Documentul care se referea la scoaterea Crăciunului din limbajul oficial nu era un fake, așa cum încă repetă unii chiar și acum, nu este secundar, nu este o propunere a cuiva care a acționat de capul lui. Însă de data aceasta au fost opinii contra foarte puternice, iar ei au fost nevoiți să renunțe (poate și pentru că se apropie alegerile prezidențiale în Franța și pentru că e deja multă nervozitate anti autorități în Europa, în contextul măsurilor ”antipandemice”?). Însă, așa cum au spus, vor reveni cu o variantă îmbunătățită.
Este vorba despre un document oficial semnat de Helena Dalli, comisarul european pentru egalitate de șanse. Era elaborat încă din luna octombrie, dar în urma criticilor repetate și neașteptat de solide a fost retras, însă cu promisiunea din partea inițiatorilor – și sunt sigur că va fi o promisiune împlinită – că va fi îmbunătățit și se va veni cu o variantă mai bună a lui. Dacă era o știre falsă, mă întreb de ce ar fi reacționat față de ea președintele Franței Emmanuel Macron și Papa Francisc, adică personaje din tabăra progresistă, de la care nu ai bănui poziții de apărare a valorilor clasice, și nici critici la adresa UE.
Papa a vorbit într-o conferință de presă ținută în avion, când ce se întorcea de la o vizită făcută la ortodocșii din Grecia. Iată poziția Papei Francisc, conform Vatican News, dar reluată fragmentar de mai toate publicațiile, portalurile de știri și ziarele online din întreaga lume:
„Vă referiți la documentul Uniunii Europene despre Crăciun… acesta este un anacronism. În istorie, multe, multe dictaturi au încercat să facă acest lucru. Gândiți-vă la Napoleon: de acolo… Gândiți-vă la dictatura nazistă, cea comunistă… este o modă a unui secularism diluat, apă distilată… Dar asta e ceva care nu a funcționat de-a lungul timpului.
Dar asta mă face să mă gândesc la ceva, vorbind despre Uniunea Europeană, ceea ce cred că este necesar: Uniunea Europeană trebuie să ia în mână idealurile părinților fondatori, care erau idealuri de unitate, de măreție, și să aibă grijă să nu ia calea colonizării ideologice. Acest lucru ar putea sfârși prin a diviza țările și [provoca] eșecul Uniunii Europene. Uniunea Europeană trebuie să respecte fiecare țară, așa cum este structurată în interiorul acesteia, varietatea țărilor și să nu dorească să le uniformizeze. Nu cred că va face asta, nu a fost intenția lor, dar fiți atenți, că uneori vin, și aruncă proiecte ca acesta acolo și nu știu ce să facă; Nu știu ce îmi vine în minte… Nu, fiecare țară are propria ei particularitate, dar fiecare țară este deschisă celorlalte. Uniunea Europeană: suveranitatea ei, suveranitatea fraților într-o unitate care respectă individualitatea fiecărei țări. Și aveți grijă să nu fiți vehicule ale colonizării ideologice. De aceea [problema] Crăciunului este un anacronism.
Iliana Magra (Kathimerini): Sfinte Părinte, mulțumesc pentru vizita în Grecia. Ați vorbit în palatul prezidențial din Atena despre faptul că democrația se retrage, în special în Europa. La ce națiuni vă referiți? Ce le-ați spune acelor lideri care pretind a fi creștini devotați, dar în același timp promovează valori și politici nedemocratice?
Papa Francisc: Democrația este o comoară, o comoară a civilizației și trebuie păzită; trebuie păstrată. Și nu doar păzit de o entitate superioară, ci păzită de țările înseși, [este necesar] să păzești democrația altora.
Văd două pericole pentru democrație astăzi: unul este acela al populismului, care este ici și colo și începe să-și arate ghearele. Mă gândesc la un mare populism al secolului trecut, nazismul, care a fost un populism care, apărând valorile naționale, așa cum se spunea, a ajuns să anihileze viața democratică, chiar viața însăși cu moartea poporului, devenind o dictatură sângeroasă. Astăzi voi spune, pentru că ați întrebat despre guvernele de dreapta, să fim atenți ca guvernele – nu spun de dreapta sau de stânga, spun altceva – să avem grijă ca guvernele să nu alunece. Acest drum al populismului, al așa-ziselor „populisme” politice, care nu au nicio legătură cu popularismul, care este exprimarea liberă a popoarelor, care se exprimă cu identitatea lor, folclorul, valorile, arta lor… Populismul este un lucru [popularismul este altul].
Pe de altă parte, democrația este slăbită, [ea] intră pe un drum în care încet [slăbește] când valorile naționale sunt sacrificate, sunt diluate spre, să spunem — un cuvânt urât, dar nu găsesc altul — spre un „imperiu”, un fel de guvernare supranațională, și acesta este ceva care ar trebui să ne pună pe gânduri.
Nici nu ar trebui să cădem în populism, unde oamenii — spunem oamenii, dar nu este poporul, ci o dictatură a „noi și nu a celorlalți” (să ne gândim la nazism) și nici să ne înece identitățile într-un guvern internațional. Pe aceasta se află un roman scris în 1903 (veți spune: „Cât de demodat este acest Papă în literatură!”), scris de [Robert Hugh] Benson, un scriitor englez, The Lord of the World, care își imaginează un viitor în pe care un guvern internaţional prin măsuri economice şi politice guvernează toate celelalte ţări. Iar când ai acest gen de guvernare, explică el, pierzi libertatea și încerci să obții egalitatea între toți; acest lucru se întâmplă atunci când există o superputere care dictează comportamentul economic, cultural și social celorlalte țări.”
