Prizonieratul societăților – va fi lumea întreagă într-o zi ca Hollywoodul?

Tyler Durden

Scriu rareori despre Hollywood sau industria filmului, în primul rând pentru că există o mare varietate de analiști și youtuberi în mass-media alternative care discută despre bizarele comportamente și transgresiuni ale Orășelului de Staniol, și o fac zilnic. Totuși, mi se întâmplă când și când să constat că evenimentele de la Hollywood reflectă o dinamică mult mai larg prezentă în cultura noastră și că trebuie abordată imaginea de ansamblu.

Vreau să fie limpede: când vorbesc despre „Hollywood”, nu mă refer doar la loc în sine, ci la întregul imperiu corporatist hollywoodian, incluzând aici și Netflix și alte companii de streaming care s-ar putea să nu funcționeze chiar în totalitate în afara Los Angelesului. Oricum, toate sunt finanțate de aceiași oameni.

Hollywoodul și cabala corporatistă din spatele lui caută de multă vreme să fie în centrul universului cultural american. Cu alte cuvinte, încearcă să pervertească dinamica naturală, astfel încât viața să imite arta în loc să fie invers, arta să imite viața. Și, dacă ei sunt cei care controlează arta, atunci vor controla și percepțiile oamenilor asupra vieții.

Conceptul de „fabricare a consimțământului”, lansat de unii ca Noam Chomsky, joacă un rol aici, dar eu cred că merge mult mai departe decât atât. Mai degrabă, Hollywoodul caută nu doar să fabrice consimțământul din partea publicului, ci să fabrice și relația publicului cu realitatea. Pontifii Hollywoodului nu se mulțumesc doar să ne vadă că stăm cu capul plecat și le acceptăm, mârâind, habotnicia ideologică; ei vor ca noi să credem că modul lor de a vedea lucrurile este și a fost întotdeauna UNICUL mod de a le vedea.

Ceea ce văd eu azi în industria filmului și în lumea corporatistă în general este propagandă totală și dezlănțuită, care nu mai cunoaște nicio reținere. Am depășit stadiul manipulărilor subversiv mascate și am intrat într-unul în care propaganda a devenit stridentă și agresivă. Aproape fiecare film nou și serial de televiziune, ca să nu mai vorbim de majoritatea reclamelor, dă pe dinafară de distorsiuni stângiste. Doar cu foarte mare greutate vei găsi în ziua de azi conținut care să nu-ți vâre pe gât idei cum ar fi:

1) Veșnice platitudini feministe.

2) Menționări ale patriarhatului și „privilegiului alb”.

3) Exagerări ridicole ale rasismului din America (de parcă nimic nu s-a schimbat față de perioada segregaționistă).

4) Oprimarea femeilor, cultura violului etc., de parcă nu s-ar fi îndeplinit deja țelurile primului și celui de-al doilea val ale feminismului. Zugrăvirea oprimării femeilor acolo unde nu există practic nicio oprimare.

5) Femei constant portretizate ca fățiș masculine, cu trăsături și abilități care le sfidează biologia.

6) Bărbați constant portretizați ca bicisnici și feminini.

7) Masculinitatea, forța, concurența și meritul înfățișate ca distructive, „toxice” și perimate.

8) Trăsături feminine pozitive și obișnuite (tandrețe, atitudine ocrotitoare, creșterea copiilor, îngrijirea căminului) zugrăvite ca depășite sau asupritoare.

9) Diversitate forțată și nerealistă, care nu reflectă nicidecum proporțiile rasiale statistice din alcătuirea populației Statelor Unite și a altor țări occidentale.

10) O saturație a reprezentării gay și transgender – un procentaj minuscul din populație este făcut să pară de ca și cum ar fi un curent vast, care își face simțită prezența în viața de zi cu zi a tuturor.

11) Generațiile mai vârstnice primesc roluri de personaje confuze și ignorante sau sunt îndepărtate cu totul din cinematografie și televiziune.

12) Oamenii mai tineri sunt înfățișați ca lideri înțelepți, care vin „să curețe mizeria” lăsată în urmă de generațiile mai vechi, căci sunt, cumva, binecuvântați cu vaste cunoștințe și multă experiență, pur și simplu în virtutea tinereții lor.

13) Istoria ștearsă și rescrisă ca să oglindească idealurile progresiste moderne.

Aș putea continua mult și bine, dar cred că ați prins ideea. „Reprezentarea” nu este un lucru rău prin sine, dar când devine o armă folosită ca să întorci pe dos adevărul pentru câștig politic, atunci avem o problemă. Niciuna din concepțiile enumerate mai sus nu este o oglindire fidelă realității din lumea noastră omenească. Dimpotrivă, ele caută să introducă anomaliile statistice în normalitate, și viceversa, să ia standardele normale ale biologiei și psihologiei umane și să le reprezinte ca fiind aberante și greșite.

