„Ceea ce ne învață Huxley este că, în era tehnologiei avansate, devastarea spirituală este mai probabil să provină de la un dușman cu fața zâmbitoare decât de la unul a cărui față emană suspiciune și ură. În profeția huxleyană, Big Brother nu ne urmărește, prin alegerea sa. Noi suntem cei care îl urmărim, este al nostru. Nu este nevoie de gardieni sau porți sau ministere ale adevărului.
Când o populație devine distrasă de trivialități, când viața culturală este redefinită drept o rundă perpetuă de distracții, atunci când conversația publică serioasă e redusă la nivelul unei conversații pentru copii, când, pe scurt, un popor devine doar un public și afacerea publică este un act de vodevil, atunci națiunea se află în pericol; o cultură-moarte este o posibilitate clară.” – Neil Postman, Distracția care ne omoară. Discursul public în era show-bizului.
Ceva banal, precum utilizarea toaletei la locul de muncă, sfârșește uneori prin a declanșa gânduri mai profunde despre tehnologie – beneficiile, deficiențele și pericolul pentru cultura noastră. Am folosit aceeași toaletă la locul de muncă în ultimii doisprezece ani. Au remodelat toaleta acum câțiva ani cu cea mai recentă tehnologie – spălători automate, distribuitoare automate de săpun, conducte automate și distribuitor automat de prosoape. Această tehnologie ar trebui să îmbunătățească lucrurile, dar din perspectiva mea, tehnologia a adăugat complexitate, erori și complicații inutile.
În primul rând, aceste „îmbunătățiri” tehnologice nu au eliminat niciun om din ecuație. Menajere responsabile pentru toalete au continuat să fie angajate. Înainte de remodelare, acestea umpleau un coș de metal cu prosoape de hârtie individuale și umpleau distribuitorul de săpun cu săpun lichid. Acum trebuie să introducă o rolă de prosoape de hârtie în distribuitorul electronic și un cartuș de săpun în distribuitorul electronic de săpun.
În loc să facă acest lucru zilnic, așteaptă până se golesc înainte de a înlocui prosoapele și săpunul. Asta înseamnă că acestea se epuizează uneori în timpul zilei. S-a întâmplat probabil de zeci de ori să mă spăl pe mâini și să pun mâinile în fața mașinii automate de prosop și să nu iasă nimic. Apoi, alegerea care rămâne este mersul la o tarabă pentru hârtie igienică sau ștergerea mâinilor de pantaloni. Când rezervorul nu este gol, se blochează 20% din timp. Robinetele automate rămân aprinse prea mult sau se deschid singure, fără ca cineva să fie lângă ele.
Concluzia este că această tehnologie pentru baie a fost costisitoare, necesită costuri continue pentru înlocuirea bateriei, nu a eliminat costurile forței de muncă, funcționează defectuos la o rată mult mai mare decât dispozitivele manuale anterioare și oferă un serviciu și o satisfacție mai mici decât metodele non-tehnologice.
Acest lucru m-a determinat să mă gândesc dacă acest microcosmos al disfuncției și nemulțumirilor tehnologice nu se aplică cumva tehnologiei pe o scară mult mai mare, deoarece tehnologia a fost vândută maselor drept soluție pentru toate relele noastre și un semn sigur că progresăm ca civilizație și cultură. Progresele tehnologice au dat maselor impresia falsă că viața lor s-a îmbunătățit, când în realitate tehnologia le-a aservit și le-a luat în control, oferind în același timp o distragere nesfârșită de la realitate, gândire critică și adevăr.
„Americanii nu mai vorbesc între ei, ci se distrează reciproc. Nu fac schimb de idei, fac schimb de imagini. Nu se ceartă cu propoziții; ei se ceartă cu imagini, vedete și reclame.” – Neil Postman, Distracția care ne omoară. Discursul public în era show-bizului.
Cu aproape toată lumea din America având acces la internet, cu telefoanele inteligente care conțin mai multă putere de calcul decât folosea NASA pentru a lansa rachete în spațiul cosmic și cu proliferarea computerelor chiar și în cele mai sărace districte școlare, masele ar fi trebuit să fie mult mai inteligente și mai informate decât generațiile anterioare. Dar nimic nu e mai departe de adevăr.
Tehnologia este irosită asupra oamenilor care nu au fost învățați să gândească în mod critic, care au fost îndoctrinați de școlile conduse de guvern pentru a fi subordonați față de mașină și care cred că sentimentele și emoțiile sunt mai importante decât cunoașterea și înțelegerea. Proliferarea rețelelor sociale (Twitter, Facebook, Instagram) a dus la înăbușirea interacțiunilor umane și înlocuirea dezbaterii problemelor cu semnalizarea virtuții, selfie-urile, indignarea fals-fabricată și glorificarea vedetelor superficiale. Suntem dependenți de tehnologie.
