Partea a treia a scrisorii arhiepiscopului catolic Vigano
(primele părți ale scrisorii pot fi citite aici și aici)
Matricea luciferică a Noii Ordini Mondiale
În acest moment, este necesar să se clarifice ce se înțelege prin „Noua Ordine Mondială” sau, mai degrabă, ce înseamnă aceasta pentru creatorii săi, indiferent de ce spun ei în mod public.
Pentru că, pe de o parte, este adevărat că există un proiect, că anumiți oameni l-au conceput și sunt însărcinați cu realizarea acestuia; dar, pe de altă parte, este de asemenea adevărat că principiile inspiratoare ale proiectului nu sunt întotdeauna dezvăluite sau, cel puțin, nu pot fi admise în mod deschis ca fiind strâns legate de ceea ce se întâmplă astăzi, deoarece o astfel de recunoaștere ar stârni opoziție chiar și din partea celor care sunt cei mai pașnici și moderați.
Un lucru este să impui „Green Pass” cu scuza pandemiei; dar este altceva să fie recunoscut că scopul pașaportului este acela de a ne obișnui să fim urmăriți; și cu totul alta să spunem, de pildă, că acest control total ar putea deveni „semnul fiarei” despre care vorbește Cartea Apocalipsei (Apoc. 13: 16-18).
Cititorul mă va ierta dacă, pentru a-mi demonstra argumentul, trebuie să recurg la folosirea unor citate de o asemenea gravitate și severitate încât să trezească nedumerire și groază – dar acest lucru este necesar pentru a înțelege care sunt intențiile reale ale arhitecților acestui complot, care este adevărata natură a bătăliei epocale pe care o duc împotriva lui Hristos și a Bisericii Sale.
Pentru a înțelege rădăcinile ezoterice ale ideii care stă la baza Organizației Națiunilor Unite, dorită cândva de activistul politic italian din secolul al XIX-lea Giuseppe Mazzini, nu putem să nu luăm în considerare personaje precum Albert Pike, Eliphas Levi, Helena Blavatsky, Alice Ann Bailey sau alți discipoli ai sectelor luciferice. Scrierile lor, publicate începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea, sunt destul de revelatoare.
Albert Pike, un prieten al lui Mazzini și coleg francmason, a formulat o directivă în 1889 în Franța, la cele mai înalte niveluri ale francmasoneriei, care a fost retipărită apoi la 19 ianuarie 1935 de revista engleză The Freemason. Pike a arătat:
”Ceea ce trebuie să spunem mulțimii este că ne închinăm unui zeu, dar că este zeul pe care îl adorăm fără superstiții […]. Religia masonică ar trebui menținută în puritatea doctrinei luciferice de către toți cei care suntem inițiați cu cele mai înalte grade. Dacă Lucifer nu ar fi Dumnezeu, l-ar mai fi calomniat, împreună cu preoții săi, Adonay [sic] [Dumnezeul creștinilor], ale cărui fapte dovedesc cruzimea, perfidia și ura față de om, barbarie și respingerea științei,?
Da, Lucifer este Dumnezeu și, din păcate, și Adonay este Dumnezeu. Căci legea eternă este că nu există lumină fără umbră, nu există frumusețe fără urâțenie, nu există alb fără negru, pentru că absolutul poate exista doar prin doi zei: întunericul fiind necesar luminii pentru a-i servi drept opus, pe măsură ce piedestalul este necesar pentru statuie și frâna pentru locomotivă … doctrina satanismului este o erezie; iar adevărata și pura religie filosofică este credința în Lucifer, egal cu Adonay; dar Lucifer, Dumnezeul luminii și Dumnezeul binelui, luptă pentru omenire împotriva lui Adonay, Dumnezeul întunericului și al răului.”
Această profesie de credință în divinitatea lui Satan nu este doar o recunoaștere a cine este marele arhitect adevărat pe care masoneria îl adoră, ci și un proiect politic blasfemic, care a trecut prin ecumenismul Conciliului Vatican II, al cărui prim teoretician a fost francmasoneria: ”Creștinul, evreul, musulmanul, budistul, adeptul lui Confucius și Zoroastru se pot uni ca frați și se pot uni în rugăciunea singurului zeu care este mai presus de toți ceilalți zei” (cf. Albert Pike, Morals and Dogma, ed. Bastogi, Foggia 1984, vol. VI, p. 153).
