Partea a doua a scrisorii arhiepiscopului catolic Vigano
(prima parte poate fi citită aici)
Statul profund și Biserica profundă
Acum, în fața unui plan criminal ar fi cel puțin logic să îl denunțăm și să-l facem cunoscut, pentru a putea apoi să-l evităm și să-i judecăm pe cei vinovați.
Lista trădătorilor ar trebui să înceapă cu șefii de guvern, cu membrii cabinetelor și cu cei aleși și apoi să continue cu virologii și medicii corupți, oficialii complici, liderii forțelor armate incapabile să se opună încălcării Constituției, să continue cu jurnaliști, judecători lași și sindicate indecente.
În acea lungă listă care va fi întocmită probabil într-o zi, ar trebui să fie incluși și liderii Bisericii Catolice, începând cu Bergoglio și nu puțini dintre episcopi, care au devenit executori zeloși ai voinței prințului lumii acesteia, cum este numit diavolul, împotriva mandatului primit de la Hristos. Și cu siguranță, în această listă, s-ar cunoaște amploarea conspirației și numărul conspiratorilor, confirmând criza autorității și pervertirea puterii civile și religioase.
Pe scurt, s-ar înțelege că partea coruptă a autorității civile – statul profund – și partea coruptă a autorității ecleziastice – Biserica profundă – sunt două fețe ale aceleiași monede, ambele devenind instrumente pentru stabilirea Noii Ordini Mondiale. Cu toate acestea, pentru a pricepe această alianță între puterea civilă și cea religioasă, este necesar să recunoaștem dimensiunea spirituală și eshatologică a conflictului actual, încadrându-l în contextul războiului pe care Lucifer, încă de la căderea sa, l-a purtat împotriva lui Dumnezeu.
Acest război, ale cărui rezultate s-au decis abia după înfrângerea inexorabilă a lui Satan și a lui Antihrist și victoria copleșitoare a Femeii înconjurate de stele, se apropie acum de concluzia sa.
Acesta este motivul pentru care forțele întunericului sunt atât de sălbatice în prezent, atât de nerăbdătoare să anuleze numele Domnului nostru de pe pământ, nu numai pentru a distruge prezența Sa tangibilă în orașele noastre prin dărâmarea bisericilor, demolarea crucilor și suprimarea sărbătorilor creștine; dar și prin eliminarea memoriei, anularea civilizației creștine, pervertirea învățăturii acesteia și degradarea închinării sale. Și pentru a face acest lucru, prezența unei ierarhii credincioase și curajoase, gata să sufere martiriul pentru a apăra credința creștină și învățătura ei morală, este cu siguranță un obstacol.
Acesta este motivul pentru care, încă din faza inițială a planului globalist, a fost esențial să corupă ierarhia în morală și doctrină, să o infiltreze cu ”coloane a cincea” și cu cuiburi în adormire, să o priveze de orice tânjire supranaturală și să o facă vulnerabilă la șantaj prin scandaluri financiare și sexuale; totul cu scopul de a o exclude și a o elimina odată ce scopul a fost atins, conform practicii stabilite.
Această operațiune de infiltrare a început la sfârșitul anilor 1950, când proiectul Noii Ordini Mondiale tocmai prindea contur. A început propria sa lucrare de subversiune câțiva ani mai târziu, odată cu Conciliul Ecumenic Vatican II, în vederea căruia alegerea lui Roncalli(1) și expulzarea cardinalului Siri(2), „delfinul” (moștenitor al tronului în monarhia franceză – n.n.) lui Pacelli sau probabil succesor ca papa, au reprezentat un motiv de entuziasm atât pentru elementul progresist și modernist din cadrul Bisericii, precum și pentru elementul comunist, liberal și masonic din lumea civilă.
Vatican II a reprezentat în cadrul corpului eclezial ceea ce a fost Tennis Court Oath [al Revoluției Franceze] pentru societatea civilă: începutul Revoluției. Și, dacă în multe ocazii am atras atenția asupra naturii subversive a Conciliului, astăzi cred că o analiză istorică merită atenție, în care fapte aparent fără legătură capătă o semnificație tulburătoare, explicând multe lucruri.
