Trendul cultural dominant astăzi în occident caută să șteargă din viața politică orice urmă religioasă tradițională, acționând cu precădere împotriva creștinismului, mai ales împotriva confesiunii dominante din fiecare țară. Totul are loc pe fondul însușirii ideilor iluministe de către unii din intelectualii acelei stângi ce place capitalului, adică o stângă ce presupune ecologism trivializat și redus la o sumă de dogme simplificate, politizarea sexualității și asumarea cu bucurie a statutului de etern bursier al capitalului financiar.
Intelectualii s-au radicalizat și caută putere politică, fiind mai primejdioși decât obișnuiții politicieni corupți, și asta doar pentru că au un cinism fără măsură izvorât din disprețul profesat la adresa celor mulți. Se vor a semăna cu aristocrații, cu seniorii cu drept de judecată asupra prostimii ce îi slujește pentru ca ei să poată huzuri.
Religia e privită de acești intelectuali tot ca o ideologie, dar o ideologie rea. Ideologia bună e Iluminismul, motiv pentru care poate revendica un monopol asupra politicii și implicit asupra puterii. Lozincile au devenit formule științifice sacrosancte, pe când creștinismul e redus doar la o sumă de cugetări prin care s-ar îndemna la genocid, viol și discriminare. Lozincile dumnealor pot izbăvi societatea.
Trebuie observat un paradox: chiar dacă detestă creștinismul, domniile lor folosesc enorm instrumentele sale: auzim la nesfârșit despre vină, asumare, ispășire și chiar pedeapsă aspră pentru păcate. Nu trebuie să nu surprindem o mutație ce a avut loc în această preluare de discurs: creștinismul ne-a vorbit despre păcate individuale și despre necesitatea iertării, fiind imposibil să trăim veșnic încruntați și să cultivăm ura și răzbunarea. Ce auzim de la acești intelighenți transformați în veritabili teologi cu vocație de inchizitori, ce se consideră apostoli ai iubirii și adversari ai ”discursului urii”? Pentru că sunt inovatori, apare conceptul de răspundere colectivă, și nu oricum, ci inclusiv pentru păcate ce nu sunt actuale și nici măcar nu sunt comise de societatea de azi, dar la urma urmei nici de cea de ieri – pentru că scietățile nu seamănă între ele și chiar cei liberi și majoritari de azi erau în regim de servitute ieri. Răspundere solidară pentru păcătoși, vai, atât de păcătoși, încât au stârnit mânia judecătorilor, Philosophiae Doctor, de la Înalta Curte, Secția de Imprecații, Exorcizare și Ispășire pentru Societatea Deschisă.
după o idee de Celal L.O. Salik
Sursă foto: Ilya Repin, Manifestația din 17 Octombrie 1905, wikimedia
Reacționarii 