Există speranță împotriva celor ce taie rădăcini

Luigi Mascheroni

Comisia Europeană a retras decalogul care vrea să dicteze cuvintele corecte, să elimine referințele la religie și gen, să facă să dispară chiar și simplul „Doamnelor și domnilor”. Birocrații lingvistici, pe care istoria i-a arătat ca fiind cei mai periculoși, au acceptat să facă un pas înapoi. Ei vor trebui să rescrie un document ambiguu care, pretinzând că garantează „dreptul fiecărei persoane de a fi tratată în mod egal”, ajunsese să nege posibilitatea fiecăruia de a-și arăta diversitatea. Obsesia incluziunii se transformase într-o anulare mioapă.

O bătălie a fost câștigată, dar războiul este încă lung. Trebuie să știm. Nu va fi ușor să păstrezi tradițiile, să poți spune „tată” și „mamă” în loc de „părinte 1” și „părinte 2”, să protejezi Crăciunul sau să continui să scrii fără asteriscuri. Având în vedere vremurile, protecția presupuselor minorități ar putea în cele din urmă să copleșească majoritatea. Doamne ferește! Cu condiția să mai poți folosi cuvântul „Doamne”!

Vălul lung al „vorbirii corecte”, coșmarul care nu se mai termină al chestiunii ”discriminării” și dorința de a standardiza gusturile și tendințele sunt fenomene violente ce se hrănesc cu fanatism și prostie, care abundă astăzi. Din fericire însă, europenii (care nu sunt tocmai „cetăţenii Comunităţii Europene”) au un avantaj faţă de lumea anglo-saxonă – mai ales față de Statele Unite – unde combinaţia dintre corectitudinea politică, cultura anulării, ideologia Woke şi #MeToo au declanșat o cruciadă al cărei sfârșit nu se întrevede la orizont. Noi europenii, și noi italienii în special, suntem mai precauți și mai dezamăgiți. În medie, conservatorii noștri sunt mai puțin rigizi decât republicanii lor, iar progresiștii mai puțin intoleranți decât liberalii americani. Este probabil ca tocmai tradiția milenară iudeo-creștină să ne salveze în cele din urmă de cele mai grave extremisme.

Speranța, ca întotdeauna, se îndreaptă către tineri. Iar teama, dacă este vreuna, este că tocmai băieții – a se citi băieți și fete – sunt în schimb cei mai slabi în fața celor care, dorind să fie cu orice preț ”incluzivi”, ajung să genereze cea mai gravă discriminare. Li se spune „generația fulgilor de zăpadă” și sunt tinerii, născuți între anii 90 și 2000, prea fragili și sensibili la greutățile lumii pentru a putea accepta criticile și a reuși să apere valorile, principiile și rădăcinile. Astfel, din frica de a nu jigni pe cineva, acești tineri s-ar putea să nu mai vorbească despre nimic. Nu citesc cărți incorecte, nu se mai uită la filme care scandalizează noile dogme. Astfel, ei riscă să se topească în cea mai proastă dintre lumile aprobate. Nu, băieți: nu fiți neutri. Nu este acum momentul pentru asta.

Traducere după https://www.ilgiornale.it/news/cronache/c-speranza-contro-chi-taglia-radici-1992942.html


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s