Da, există cazuri în care Hollywoodul își face de lucru cu fantezia și SF-ul, iar acest lucru poate fi folosit pentru a găsi scuze raționale reprezentărilor bizare. Dar nu despre asta vorbesc eu aici. Vorbesc despre îndoparea forțată a publicului cu o agendă stângist-progresistă perfect evidentă, care acoperă tot spectrul narativ. Acestea nu sunt doar niște filme. Acestea nu sunt doar niște emisiuni de televiziune. Acestea nu sunt doar niște povești pe care ni le spune industria filmului – aceasta este spălare pe creier.

Obiectul de activitate al Hollywoodului nu este să facă artă. De fapt, interesul principal al pontifilor Hollywoodului nu mai e nici măcar acela de a face bani. Mai degrabă, pe ei îi interesează acum îndoctrinarea. Da, este o „conspirație”. Nu o teorie a conspirației, ci o realitate a conspirației.

Țelul lor este să facă publicul să creadă că idealurile progresiste (sau, în unele cazuri, ideile globaliste) sunt cele care predomină. Dacă vezi aceleași minciuni, în fiecare zi, în fiecare reprezentare fabricată a vieții, s-ar putea să începi să crezi că opiniile tale mai raționale, mai tradiționale și mai cu picioarele pe pământ, sunt în minoritate. S-ar putea să începi să te autocenzurezi, de teamă să nu fii ridiculizat. S-ar putea chiar să treci în tabăra cealaltă, doar ca să nu fii atacat.

Pentru a păstra controlul asupra mașinăriei de propagandă, un factor foarte important este grija ca fețelor de pe ecran să nu li se permită nicio clipă să se abată de la linia partidului. Celebritățile-marionetă și cele răsfățate mai dihai ca animalele de companie, trebuie să fie ținute din scurt.

La fel ca majoritatea oamenilor, m-am uitat și eu recent la interviul pe care Ben Shapiro i l-a luat Ginei Carano (vezi aici) și practic mi-a confirmat tot ce știam deja despre Hollywood (în foarte scurta mea carieră de scenarist, acum douăzeci de ani, am fost și eu expus la cultura compromisului de la baza Hollywoodului, și nu mi-a provocat decât repulsie).

Ce te frapează, totuși, este gradul în care elitele coporatiste de la Hollywood caută să violeze mințile angajaților lor și să-i forțeze să se supună cultului lor. Gina Carano n-a fost dată afară pentru că a postat un fapt istoric pe Twitter; de vină a fost tot ce s-a întâmplat înainte de postarea ei.

Vedem exemple de instruire corporatistă pe tema diversității, ca seminariile „Fii mai puțin alb” ale companiei Coca-Cola (vezi detalii aici), și ne cutremurăm în fața fanatismului cultist și a manipulării. Dar când ascultăm povestea Ginei Carano, începem să ne dăm seama că Hollywoodul a ajuns deja foarte departe, în felul cum exploatează manetele de control al justiției sociale.

Carano spune că, imediat ce a început să-și spună părerea dintr-o poziție conservatoare, studiourile Disney și Lucasfilm au bombardat-o cu mesaje de la reprezentanți, agenți de publicitate etc., a căror misiune era s-o convingă să tacă sau să-și ceară public scuze pentru afirmațiile ei. Ba chiar au încercat s-o facă să îndure o admonestare în masă, în fața a 40 de transgenderi, pentru că refuzase să-și posteze „pronumele personale” pe pagina ei de Twitter.

Deseori, în cercurile comuniste, se folosește termenul „ședință de luptă” – o metodă de a pune la stâlpul infamiei și a-i distruge pe cei care îndrăznesc să iasă din rând. Totodată, se folosește și pentru a semăna frica în sufletul oricui altcuiva căruia îi trece prin cap să dea glas unor opinii independente.

Ședințele de luptă au fost tactica principală aplicată în timpul Revoluției Culturale din China, drept mijloc de restabilire a ordinii printre cetățeni și de ștergere a tuturor ideilor contrare marxismului. Filmul „Vioara roșie”, produs în 1998, se numără printre foarte puținele, văzute de mine, care descrie cu acuratețe ravagiile sterilizării sociale comuniste (vezi aici)

Asta se întâmplă când Marile Corporații sau guvernul se aliniază la dogmele cultului stângist. Războinicii Justiției Sociale n-ar avea niciun pic de putere, dacă nu s-ar bucura de susținerea corporațiilor și a instituțiilor guvernamentale.