Legături primejdioase
După cum a prezentat Michael J. Matt într-un videoclip recent la The Remnant, astăzi începem să adunăm toate piesele din puzzle și descoperim – prin însăși mărturia unuia dintre protagoniști – că mons. Hélder Câmara, Arhiepiscopul Olindei și Recife din Brazilia, a avut o întâlnire în acei ani cu tânărul Klaus Schwab, fondatorul Forumului Economic Mondial și teoreticianul Marii Resetări.
O dată ce Schwab l-a apreciat pe Câmara pentru opoziția sa față de Biserica tradițională și pentru teoriile sale revoluționare și egalitare, el l-a invitat la Forumul Davos, considerând participarea sa la acest eveniment ca fiind extrem de importantă în vederea proiectului Noii Ordini. Știm că Hélder Câmara a fost printre organizatorii „Pactului Catacombelor”, care a fost semnat de aproximativ patruzeci de episcopi ultra-progresiști la 16 noiembrie 1965, cu câteva zile înainte de închiderea Consiliului.
Printre tezele eretice ale acelui document, există și colaborarea în stabilirea „unei alte noi ordini sociale” bazată pe dreptate și egalitate. Și nu suntem surprinși să aflăm că printre semnatari a fost și mons. Enrique Angelelli, episcopul auxiliar al Cordobei din Argentina, „o persoană de referință pentru, pe atunci, părintele Jorge Mario Bergoglio”.
Însuși Bergoglio a declarat, chiar de la începutul pontificatului său, că este de acord cu cerințele Pactului Catacombelor. La 20 octombrie 2019, în timpul Sinodului Episcopilor pentru regiunea Pan-Amazon, celebrarea pactului dintre conspiratori a fost reiterată în Catacombele din Santa Domitilla, confirmând că planul început la Consiliu și-a găsit împlinirea tocmai în Jorge Mario Bergoglio.
Departe de a se distanța de ultra-progresiștii care îl susțin și care i-au determinat alegerea la ultimul conclav, Bergoglio nu pierde niciodată ocazia de a demonstra coerența sa perfectă cu planul Noii Ordini Mondiale, începând cu colaborarea comisiilor Vaticanului și dicasteriilor(3) cu ecologismul unei matrice malthusiene și continuând cu participarea lor la Consiliul pentru capitalism incluziv, o alianță globală cu Rothschild, Fundația Rockefeller și marile bănci.
Deci, pe de o parte, îl avem pe David Rockefeller în cadrul Comisiei Trilaterale și, pe de altă parte, îl avem pe Klaus Schwab, care este înrudit prin căsătorie cu Rothschild, cu Forumul Economic Mondial, și amândoi sunt mână în mână cu capul Bisericii Catolice pentru a stabili Noua Ordine prin intermediul Marii Resetări, așa cum a fost planificat încă din anii 1950.
Planul mondial de depopulare
Printre asociații acestui pact al sceleraților trebuie numărați și unii membri ai Academiei Pontifice pentru Viață, care a avut recent structura organizațională răsturnată chiar de Bergoglio, când a înlăturat membrii cei mai fideli Magisteriului, înlocuindu-i cu susținătorii depopulării, contracepției și avortului.
Nu ar trebui să existe nicio surpriză cu privire la sprijinul acordat de Sfântul Scaun pentru vaccinuri: în iunie 2011, ziarul Sovereign Independent a purtat pe prima pagină titlul: „Depopularea prin vaccinare forțată: soluția pentru zero carbon!”.
Pe lângă titlu, o fotografie a lui Bill Gates a fost însoțită de un citat din spusele lui: „Lumea de astăzi are 6,8 miliarde de oameni. Se îndreaptă spre aproximativ 9 miliarde. Acum, dacă facem o treabă bună cu noile vaccinuri, îngrijirea sănătății, serviciile de reproducere (avort și contracepție), o putem reduce cu probabil 10 sau 15%.”
Așa a spus Bill Gates acum unsprezece ani. Astăzi, este unul dintre acționarii grupului Black Rock, care finanțează companiile farmaceutice care produc vaccinurile, unul dintre principalii sponsori ai Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), precum și a unei multitudini de entități publice și private din domeniul sănătății.
Alături îl găsim pe George Soros, „filantropul” Open Society, care împreună cu Fundația Bill și Melinda Gates au investit recent într-o companie britanică care produce tampoane pentru testarea Covid.
