de Rod Dreher
Crispin Sartwell scrie, în Wall Street Journal (cu plată):
Capitalismul și comunismul, opuse în ideologie, se dovedesc a fi compatibile în lumea reală. Și poate că opoziția conceptuală se prăbușește și în Occident, pe măsură ce capitalismul devine revoluționar vigilent woke, iar reclamele pentru adidași devin imposibil de distins de materialele campaniei Alexandrei Ocasio Cortes (politiciană radicală progresistă din congresul american – n.n.), cu excepția valorilor lor de producție.
Mai mult:
Dacă comuniștii chinezi și-au însușit capitalismul, în „capitalismul revoluționar woke” capitaliștii și-au însușit socialismul. Acest lucru se aplică atât pe plan intern, deoarece companiile se concentrează pe reeducarea ideologică a angajaților lor prin traininguri pentru diversitate și altele asemenea, cât și pe plan exterior, deoarece acele companii se înfățișează fără încetare, chiar dacă într-un mod neplauzibil, drept agenți ai unui viitor egalitar. Noile legi privind regulile de vot din Georgia vor cădea, când o vor face, nu înaintea Departamentului de Justiție sau a instanțelor de judecată, ci în fața Ligii Majore de Baseball, a Delta Airlines ori Coca-Cola, care funcționează simultan atât în scop de profit, cât și ca organizații politice. Sau mai degrabă ca niște mini-China.
Acesta este motivul pentru care sistemul chinezesc de credit social va fi modul în care oligarhii noștri americani, corporativi și de stat, ne vor controla. Lăsați-mă să vă explic.
Acum, că locuiesc temporar în granițele Uniunii Europene, de fiecare dată când merg pe un site web nou, mă confrunt cu faptul că site-ul dorește să introducă cookie-uri în browserul meu. Europa are o lege – o lege bună, cred – care solicită site-urilor web să obțină consimțământul înainte de a instala cookie-uri. Noi, americanii, pur și simplu nu știm niciodată ce este introdus în browserele noastre pentru a ne urmări, fără consimțământul nostru. Presupun că marea majoritate a oamenilor de aici acceptă cookie-urile, dar ideea este că au, cel puțin, această opțiune, deoarece legile îi obligă pe capitaliștii supravegherii să spună consumatorilor ce intenționează să facă și să obțină permisiunea să o facă.
Iar asta ne reamintește clar modul în care interesele afacerilor sunt pe urmele noastre tot timpul, pentru a încerca să ne vândă chestii. Din ”Să nu trăim în minciună”:
Consumerismul este modul în care învățăm să-l iubim pe Fratele cel Mare. Mai mult decât atât, Fratele cel Mare nu e chiar așa cum ne așteptam să fie, adică un dictator politic. Deși, într-o zi, s-ar putea să devină. În momentul de față, ocupația primordială a Fratelui cel Mare este una capitalistă. El este un reprezentant de vânzări, un broker, un culegător de materii prime și un fabricant de dorințe. El monitorizează practic orice mișcare pe care tu o faci, ca să vadă cum poate să-ți vândă mai multe lucruri și, cu această ocazie, să afle cum să-ți dirijeze comportamentul. Astfel, Fratele cel Mare pune piatra de temelie a totalitarismului de mătase, atât din punctul de vedere al creării și implementării tehnologiei pentru exercitarea controlului politic și social, cât și din cel al pregătirii populației să accepte acest lucru ca pe ceva normal.
Aceasta este lumea „capitalismului de supraveghere”, un termen inventat de Shoshana Zuboff, fostă profesoară la facultatea de administrarea afacerilor de la Harvard. În cartea ei din 2019, The Age of Surveillance Capitalism, Zuboff descrie și analizează o nouă formă de capitalism, creată de Google și perfecționată de Amazon și Facebook. Capitalismul de supraveghere înghite cu forța unui aspirator date personale detaliate despre indivizi și le analizează cu ajutorul unor algoritmi sofisticați, ca să prevadă comportamentul oamenilor.
Obiectivul, firește, este să li se prezinte oamenilor bunuri și servicii adaptate preferințelor individuale. Nimic surprinzător aici – așa se face reclamă și publicitate. Însă realitățile mai profunde ale capitalismului de supraveghere sunt mult mai sinistre. Stăpânii datelor nu încearcă doar să afle ce-ți place; acum, ei se ocupă, cu sârg, să te determine să-ți placă ceea ce ei vor să-ți placă, fără ca tu să le sesizezi manipularea.
Și o fac fără a o aduce la cunoștință și fără a avea permisiunea avizată a oamenilor ale căror vieți le-au colonizat, oameni care, în prezent, sunt lipsiți de mijloacele care le-ar permite să scape din pânza de păianjen a capitaliștilor de supraveghere. Poate că ai renunțat la Facebook, din rațiuni de intimitate și poate că te-ai jurat să nu existe niciodată sub acoperișul tău vreun dispozitiv inteligent, dar, exceptând cazul în care ești vreun sihastru izolat într-un fund de lume, unde nu ajunge semnalul de telefon, rămâi în totalitate legat și penetrat de sistemul capitalismului de supraveghere.
„Această posibilitate de a modela comportamentul cuiva, pentru profitul sau puterea altcuiva, este în întregime arogată cu de la sine putere”, le-a spus Zuboff celor de la The Guardian. „Nu are niciun fundament în legitimitatea democratică sau morală și uzurpă drepturile de decizie, în același timp în care erodează procesele de autonomie individuală care sunt esențiale pentru buna funcționare a societății democratice. Mesajul aici e simplu: Odată eram al meu. Acum sunt al lor.”
