Andrew T. Walker
Reintroducerea Legii egalității sub președintele Joe Biden a generat multe comentarii în ultimele săptămâni. Având scopul de a modifica Legea privind drepturile civile din 1964 pentru a acoperi identitatea de gen și orientarea sexuală, această lege este game-set-meciul tăvălugului Revoluției Sexuale.
Biden – arătând că dorința sa declarativă de a guverna de la centru a fost o păcăleală electorală – folosește capitalul politic al primelor sale o sută de zile în funcție pentru a grava principiile-cheie ale Revoluției pe fiecare colțișor al societății, sub masca presupusei „nediscriminări.” Dincolo de toate, aceasta este o nouă ortodoxie – cu un plan zelos pentru convertirea tuturor și pentru tranșarea noilor legi ale „blasfemiei”.
Problema Legii egalității nu rezidă predominant în limbajul proiectului de lege, ci în efectele sale pe termen lung, transformând și mai radical fundamentele morale și îndepărtându-le de orice seamănă cu o ordine socială creștină. Legea egalității, în opinia mea, este un simbol pentru de-creștinarea Occidentului.
Vedem această de-creștinare pe cel puțin două planuri.
În primul rând, o vedem în tipul de raționament moral din spatele proiectului de lege în sine. Este o lege bazată pe estetică și emoție în loc de rațiune și principii solide. Legea privind egalitatea vă va face să credeți că americanii abia așteaptă orice ocazie pentru a discrimina pe cineva. Este un lucru fals.
În al doilea rând, anulând însăși ontologia feminității, logica de bază a proiectului de lege contrazice principiile-cheie ale propriilor cuceriri ale „progresismului”, precum feminismul. Modul în care Legea egalității poate avansa întâmpinând o rezistență atât de mică poate fi înțeles numai în lumina eticii dominante a progresismului de astăzi. Orice lucru care nu reușește să se ridice peste fraze solipsiste precum „trăiește-ți propriul adevăr” și „definește-te pe tine însuți” nu poate împiedica astfel de legi absurde din punct de vedere filosofic.
Legea privind egalitatea conține o revoluție metafizică în paginile sale și urmărește evanghelizarea Occidentului. Vechea ordine era una cu o etică a obiectivității, a rațiunii, a naturii fixe, a autorității și a limitelor, în care legăturile organice și relațiile de familie erau privite drept normative și persuasive, iar orice lucru care se opunea acestora fiind o transgresiune. Revoluția care a prins deja avânt de niște decenii este să redefinească toate aceste repere metafizice drept nu doar greșite, ci chiar drept dăunătoare. Astfel, în cuvintele Legii egalității, orice lucru care nu promovează individualismul expresiv sau lipsa oricăror limitări obiective sau care își derivă existența prin intermediul autorității este, desigur, opresiv. Asistăm, în timp real, la disoluția finală a unei perspective creștine asupra universului și înlocuirea acesteia prin una complet secularizată.
Legea privind egalitatea este un asalt asupra moralității creștine, iar acesta este punctul în care consecințele sale pe termen lung sunt cele mai grave și mai distructive. Această lege își propune să reconfigureze nu numai fundamentul vieții de familie și normele obiective ale genului, ci și să catehizeze, inducând un mod diferit de a concepe locul și viziunea fiecăruia asupra lumii. Imaginația morală este ghidată de constrângeri normative, care le conferă definiție și direcție. În mod ideal, imaginația morală umană ar trebui să se îndrepte spre ceea ce este bun, adevărat și frumos. A educa imaginația morală înseamnă a adersa la o imaginație comună, înrădăcinată într-o perspectivă comună asupra lumii și, prin urmare, obligatorie și convingătoare pentru toți cetățenii care i se conformează.
Astfel de repere normative se găsesc în cadrul cultural creștin. Ele creează o ordine metafizică care cere aderarea tuturor indivizilor. Acestea oferă o cale spre prosperitatea umană și spre binele comun. Cu toate acestea, așa-zisa Lege a egalității, propusă acum în Congres, încearcă să contrazică toată această ordine, răsturnând complet reperele sale de bază.
În timp ce ordinea metafizică creștină susține granițele creației ca fiind instituite de Dumnezeu și înscrise în lumea naturală, Legea egalității promovează metafizica autonomiei sexuale și a individualismului expresiv ca fiind cele mai înalte bunuri ale societății. Atât de bune sunt aceste lucruri, în fapt, încât trebuie înscrise în lege pentru a fi protejate de orice fel de contestare în plan juridic. Sinele este singura lentilă de referință pentru orice reper moral, făcând ca principiile legii naturale și ale revelației divine să fie relativizate, fiind transformate în simple obiecte ale fascinației religioase, și în nici un caz nu în repere universale care ar trebui urmate de orice minte rațională și de întreaga societate. (…)
Andrew T. Walker este profesor asociat de etică creștină la The Southern Baptist Theological Seminary și membru al Centrului de Etică și Politici Publice.
traducere de Cuvântul Ortodox după: https://www.theamericanconservative.com/articles/the-equality-act-is-farewell-to-a-christian-metaphysic/
Reacționarii 