Nicolae Steinhardt
1971
În Statele Unite s-au creat biserici ale homosexualilor (mișcare inițiată la finalul anilor ’60 în SUA – n.n.). [Sunt] contra. De ce?
În primul rând: Hristos nu respinge pe nici unul din ce care vin la El. Așadar, nici pe homosexuali.
Însă, ca şi pe toți ceilalți, nu pentru ca să se justifice și să se confirme în păcat, ci pentru ca să se lase de el.
Hristos n-a respins pe curve și pe hoţi, dar nu spre a-i binecuvânta în poziţia lor de curve şi de hoți, ci pentru a-i ajuta să nu mai fie. Greşit ar fi să se creadă că homosexualilor le-ar asigura un tratament preferenţial, pe ei primindu-i fără ca să se curețe și libereze din robia păcatului lor.
Domnul, din milă şi bunătate, ascultă orice rugăciune; scopul rugăciunii nu este însă întărirea în păcat. Mauriac îi spunea lui Gide: n-are a face la ce renunți, totul este să renunți; ca atare, în cazul homosexualilor, problema nu se pune în alți termeni decât ai înfrânării.
În al doilea rând: creştinismul este prin esenţă universalist şi ostil oricărei segregaţii. Nu este conform cu spiritul învățăturii lui Hristos să existe o biserică pentru albi şi una pentru negri, o biserică pentru femei şi una pentru bărbaţi, o biserică pentru bogaţi şi una pentru săraci, o biserică pentru homosexuali și una pentru heterosexuali, o biserică pentru intelectuali și una pentru analfabeți. Tot astfel, ar fi necreştin și nu lipsit de ridicol (segregaţia duce spre ridicol) să ființeze biserici speciale pentru hepatici, cardiaci, bolnavi de calculi renali…
Destul că-L rugăm pe Dumnezeu fiecare în limba noastră şi că ne despărţim pe naţionalităţi şi confesiuni, nu mai e nevoie să creăm alte particularisme.
extras din Jurnalul Fericirii
Reacționarii 