Mai departe:
De ce n-ar folosi corporațiile și instituțiile aceste informații pe care le recoltează, în scopul de a genera consimțământ față de unele credințe și ideologii, și de a determina publicul să le respingă pe altele?
În ultimii ani, cele mai evidente intervenții au venit din partea companiilor de rețele sociale, care și-au suspendat utilizatorii pentru a fi încălcat termenii de folosire a serviciului. Twitter și Facebook își dau afară în mod regulat utilizatorii care le încalcă standardele, cum ar fi promovarea violenței, distribuirea pornografiei și altele asemenea. YouTube, care are două miliarde de utilizatori activi, i-a „demonetizat” pe unii utilizatori care încasau bani din canalele lor postând conținut considerat de YouTube ca fiind ofensator. Ca să fim cinstiți cu acești manageri de platforme sociale, chiar există oameni de o josnicie fără seamăn, care încearcă să folosească rețelele de comunicare în sprijinul unor ticăloșii.
Dar cine hotărăște unde este limita și ce anume reprezintă o încălcare a ei? Facebook interzice ceea ce numește „exprimări care … au potențialul de a intimida, de a exclude sau de a reduce la tăcere alte persoane”. A spune că este o definiție foarte încăpătoare ar însemna s-o îngustăm. Twitter îi dă afară pe utilizatorii care „folosesc un gen impropriu de adresare” sau îi „jignesc nominal” pe trans-sexualii care și-au schimbat sexul biologic. A-i spune „Bruce” lui Caitlyn Jenner sau a folosi pronume personale masculine când te referi la această celebritate trans-sexuală constituie, astfel, motiv întemeiat de excludere de pe Twitter.
Sigur că șutul care te scoate afară de pe o platformă socială nu se compară cu a fi trimis în Siberia. Dar companii ca PayPal s-au folosit de îndrumarea organizației de extremă stângă Southern Poverty Law Center pentru a face în așa fel încât anumitor persoane și organizații de centru-dreapta – printre care Alliance Defending Freedom, un grup de tendință majoritară care susține legislația pentru libertate religioasă – să le fie imposibil să folosească serviciile PayPal. Deși JP Morgan Chase a emis o dezmințire în termeni generali, această bancă a fost credibil acuzată că închide conturile unui activist pe care l-a asociat cu dreapta alternativă.
Nu e deloc greu să ne imaginăm că băncile, detailiștii de mărfuri și furnizorii de servicii care au acces la genul de date despre consumatori pe care le extrag capitaliștii de supraveghere, ar putea hotărî să-i pedepsească pe indivizii afiliați unor grupuri politice, religioase sau culturale, pe care firmele respective le socotesc antisociale. Despre Silicon Valley se știe bine că se află departe la stânga, în privința chestiunilor sociale și culturale, fiind o veritabilă Mecca a cultului justiției sociale. Războinicii justiției sociale sunt renumiți pentru disprețul revanșard cu care privesc valorile clasic liberale, cum ar fi libertatea de exprimare, libertatea de asociere și libertatea religioasă. Iată genul de oameni care vor lua decizii despre accesul la viața digitală și la comerțul digital! Generația în ascensiune a liderilor corporatiști se mândrește cu conștiința sa progresistă și cu activismul ei. Capitalismul de secol XXI nu doar crede cu tărie în binefacerile supravegherii, dar mai este și foarte woke.
Nu e greu să prevedem nici că aceste redutabile concerne corporatiste vor folosi datele ca să-i manipuleze pe indivizi să gândească și să acționeze în anumite feluri. Zuboff citează un mare mahăr din Silicon Valley, care a dorit să rămână anonim, și care a spus: „Condiționarea la scară mare este esențială pentru noua știință inginerească de modificare în masă a comportamentului uman”. El crede că, printr-o analiză minuțioasă a comportamentului utilizatorilor de aplicații digitale, compania lui va putea, până la urmă, „să modifice felul în care o mulțime de oameni își iau deciziile de zi cu zi”.
Poate că nu vor încerca decât să-i cârmească pe utilizatori spre a cumpăra anumite produse și nu altele. Dar ce se va întâmpla când produsele vor fi politicieni sau ideologii? Și cum vor ști oamenii că sunt manipulați?
Cumpărați cartea (”Să nu trăim în minciună” – Rod Dreher, tradusă la editura Contra Mundum – n.n.) și citiți-o pe toată. Se apropie momentul în care va avea loc această fuziune între sfera vânzărilor către consumatori și cea a controlului social. Acesta este motivul pentru care contează enorm dacă capitaliștii vigilent-revoluționari își folosesc puterea de piață pentru a forța anumite rezultate politice. Din nou, luați în considerare decizia Amazon de a nu mai vinde cărți care prezintă un punct de vedere critic asupra ideologiei transgender. Am explicat aici că acest lucru se încadrează perfect în drepturile legale ale companiei Amazon, dar având în vedere monopolul de facto al Amazon asupra vânzării de cărți cu amănuntul, decizia sa are efectul de a descuraja puternic ca astfel de cărți să mai fie scrise vreodată. Acesta este iliberalism de stânga, tout court.
Democrația iliberală de stânga nu va veni peste noi prin autocrație pură, precum în China. Va veni prin fuziunea elitelor din guvern, afaceri și alte instituții și prin aplicarea ideologiei lor prin piață și prin tehnologia îmbrățișată de capitaliștii de supraveghere – și de noi ceilalți, drept cost al participării la evoluția economiei moderne.
Asta dacă nu îi vom putea opri cumva.
Traducere după https://www.theamericanconservative.com/dreher/woke-capitalists-as-mini-chinas/
Reacționarii 