Iar identitatea „singurului zeu care este mai presus de toți ceilalți zei” a fost bine explicată în citatul precedent.
Într-o altă scrisoare, Pike i-a scris lui Mazzini:
”Îi vom dezlănțui pe nihiliști și atei și vom provoca un formidabil cataclism social care va demonstra în mod clar națiunilor, în toată grozăvia lui, efectul ateismului absolut, originea barbariei și a sângeroasei subversiuni. Atunci, cetățenii de pretutindeni, forțați să se apere împotriva unei minorități mondiale de revoluționari, […] vor primi adevărata lumină prin manifestarea universală a doctrinei pure a lui Lucifer, dezvăluită în sfârșit viziunii publicului; o manifestare care va fi urmată de distrugerea creștinismului și, de asemenea, a ateismului, care va fi cucerit și zdrobit în același timp!” (cf. Scrisoare din 15 august 1871 către Giuseppe Mazzini, Biblioteca British Museum, Londra).
Nu scapă observației faptul că expresia „marea erezie a separatismului” sună curios de în acord cu ecumenismul condamnat de Pius XI în Enciclica sa Mortalium Animos, un ecumenism care mai târziu, însă, a fost adoptat de Declarația Dignitatis Humanae și recent fuzionat în doctrina „incluziunii”, formulată de cei care au permis ca închinarea idolatră la pachamama să fie oferită în Bazilica Sfântul Petru.
Este clar că termenul „separatism” intenționează să desemneze într-o cheie negativă separarea necesară a binelui de rău, a adevărului de fals, a dreptului de nedrept, care constituie criteriul judecății morale a comportamentului uman.
„Incluzivitatea” se opune acestei distincții, permițându-se contaminarea deliberată a binelui de rău pentru a fi falsificat, echivalarea adevărului și falsului pentru a-l corupe pe primul și a-i da legitimitate celui din urmă.
Rădăcinile ideologice comune ale ecumenismului
Dacă nu înțelegem că rădăcinile ideologice ale ecumenismului sunt legate intrinsec de esoterismul masonic luciferic, nu putem înțelege legătura dintre abaterile doctrinare de la Vatican II și planul Noii Ordini Mondiale.
Revoluția din 1968 a fost un exemplu trist al acelor ambiții pacifiste și ecumeniste, în care „Epoca Vărsătorului” a fost sărbătorită de opera muzicală Hair (1969) și apoi de John Lennon cu Imagine (1971):
Imaginează–ți că nu există Rai
Este ușor dacă încerci
Nu e niciun iad sub noi
Deasupra noastra numai simplul cer
Imaginează–ți toți oamenii
Trăind doar pentru ziua de astăzi
Imaginează–ți că nu există țări
Nu e greu să o faci
Nimic de ucis sau pentru care să mori
Și, de asemenea, nici o religie
Imaginează–ți toți oamenii
Trăind viața în pace
Tu…
Ai putea spune că sunt un visător
Dar nu sunt singurul
Sper că într-o zi ni te vei alătura
Iar lumea va fi toată una
Imaginează–ți că nu există averi
Mă întreb dacă ai fi în stare
Să nu mai existe lăcomie sau foamete
Ci doar frăție între oameni
Imaginează–ți toți oamenii
Împărtășindu-se de toata lumea
Tu…
Ai putea spune că sunt un visător
Dar nu sunt singurul
Sper că într-o zi ni te vei alătura
Iar lumea va fi toată una
Acest manifest al nihilismului masonic poate fi considerat imnul globalismului și al noii religii universale: nu este o coincidență faptul că a fost folosit ca imn tematic pentru Jocurile Olimpice din 2012 din Londra și, mai recent, pentru cele de la Tokyo.
Un suflet care nu este încă rătăcit nu ar putea simți decât groază la aceste cuvinte blasfemice. Același lucru este valabil și pentru cuvintele cântecului nu mai puțin blasfemiator al lui Lennon, God (1970):
Dumnezeu este un simplu concept prin care ne măsurăm durerea. […]
Eu nu cred decât în mine.