Și din moment ce vorbim despre probleme economice, aș dori să reamintesc că Sfântul Scaun a deținut acțiuni în valoare de aproximativ 20 de milioane de euro la două companii farmaceutice care au produs un medicament contraceptiv și, mai recent, a investit într-un fond care a garantat profituri foarte mari în cazul unei crize geopolitice sau pandemice datorită speculațiilor cu privire la monedele internaționale, fondul „Geo-Risk” administrat de banca de investiții Merrill Lynch, care a trebuit să îl închidă din cauza randamentelor sale crescânde după primele câteva luni de pandemie.
Alte capitaluri, provenite din colecția „Peter’s Pence”, au fost folosite pentru a finanța diverse alte inițiative, colaborând chiar cu omul de afaceri italian Lapo Elkann, ale cărui eforturi includ Rocketman, filmul autobiografic al lui Elton John. Asta ca să nu mai spunem nimic despre speculațiile imobiliare și despre achiziționarea clădirii londoneze de pe 60 Sloane Avenue despre care s-a vorbit pe larg la știri, o achiziție despre care știu, dintr-o sursă de încredere, că a fost decisă de Bergoglio însuși.
Și apoi, există China: întotdeauna în numele „coerenței” și „bisericii săracilor pentru săraci”, care este atât de dragă inimii lui Bergoglio, există cei care cred că Acordul secret pregătit de iezuiți și fostul cardinal Theodore McCarrick ar fi putut obține fonduri substanțiale de la regimul comunist de la Beijing în schimbul tăcerii Vaticanului asupra persecuției catolicilor și încălcării drepturilor omului.
Același lucru este valabil și pentru imigrație: printre cei care obțin profit din industria primirii imigranților se află comisiile Vaticanului și Conferințele Episcopale, cărora diverse națiuni le acordă fonduri substanțiale pentru primirea imigranților ilegali. Monumentul oribil cu barca de bronz ridicată de Bergoglio în Piața Sfântul Petru este reprezentarea plastică a unei ipocrizii care este semnul distinctiv al acestui pontificat.
Într-o audiență recentă de miercuri, am putut auzi aceste cuvinte: „Ipocriții sunt oameni care se prefac, măgulesc și înșeală pentru că trăiesc cu o mască pe față și nu au curajul să înfrunte adevărul. […] Ipocrizia în Biserică este deosebit de detestabilă; și din păcate, ipocrizia există în Biserică și există mulți creștini și slujitori ipocriți ”. Cred că nu este necesar niciun comentariu.
Interferență cu statul profund
Au existat numeroase exemple de interferență a statului în viața Bisericii.
Nu putem uita e-mailurile lui John Podesta și Hillary Clinton, care arată intenția de a-l elimina pe Benedict al XVI-lea din papalitate și de a iniția astfel o nouă „primăvară a Bisericii”, progresistă și globalistă, care ulterior a și avut loc, o dată cu demisia lui Benedict și alegerea argentinianului. Nici nu putem trece cu vederea interferența entităților și instituțiilor care sunt aproape de zona religioasă, cum ar fi B’nai B’rith, în dictarea direcției „reînnoirii” Bisericii după Vatican II și mai ales sub acest Pontificat .
În cele din urmă, ar trebui să ne amintim, pe de o parte, de refuzurile disprețuitoare de a acorda audiență personalităților politice și instituționale conservatoare și, pe de altă parte, întâlnirile zâmbitoare pline de pasiune cu liderii stângii și ai progresismului, împreună cu expresiile de satisfacție entuziastă cu ocazia alegerii lor.
Mulți dintre ei își datorează succesul participării la universități conduse de Societatea lui Iisus sau cercuri de catolicism care în Italia ar fi numite dossettine, unde rețeaua de relații sociale și politice constituie un fel de masonerie progresistă și asigură cariere excelente pentru așa-numiții „catolici adulți”, cei care folosesc numele „creștin” fără a se comporta în mod consecvent conform cu credința și moralitatea creștină în serviciul lor public: Joe Biden și Nancy Pelosi; Romano Prodi, Mario Monti, Giuseppe Conte și Mario Draghi, pentru a numi doar câțiva.
După cum putem vedea, cooperarea dintre statul profund și biserica profundă este de lungă durată și a produs acum rezultatele dorite de susținătorii săi, cu daune foarte grave atât pentru stat, cât și pentru religie.