Vreți să știți de ce atât de multe celebrități din ziua de azi par disperate să-și ”semnaleze virtutea”, online, tot timpul? S-ar putea să nu fie din cauză că le-ar da dreptate stângiștilor. Posibil să încerce doar să-și păstreze slujbele și să nu fie sufocate de o gloată transformată în armă. Ceea ce mi-a revelat mie, de fapt, interviul cu Gina Carano, a fost gradul în care corporațiile hollywoodiene sunt implicate în manevrarea acestei gloate.

Companiile ca Disney nu urmează supuse gloata, ci dimpotrivă, folosesc gloata ca pe o unealtă. Ele conduc cultul justiție sociale, nu cultul le conduce pe ele, așa cum presupune multă lume, în mod eronat.

După ce am terminat de urmărit interviul cu Gina Carano, nu-mi mai puteam lua gândul de la un serial din anii 1960, numit „Prizonierul” („The Prisoner”), cu Patrick McGoohan în rolul principal. E vorba despre un agent guvernamental care își dă brusc demisia și este răpit de o organizație criminală anonimă, care îl duce într-un loc numit „Satul” („The Village”). Satul este un complex întins de clădiri, făcute să arate ca o stațiune de vacanță pe malul mării, la suprafață, dar dedesubt este o vastă rețea de supraveghere.

Toți cei care trăiesc în Sat sunt ca într-o capcană, supravegheați permanent, iar grupul care administrează Satul folosește niște „jocuri ale minții”, foarte elaborate, ca să-i distrugă psihic pe prizonieri. Satul funcționează transformându-i pe prizonieri în informatori și gardieni; scopul urmărit nu are deseori nimic de-a face cu a-i determina pe oameni să-și trădeze secretele, ci să se supună, să ajungă să iubească Satul și să devină parte integrantă a lui. Satul nu este o închisoare. Satul este un experiment, un microcosm a ceea ce elita își dorește să devină întreaga lume (vezi aici)

Hollywood este Satul.

Felul în care Gina Carano a fost practic urmărită pas cu pas de propriii angajatori și îndemnată să se supună prin ședințe de luptă și jocuri ale minții, și modul în care Hollywoodul acționează în culise, este exact ce intenționează stângiștii și elitele corporatiste pentru noi toți. Deja se și întâmplă, într-o oarecare măsură. De câte ori n-am auzit cum conservatorii sunt etichetați drept „instigatori la insurecție, teroriști și rasiști”, doar în ultimul an? Câți conservatori n-au fost cenzurați de platformele Marilor Corporații de Tehnologie? Câți nu și-au pierdut slujbele, din cauza opiniilor exprimate sau pur și simplu pentru că au enunțat niște adevăruri factuale?

Cultul justiției sociale și corporațiile care îl controlează vor ca lumea să fie un Hollywood. Vor ca acel mediu de opresiune și frică să devină norma uzuală. Vor ca tuturor să le fie frică să vorbească, să nu fie de acord sau să se abată în orice mod de la agenda cultistă. Fiecare trebuie să-și joace rolul în perpetuarea lumii de fantezie. Toți trebuie să se lupte ca să apară drept virtuoși și puri în fața gloatei. Fiecare este un actor, prefăcându-se că-și iubește noul colectiv totalitar.

Această strategie are totuși o foarte mare slăbiciune…

Totul depinde de aversiunea oamenilor la ideea de a pierde ceva. Dacă ți-e frică să nu cumva să pierzi ceva ce ai, atunci acel „ceva” poate fi folosit pentru ca alții să te controleze. Ginei Carano nu i-a fost teamă să piardă, deci n-a putut fi controlată, fapt pentru care are tot respectul meu. Exemplul pe care ea l-a dat altora este mult mai prețios decât orice rol pe care l-ar fi putut juca, oricât de bine, supunându-se în fața cekiștilor Hollywoodului. Dacă majoritatea oamenilor ar face la fel, civilizația noastră s-ar putea schimba în bine peste noapte.

Orice tiranie este o iluzie întemeiată pe frica din mințile celor înrobiți. Așadar, nu vă fie frică!

Traducere după https://www.zerohedge.com/covid-19/how-societies-are-imprisoned-whole-world-will-one-day-be-hollywood

 

 

Un gând despre „Prizonieratul societăților – va fi lumea întreagă într-o zi ca Hollywoodul?

  1. Am reținut acest comentariu de pe pagina de iutub cu interviul Ginei Carano: ”everybody wants a strong woman until they get one”. Genial! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s