Îmi dau seama că pentru mulți este tulburător să accepte că Ierarhia s-ar fi putut lăsa înșelată de dușmanii săi, acceptând pretențiile acestora în probleme care ating însuși sufletul Bisericii. Este sigur că au existat prelați masoni care au reușit să-și introducă ideile în Conciliu prin deghizarea lor, dar în deplină cunoștință că acestea vor duce inexorabil la realizarea acelei demolări a Religiei care este premisa pentru stabilirea Noii Ere – „Era Vărsătorului” – în care Domnul nostru este alungat din societate pentru a fi întâmpinat Antihrist.
Se poate înțelege atunci îngăduința acordată francmasoneriei de multe personalități catolice – mă gândesc la cardinalii Martini și Ravasi, printre mulți alții – și opoziția lor față de excomunicările pe care papii le-au reînnoit de-a lungul timpului împotriva sectei. Se poate înțelege, de asemenea, motivul entuziasmului lojilor masonice la alegerea lui Bergoglio și, invers, ura lor prost ascunsă față de Benedict al XVI-lea, considerat a fi kathèkon [„cel care înfrânează” (cfr. 2 Tesaloniceni 6: 7)] și dorința lor de a fi eliminat.
De asemenea, trebuie amintit, cu o oarecare jenă, că anumite afirmații ale lui Ratzinger sugerează o încercare de „creștinizare” a proiectului globalist, fără a-l condamna ca fiind antihristic și anticreștin:
”Lasă Copilul din Betleem să te ia de mână! Nu te teme; pune-ți încrederea în el! Puterea dătătoare de viață a luminii Sale este un stimulent pentru construirea unei noi ordini mondiale.”
Din păcate, aceste cuvinte confirmă eroarea gândirii hegeliene, care l-a influențat pe profesorul de la Tubingen până la tron.
Cu siguranță eșecul Pontifului de a lua o poziție i-a permis să fie considerat într-un fel un aliat al planului globalist, dacă președintele italian Giorgio Napolitano a reușit să afirme în discursul său din 2006, adresat poporului italian: Există armonie între mine și Papa Benedict în sprijinul unei noi ordini mondiale ” (31 decembrie 2006).
Pe de altă parte, procesul hegelian de teză-antiteză-sinteză reaminteste deviza alchimiei, Solve et Coagula1, care a fost adoptată de masonerie și de esoterismul luciferian. Este deviza care apare pe brațele lui Baphomet, idolul iadului, adorat la cele mai înalte niveluri ale sectei masonice, așa cum este recunoscut de membrii săi cei mai autorizați.
În eseul său, Lucifer Rising, Philip Jones precizează că dialectica hegeliană „combină o formă a creștinismului ca teză cu un spiritualism păgân ca antiteză, cu rezultatul unei sinteze care este foarte asemănătoare cu religiile de mistere babiloniene”.
Panteismul globalist al lui Theilard de Chardin
Ecumenismul este una dintre temele cheie ale gândirii globaliste. Acest lucru este confirmat de Robert Muller, care a fost secretar general adjunct al Organizației Națiunilor Unite:
„Trebuie să ne îndreptăm cât mai repede posibil către un guvern unic, o religie unică și un singur lider mondial”.
Înaintea lui, unul dintre susținătorii Societății Națiunilor, Arthur Balfour, a creat „Societatea sintetică”, care avea ca scop să creeze „o singură religie pentru umanitate”.
Însuși Pierre Theilard de Chardin, un eretic iezuit condamnat de Sfântul Oficiu și astăzi un celebru teolog al progresismului, a considerat Organizația Națiunilor Unite drept „încarnarea instituțională progresistă a filozofiei sale”, exprimându-și speranța că „o convergență generală a religiilor într-un Hristos universal, care le îndeplinește pe toate … mi se pare a fi singura convertire posibilă a lumii și singura formă în care o religie a viitorului poate fi concepută” pentru a „reduce decalajul dintre panteism și creștinism, trasând ceea ce ar putea fi numit sufletul creștin al panteismului sau aspectul panteist al creștinismului. ”
Nu ne scapă din vedere de faptul că pachamama și atribuirea conotațiilor marianice (referitoare la cultul Sfintei Fecioare Maria) ”Mamei Pământ” transformă aceste concepte ale lui Theilard de Chardin într-o realitate tulburătoare.