Închiderea bisericilor la începutul anului 2020, chiar înainte ca autoritățile civile să impună blocarea; interzicerea celebrării Liturghiilor și a administrării Tainelor în timpul urgenței pandemice; ceremonia grotescă desfășurată la 27 martie 2020 în Piața Sfântul Petru; insistența asupra vaccinurilor și promovarea lor ca fiind legitimă din punct de vedere moral, în ciuda faptului că au fost produse cu linii celulare care provin de la feți avortați; declarațiile lui Bergoglio conform cărora administrarea serului genic reprezintă o „datorie morală” pentru fiecare creștin; introducerea pașaportului de sănătate „Green Pass” în Vatican și mai nou în școlile catolice și în unele seminarii; Sfântul Scaun interzicând episcopilor să anunțe că sunt împotriva obligației de vaccinare, fiind imediat susținut de anumite Conferințe Episcopale – toate acestea sunt elemente care demonstrează subordonarea Bisericii profunde ordinelor statului profund și că modul în care Bergoglio conduce biserica este parte integrantă a planului globalist.
Dacă combinăm toate acestea cu cultul idolatru al pachamamei(4)
chiar sub arcadele bazilicii Sfântul Petru; insistența asupra ecumenismului irenic, a pacifismului și a sărăciei; susținerea eticii situației(5) și legitimarea substanțială a adulterului și a concubinajului în Amoris Laetitia(6); declarația că pedeapsa cu moartea este ilicită din punct de vedere moral; susținerea politicienilor de stânga, a liderilor revoluționari și a activiștilor avortului; cuvintele de înțelegere pentru problemele LGBT, homosexuali și transsexuali; tăcerea asupra legitimării uniunilor homosexuale și tăcerea și mai deconcertantă asupra binecuvântării cuplurilor sodomitice de către episcopii și preoții germani; și interzicerea Liturghiei tridentine cu desființarea Motu Proprio Summorum Pontificum(7) a lui Benedict al XVI-lea, ne dăm seama că Jorge Mario Bergoglio îndeplinește sarcina care i-a fost încredințată de elita globalistă, care vrea ca el să fie lichidatorul Bisericii Catolice și fondator al unei secte filantropice și ecumenice de inspirație masonică, care este menită să constituie religia universală în sprijinul Noii Ordini.
Fie că această acțiune se desfășoară cu conștientizare deplină, din frică sau sub șantaj, nimic nu scade gravitatea a ceea ce se întâmplă și nici responsabilitatea morală a celor care o promovează.
Note:
1 – Este vorba de papa Ioan al XXIII-lea, cel care a convocat Conciliul II Vatican
2 – Potrivit cu teza Siri, cardinalul Giuseppe Siri, arhiepiscopul conservator al Genovei din 1946, a fost ales papă în conclavul papal din 1958, luând numele de Papa Grigore al XVII-lea, dar că alegerea sa a fost apoi suprimată. Siri nu s-a asociat cu această idee, care este susținută de o mică minoritate de catolici tradiționaliști.
3 – O dicasteră este un departament al Curiei Romane, administrată de Sfântului Scaun prin care papa conduce Biserica Romano-Catolică. Cea mai recentă constituție cuprinzătoare a bisericii, Bonus Pastor, include această definiție
4 – Pachamama este o zeiță venerată de popoarele indigene din Anzi. În mitologia inca, ea este o zeiță de tip „Mama Pământului ” [1] și o zeiță a fertilității care prezidează plantarea și recoltarea, întruchipează munții și provoacă cutremure . Ea este, de asemenea, o zeitate mereu prezentă și independentă, care are propria sa putere creatoare pentru a susține viața pe acest pământ.
5 – Etica situației înseamnă doctrina flexibilității în aplicarea legilor morale în funcție de circumstanțe
6 – Amoris laetitia este un îndemn apostolic post-sinodal al Papei Francisc care se ocupă de îngrijirea pastorală a familiilor. Datat pe 19 martie 2016, a fost lansat la 8 aprilie 2016.
7 – Summorum Pontificum este o scrisoare apostolică a Papei Benedict al XVI-lea, emisă în iulie 2007, în care se precizau circumstanțele în care preoții Bisericii Latine puteau săvârși Liturghia
(pentru prima parte a scrisorii, click aici)
Traducere după https://insidethevatican.com/news/newsflash/letter-100-2021-tuesday-august-31-vigano/ (va urma)
Reacționarii 