Este de neînțeles cum societatea noastră a îmbrățișat tehnologia doar pentru distracție, trivialități și manifestări superficiale diversioniste, mai degrabă decât pentru acumularea cunoștințelor, proliferarea ideilor și progresul și îmbogățirea culturală. Lucrările lui Aristotel, Socrate, Shakespeare, Dickens, Twain, Tolstoi, Steinbeck, Orwell și Huxley sunt disponibile cu un singur clic din iGadget, dar în schimb masele aleg să joace Angry Birds, Candy Crush și Madden, în timp ce se închină la altarul lui Kardashian. Atât de multe cunoștințe și înțelepciune la îndemână, garantate pentru a te face mai inteligent și 99,9% aleg să se distreze, să se îndrepte către ignoranță.
Suntem doar o societate cu probleme intelectuale lejere, condusă de emoții și sensibilități? Sau este acest infantilism fără limită conceput și implementat de cei care controlează cultura prin deținerea tuturor platformelor media? Pare a fi o strategie deliberată, intenționat pusă în aplicare de clasa conducătoare pentru a înăbuși masele prin sistemul de educație publică (îndoctrinare), pentru a le abate atenția și gândurile prin circ și pâine electronică modernă, înrobindu-le în datorii și jefuind bogăția globală și puterea prin controlul structurilor politice, financiare și mass-media. Și acum utilizează tehnologia pentru a te spiona și pentru a se asigura că nu contrazici narațiunea stabilită.
„Politica, religia, știrile, atletismul, educația și comerțul nostru s-au transformat în adjuvanți simpatici ai spectacolului, în bună măsură fără niciun protest popular sau chiar să remarce cineva. Rezultatul este că suntem un popor pe punctul de a ne amuza până murim” – Neil Postman, Distracția care ne omoară. Discursul public în era show-bizului.
Dacă mașinăriile zilnice, intrigile, schemele și răsucirile complotului difuzate 24 ore pe zi, 7 zile pe săptămână, par a fi o emisiune TV gen reality show orchestrată, este pentru că așa se întâmplă. Nu este altceva decât un Truman show îmbunătățit în care suntem cu toții Truman. Controlorii produc propaganda de dezinformare zilnică; povestiri superficiale concepute pentru a vă juca asupra emoțiilor voastre; complicații concepute pentru a invoca speranța, disperarea, furia, frica și dorința; și o mantră repetată neîncetat conform căreia guvernul, mega-corporațiile, bancherii din Wall Street și „experții” aleși știu ce este mai bine pentru noi.
Nu vor cetățeni care să înțeleagă ce se întâmplă, cum să gândească critic și să pună la îndoială instituția sau să trăiască în limita posibilităților lor. Vor consumatori ascultători care cred ceea ce li se spune de către „autorități” și sunt suficient de inteligenți pentru a respecta regulile stabilite de superiorii lor. O națiune construită pe iluzii, dezinformare și confuzie.
„Televiziunea modifică înțelesul lui „a fi informat” prin crearea unei specii de informații care ar putea fi numită la fel de bine ”dezinformare”. Dezinformarea nu înseamnă informații false. Înseamnă informații înșelătoare – informații deplasate, irelevante, fragmentate sau superficiale – informații care creează iluzia de a ști ceva, dar care, de fapt, îl îndepărtează de a ști.” – Neil Postman, Distracția care ne omoară. Discursul public în era show-bizului.
Televiziunea a fost întotdeauna un instrument eficient în menținerea maselor sub control. Șefii mass-media, vânduți publicului drept jurnaliști extrem de inteligenți și educați, își înșiră textele, scrise de oameni invizibili care lucrează în numele clasei conducătoare înstărite, pentru a calma fiarele sălbatice cunoscute sub numele de mase. Controlează mesajul și vei controla societatea.
Odată cu apariția internetului, ceea ce ar fi trebuit să fie o vastă trezire și iluminare a maselor, s-a dovedit a fi o degradare până la nivelul celui mai mic numitor comun. Platformele de socializare au eliminat gândirea, conversația, seriozitatea, cunoștințele, inteligența și claritatea din piața publică și le-au înlocuit cu narcisism, vitriol, semnalizare a ”virtuții”, trivialitate, auto-promovare, atacând pe oricine cu un punct de vedere diferit de cel impus e ultimul trend.
Acum, când corporațiile gigantice din spatele rețelelor de socializare din Silicon Valley au sute de milioane de dependenți care se amuză până la moarte, ele pot decide ce este un discurs acceptabil și ce nu este conform cu punctele lor progesiste de vedere. Cenzura, intimidarea publicului, provocarea unei indignări ostile și distrugerea celor cu un punct de vedere alternativ sunt acum în mâinile unei mici cabale de oameni extrem de bogați. Folosesc incidente plăsmuite, cum a fost cel referitor la copiii din liceul Covington care „au amenințat” un „nobil” veterinar american originar din Vietnam, totul pentru ca rețeaua lor de înșelare să meargă înainte. Controlul lor tehnologic asupra discursului public reprezintă o amenințare la adresa libertății noastre de exprimare și a societății noastre. Oricine gândește singur este în primejdie să ajungă un proscris și ciber-criminal în această nouă existență distopică.
(va urma)
Pentru partea a II-a click aici
Traducere după https://www.theburningplatform.com/2019/01/29/technology-distracting-disturbing-deceiving-deluding-ourselves-to-death/
Reacționarii 