Și asta nu este tot: Robert Muller, teoreticianul guvernului mondial, care este și discipol al teozofului Alice A. Bailey, declară: „Teilhard de Chardin și-a influențat tovarășul [părintele iezuit Emmanuel Saguez de Breuvery, care a ocupat funcții importante la ONU ], care la rândul său și-a inspirat colegii, iar aceștia la rândul lor au inițiat un bogat proces de gândire globală și pe termen lung în cadrul Națiunilor Unite, care a afectat multe națiuni și oameni din întreaga lume. Am fost profund influențat de Teilhard. ”
În cartea sa, Viitorul omului, Theilard scrie: „Chiar dacă forma sa nu este încă vizibilă, mâine omenirea se va trezi într-o lume complet organizată”.
Muller a fost fondatorul World Core Curriculum, care avea ca scop „orientarea copiilor noștri către cetățenia globală, credințele centrate pe pământ, valorile socialiste și mentalitatea colectivă, care devin o cerință pentru forța de muncă a secolului 21” (New Man Review).
Și dacă el o revendică cu mândrie pe Alice A. Bailey printre inspiratorii săi, descoperim că ea a fost o discipolă a Mișcării Teosofice fondată de Helena Blavatsky, o luciferică declarată.
Pentru a înțelege corect personajul Blavatsky, iată câteva citate din scrierile sale:
Lucifer reprezintă Viața, Gândul, Progresul, Civilizația, Libertatea, Independența … Lucifer este Logosul, Șarpele, Mântuitorul.
Și, aproape anticipând pachamama:
„Fecioara celestă devine astfel, în același timp, Mama Zeilor și a Demonilor, pentru că este Divinitatea binefăcătoare mereu iubitoare … Dar în antichitate și în realitate numele [acestui zeu] este Lucifer. Lucifer este Lumina divină și pământească, atât Duhul Sfânt, cât și Satan în același moment.”
Și nu în ultimul rând:
”Satana este zeul planetei noastre și singurul zeu.”
Alice A. Bailey a fost cea care a fondat Lucifer Publishing Company, cunoscută acum sub numele de Lucis Publishing Company, în strânsă legătură cu Lucis Trust, fostul Lucifer Trust, recunoscut ca ONG de către Organizația Națiunilor Unite.
Dacă adăugăm la acest morman de divagări infernale cuvintele lui David Spangler, Directorul Proiectului de Inițiativă Planetară al Națiunilor Unite, ne vom da seama cât de teribilă este amenințarea care stă peste noi toți:
”Nimeni nu va face parte din Noua Ordine Mondială decât dacă va efectua un act de închinare către Lucifer. Nimeni nu va intra în New Age decât dacă primește o inițiere luciferică.” (Reflections on the Christ, Findhorn, 1978).
Alice A. Bailey scrie despre New Age:
”Realizările științei, cuceririle națiunilor și cuceririle teritoriale sunt toate indicative pentru metoda Epocii Peștilor (epoca lui Hristos- n.n.), cu idealismul, militanța și separarea sa în toate domeniile – religios, politic, și economic. Dar epoca sintezei, a incluziunii și a înțelegerii este peste noi, iar noua educație a Epocii Vărsătorului (epoca Antihristului) trebuie să înceapă foarte delicat să pătrundă în aura umană.”
Astăzi vedem cum metodele de predare teoretizate de Muller în curriculum-ul mondial au fost adoptate de aproape toate națiunile, inclusiv ideologia LGBT, teoria genului și toate celelalte forme de îndoctrinare.
Acest lucru este confirmat de fostul director al OMS, dr. Brock Chisolm, care explică ce ar dori să realizeze politica educațională a ONU:
Pentru a reuși realizarea unui guvern mondial, e necesar să fie eliminate din mintea oamenilor individualismul, fidelitatea față de tradițiile familiale, patriotismul național și dogmele religioase (cf. Christian World Report, Marzo 1991, Vol. 3).
