chiar dacă fiecare dintre aceste sisteme are o valoare de piață la nivel individual și se poate folosi separat în diverse scopuri, convergența acestor tehnologii altfel disparate va fi aceea care va facilita valoarea în interiorul pieței creditului social. De exemplu, sistemele combinate între AI și IoT vor fi folosite pentru a identifica evenimente importante care impun o intervenție imediată, spre deosebire de cele care vor fi pur și simplu arhivate.

Un lucru important de remarcat aici este extraordinara posibilitate de suprapunere între tehnologiile folosite pentru sistemele de credit social și alte soluții, cum ar fi siguranță publică, securitate internă și multe tipuri de aplicații pentru administrarea municipală inteligentă, printre care transport inteligent (șosele și străzi, parcări, vehicule autonome etc.), clădiri inteligente, monitorizarea mediului înconjurător (lumină, temperatură, presiune etc.). Multe dintre aceste elemente de infrastructură sunt deja incluse în proiectele de implementare a orașelor inteligente, deci vor fi plurifuncționalizate ca să suporte și piața creditului social.

Și mai departe:

La baza sistemelor de credit social se află depozite de date la scară mare, capabile să stocheze practic orice tip de date care se pot corela sau asocia cu cetățenii sau firmele, atât din punctul de vedere al identității, cât și din cel al comportamentelor. Aici intră date neprelucrate din observații, dar și liste de control al accesului (alb, gri, roșu, negru), precum și metadate care să lege laolaltă elementele de date și să permită căutarea cu ușurință a informației. Fără utilizarea inteligenței artificiale și a tehnologiei volumelor mari de date, ar fi problematic de implementat sisteme ale pieței creditului social, într-un mod care să fie relevant, deoarece trebuie făcute corelații între volume enorme de date disparate.

De remarcat propoziția: piața pentru infrastructura sistemului de credit social va deveni în final o componentă consacrată, cu rol principal, atât în politicile publice, cât și în cele ale agenților economici. Inginerul care mi-a trimis acest material spune:

Rapoartele de felul ăsta sunt destinate directorilor din firmele de tehnologie care caută ocazii bune de piață, „următoarea mare chestie profitabilă”, în care să-și investească resursele.

Multiple aspecte de remarcat, care concordă cu tezele tale. Principala chestie, aici, ar fi că este un indicator al unei industrii care este pregătită și dispusă să implementeze o infrastructură universală de credit social.

Dacă nu crezi că stânga – capitaliștii, universitățile și alte instituții care se închină la justițiarismul social woke – va sări imediat să profite de ocazia de a implementa un asemenea sistem, ca parte din planul ei de a curăța lumea de rasism, homofobie, transfobie, creștinism ”bigot”, dizidență politică și așa mai departe, atunci ești într-o fază de negare a realității. Nu face greșeala de a crede că un astfel de sistem ar fi, în mod evident, foarte nepopular. Iată ce scria astă-vară în Politico (vezi aici):

Deși umilirea cuiva în mediul online ar putea o importantă preocupare pentru public dacă petreci mult timp pe Twitter, doar 40% din alegători declară că au participat la campanii de „cultura anulării” (cancel culture), și doar unul din 10 declară că participă „des”. Ar părea să fie mai mult o ocupație liberală: jumătate din alegătorii Partidului Democrat și-au exprimat pe rețelele sociale antipatia față de un personaj public după ce acesta a făcut ceva reprobabil, în timp de numai o treime din alegătorii Partidului Republican spun că au făcut acest lucru.

Vârsta este unul dintre cei mai siguri factori de predicție în privința părerilor cuiva. Membrii Generației Z privesc cel mai favorabil ideea de a pedepsi oamenii sau instituțiile pentru opinii deranjante, urmați îndeaproape de Mileniali, în timp ce membrii Generației X și cei ai Generației Baby Boomer au cel mai înalt grad de antipatie față de această idee. Cultura anulării are ca motor generațiile de alegători tineri. O majoritate (55%) a votanților cu vârste între 18 și 34 de ani declară că a luat parte la acțiuni de anulare publică a cuiva, în timp ce doar o treime (32%) din votanții peste 65 de ani declară că s-au alăturat unui iureș de umilire pe rețelele sociale. Vârsta diferită ar putea explica, înparte, de ce Ernest Owens, un jurnalist milenial, criticat de Obama, i-a răspuns acestuia cu un editorial de opinie în „The New York Times” pe care l-am putea caracteriza drept dezvoltarea într-un articol de ziar a ripostei „Bine, moșule!”.

Pe parcursul următoarelor câtorva decenii, pe măsură ce „moșii” din Generația Baby Boomer vor deveni istorie și Generația X va intra în minoritate, transformarea într-o culturii anulării într-o armă, sub forma unui sistem național de credit social, se prea poate să devină o idee populară. Un semn prevestitor: în redacțiile publicațiilor New York Times, Washington Post, Atlantic și alte altor mijloace de presă importante, Milenialii și cei din Generația Z i-au obligat să plece pe jurnaliștii și redactorii care încălcau ortodoxiile progresiste. Ce fac elitele, va face până la urmă și țara.