Iată încă o dată fil rouge [firul roșu] care leagă nu numai pe Klaus Schwab de Hélder Câmara, ci și pe Robert Muller și Alice A. Bailey de Pierre Theilard de Chardin și Emmanuel Saguez de Breuvery, întotdeauna într-o cheie globalistă și sub proasta prezicere a gândirii luciferice.
O analiză aprofundată a acestor aspecte tulburătoare va face posibil să aruncăm lumină asupra adevărului și dezvăluirea complicității și trădărilor a nu puțini oameni din biserică, care sunt robi ai inamicului.
Răspunsul nostru la criza autorității
Corupția autorității este de așa natură încât este foarte dificil – cel puțin din punct de vedere uman – să presupunem o ieșire pașnică din impas. În decursul istoriei, regimurile totalitare au fost răsturnate cu forța. Este greu de crezut că dictatura sanitară, care a fost instituită în ultimele luni, poate fi combătută diferit, deoarece toate puterile statului, toate mijloacele de informare, toate instituțiile publice și private internaționale, toți potentații economici și financiari sunt complici la această crimă.
Confruntat cu acest scenariu sumbru de corupție și conflict de interese, este indispensabil ca toți cei care nu sunt supuși planului globalist să se unească într-un front compact și coeziv, pentru a-și apăra drepturile naturale și religioase, propria sănătate și pe cea a celor dragi, libertatea și bunurile lor.
Acolo unde autoritatea nu își îndeplinește îndatoririle și trădează într-adevăr scopul pentru care a primit mandat, neascultarea (nesupunerea) nu este numai legală, ci obligatorie: neascultarea non-violentă, cel puțin deocamdată, dar hotărâtă și curajoasă. Neascultarea față de diktatele nelegitime și tiranice ale autorității ecleziastice, oriunde s-ar arăta că aceastaeste complice al planului infernal al Noii Ordini Mondiale.
Concluzie
Permiteți-mi să închei această reflecție cu un scurt gând spiritual.
Tot ceea ce știm, descoperim și înțelegem despre conspirația globală care se desfășoară în prezent ne arată o realitate extraordinară care este, de asemenea, limpede și clar definită: există două părți, partea lui Dumnezeu și partea lui Satana; partea copiilor Luminii și a partea copiilor întunericului.
Nu este posibil să ne împăcăm cu Inamicul și nici nu putem sluji la doi stăpâni (Mt 6:24).
Cuvintele Domnului nostru trebuie să fie gravate în mintea noastră: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea și cine nu se adună cu Mine risipește” (Mt 12:30).
Speranța de a construi un guvern mondial în care Împărăția Divină a lui Iisus Hristos este scoasă în afara legii, este nebunească și blasfemiatoare și nimeni care are un astfel de plan nu va reuși vreodată.
Unde domnește Hristos, domnește pacea, armonia și dreptatea; unde Hristos nu domnește, Satana este un tiran.
Să luăm bine în considerare acest lucru, ori de câte ori trebuie să alegem dacă vom încheia înțelegeri cu adversarul în numele unei false coexistențe pașnice!
Și lăsați-i și pe acei prelați și lideri civili care își închipuie că complicitatea lor afectează doar probleme economice sau de sănătate, pretinzând că nu știu ce se află în spatele tuturor acestor lucruri, să ia în considerare acest lucru.
Să ne întoarcem la Hristos, Hristos care este Regele inimilor, al familiilor, al societăților și al națiunilor.
Să-L proclamăm ca Împăratul nostru și pe Maria Preasfântă ca Împărăteasa noastră.
Doar așa poate fi înfrânt proiectul rău al Noii Ordini Mondiale.
Numai astfel Sfânta Biserică poate fi purificată de trădători și renegați.
Și Dumnezeu să ne asculte rugăciunea.
(final; pentru primele părți ale scrisorii, click aici și aici)
Note
1 Solve et coaugula (dizolvă și coagulează) este principiul alchimist masonic de denaturare a adevărului
Traducere după https://insidethevatican.com/news/newsflash/letter-100-2021-tuesday-august-31-vigano/
Reacționarii 