Putem, și trebuie, să combatem politic acest lucru, cu toată puterea, dar trebuie și să fim conștienți că avem de-a face cu o luptă a lui David împotriva lui Goliat. Nu prea văd dovezi în acest moment că dreapta politică înțelege ce se petrece și că e conștientă de importanța mizei. E foarte, foarte greu să-i faci pe cei de la dreapta centrului să-și imagineze că Împărăția Corporatistă face parte, și va face în continuare, din Regimul Totalitar de Catifea. Conservatorii sunt în așa hal blocați într-o mentalitate a Războiului Rece, încât nu pot vedea totalitarismul decât ca pe ceva care vine de la o guvernare tiranică. Nu-și pot imagina cu niciun chip că va veni ziua în care băncile justițiariste woke îi vor pune pe linie moartă, fiindcă prezintă un risc de credit social, și nu le vor mai permite accesul la capital. Asta înseamnă Capitalismul Justițiarist Woke: să aduci politica de stânga în activitatea de afaceri, inclusiv până la nivelul de detaliu.

Lăsând la o parte Capitalismul Justițiarist Woke, credința mea este că, după ce Partidul Democrat își va consolida puterea în anii care vin, va trece la a pacifica țara prin implementarea unui sistem de credit social, care îi va pedepsi pe cârtitori și îi va răsplăti pe conformiști – iar progresiștii vor bate fericiți din palme, pentru că principiile antiliberale ale culturii anulării (de exemplu, zero toleranță față de dezacord) sunt deja normative în instituțiile pe care le controlează.

Dacă ești creștin sau orice fel de conservator, te rog să pui mâna pe un exemplar din cartea Live Not By Lies, care va apărea în data de 29 septembrie, și hai să începem să ne pregătim pentru lunga rezistență. Când părintele Tomislav Kolakovic i-a avertizat pe slovaci, în 1943, că totalitarismul va veni în țara lor, după ce Armata Roșie i-a înfrânt pe naziști în estul Europei, episcopii și alții l-au socotit un alarmist. Dar a avut dreptate. Tinerii creștini care l-au crezut și au acționat în baza avertismentelor lui au început să construiască rețele de rezistență spirituală și practică, cât timp încă mai erau liberi s-o facă. Acele rețele au devenit coloana vertebrală a bisericii clandestine din timpul comunismului. În cartea mea, eu îl citez pe dr. Nicolas Bartulica, un emigrant croat în SUA, și prieten al profeticului preot. Dr. Bartulica spune:

„Părintele Kolaković a văzut ce urmează și i-a pregătit pe creștini pentru ce avea să vină. Nu vă îndoiți! El ne vorbește chiar și acum. Ne spune ce să facem.”

ACTUALIZARE:

Aaron Kheriaty, MD

@akheriaty

Dispatch from the front lines: I’m now seeing people of all political persuasions in our psychiatric clinic, who genuinely believe the Apocalypse is near. Literally. And I’m not talking about individuals who are psychotic or manic. Otherwise healthy people are terrified.

4:56 PM · Sep 21, 2020·Twitter for iPhone

(Aaron Kheriaty, medic

Depeșă de pe front: la clinica noastră de psihiatrie văd acum oameni de toate culorile politice care cred sincer că vine Apocalipsa. La propriu. Și nu mă refer la indivizi psihotici sau maniaci. Oameni altfel complet sănătoși sunt terifiați.)

(Aaron Kheriaty, medic

În atenția elitelor noastre: gândiți-vă la cetățenii care nu se pot dezlipi de ecranul televizorului și de postările de pe rețelele de socializare. Viețile lor nu sunt o minge de fotbal pe care s-o izbiți voi de colo până colo, când vă jucați de-a revoluția. Vorbele și faptele voastre au efecte asupra celorlalți. Într-o zi, va trebui să dați socoteală.

Aaron Kheriaty, medic

În atenția clasei trăncănitoare: opriți-vă măcar câteva săptămâni din chirăiala voastră stridentă, și nu mai amenințați cu răzbunarea și violența. Avem deja destul măcel aici. Mai bine suflecați-vă mânecile și dați o mână de ajutor: ajutați la pansarea celor răniți, începând exact cu acei vecini pe care îi disprețuiți atât!)

Da, pricep. Eu, unul, n-am idee dacă Apocalipsa – în sensul de Sfârșitul Lumii – chiar e aproape, și nici n-aș îndrăzni să-mi dau cu presupusul. Iisus a spus că nimeni nu știe când îi va veni ziua sau ceasul. Dar din câte știu eu, până acum n-am avut niciodată un sistem de comerț care să te poată scoate complet din economie, dacă ești un cârtitor al regimului („Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei.” — Apocalipsa, 13:17). Acesta există acum în China, mulțumită tehnologiei încăpute pe mâinile unei guvernări tiranice. Și vine și la noi.

ACTUALIZARE 2: Cititorul Hattmann:

Pentru cei care nu cred că se va întâmpla, deja s-a întâmplat. Băncile au închis deja conturile unor fabricanți de arme de foc. Eu lucrez pentru o mare instituție financiară. Scotocim toate ungherele Internetului, când îți deschizi un cont. Faliment în 2003? Va trebui să dai explicații (e un exemplu din viața reală).

Cunosc identitatea reală a lui Hattmann. NU vă minte, când spune că lucrează pentru o mare instituție financiară.

Traducere după: https://www.theamericanconservative.com/dreher/live-not-by-lies-the-coming-social-credit-system/

Sursă foto: aici