Nu am cunoștință ca sanctitatea sa, în tinerețe un adept al teologiei eliberării (o chestie apropiată de marxism) să mai fi spus vreodată asemenea cuvinte. Ele sunt importante nu atât prin conținutul lor, căci au mai fost mulți alții care au semnalat pericolele derivei neomarxiste a UE, cât datorită emițătorului lor. Cel care vorbește despre pericolul dictaturii, compară ceea ce se petrece acum cum nazismul și comunismul și vede un imperialism care calcă în picioare identitățile naționale ale popoarelor, este chiar acest Papă. Uniunea Europeană a pornit pe panta unui secularism periculos. Ea ar trebui să țină seama de idealurile părinților fondatori, credincioși creștini, și să nu ia calea colonizării ideologice. Uniunea Europeană trebuie să respecte specificul fiecărei țări, particularitățile ei. Când valorile naționale sunt diluate, atunci democrația este slăbită, și există chiar pericolul unui imperiu supranațional. Nu trebuie să se ajungă la un guvern mondial care prin măsuri economice și politice conduce toate celelalte țări. Un asemenea guvern ar impune un comportament economic, cultural și social unic, ceea ce ar duce la pierderea Libertății.
Suveranul pontif nu a mai spus vreodată asemenea vorbe. Pentru conservatorii cei ”retrograzi” ele erau deja cunoscute, însă ei oricum nu erau luați în seamă de „liberali”. Asemenea idei erau rapid eliminate, ca provenind de la niște extremiști antieuropeni. De data asta, când sunt spuse de un personaj asimilat progresiștilor, poate le trezește și lor un pic reflecția (sau poate e numai un damage control în fața riscului stârnirii unor popoare din ce în ce mai excedate, iar Papa, un progresist inteligent, a mirosit că nu era momentul pentru forțarea unor astfel de documente care ar putea echivala unei căni de benzină aruncată peste jarul care mocnește?).
Uniunea Europeană a fost deturnată de la scopul ei inițial – cel puțin declarativ – o uniune a națiunilor, în respect reciproc, păstrarea tradițiilor și a specificului fiecărui stat, înspre un imperiu care vine să impună o ideologie anticreștină în numele unei pretinse incluziuni, de la care însă sunt excluși tocmai creștinii, fondatorii Uniunii. Este un semnal de alarmă, care sper să fie luat în seamă de cei care încă au rămas cu o imagine veche, romantică, despre UE, care nu au înțeles schimbările care au avut loc în ultimii ani, sau nu le-au acordat importanța cuvenită. Până la urmă oamenii au nevoie nu numai de siguranță, ci și de identitate. Nici cu siguranța nu stăm prea bine, pandemia a introdus măcar sentimentul fragilității vieții umane, iar identitatea ne este, așa cum se vede, călcată în picioare.
În acest moment, politica impusă de UE, de birocrați nealeși de nimeni dar cu o putere de decizie imensă, este nedemocratică, împotriva libertății, a identității naționale și religioase a oamenilor. Cei care susțin propunerile UE în acest moment ori sunt afiliați ideologiei progresiste, și vor să șteargă cu totul fața lumii așa cum era ea cunoscută în numele „incluziunii”, ori sunt puțin rămași în urmă cu informațiile și încă mai cred valabilă o variantă a UE care a existat până în urmă cu câțiva ani, dar a acum a încetat. Speranța ar fi că poate vorbele Papei îi vor mișca puțin din amorțeală pe cei din urmă, și ei vor realiza ce ne așteaptă.
Dintotdeauna conducătorii popoarelor au vrut să aibă o dominație absolută asupra supușilor lor. Democrația, acolo unde a existat, a sucombat după un timp, în fața tentației dictatoriale. Un asemenea moment trăim și noi astăzi. Există însă o diferență. Puterea celor din vechime era inevitabil limitată. Ei nu puteau controla ce vor și ce gândesc supușii lor. Atunci când aveau bănuiala unei opoziții, fără să stea prea mult la discuții, fără judecată dreaptă sau alte finețuri, domnitorii români – și nu numai cei români din Evul Mediu – scurtau capetele celor care complotau împotriva lor; dar nici capetele lor nu prea erau în mare siguranță. Acum asta nu mai e posibil, căci ne-am civilizat, și folosim metode mai fine, brutalitatea fiind neplăcută ochilor noștri. Datorită tehnologiei moderne a devenit posibil un alt fenomen, care se referă nu numai la oponenții direcți, ci la întreaga populație: totalitarismul, adică tentativa de control total a vieții umane, ca să nu mai lase loc opoziției. Iar asta înseamnă controlul asupra a ceea ce gândim și facem.
Ar trebui să devină clar, inclusiv pentru „încremeniții în proiect”, că Occidentul de azi, chiar dacă a creat cea mai avansată civilizație (asta dacă vorbim din perspectiva progresului material), nu mai este ceea ce ne-am dorit atunci când am aderat la UE. Am vrut să găsim libertatea, democrația și bunăstarea, să ieșim din dictatura comunistă, și am dat peste neo-comunism anti-creștin, în care majorității i se impun norme și o ideologie care nu au nimic de-a face cu tradiția culturală occidentală. Toate acestea sunt făcute, cu un tupeu maxim, de o minoritate progresistă agresivă, în numele incluziunii minorităților de orice fel, cu prețul marginalizării și reducerii la tăcere a majorității pasive, incapabile să se mai opună cumva. Sunt oameni care vor să schimbe reperele, valorile și modul normal de gândire și, din câte se vede până acum, nimic nu pare să îi oprească.
Există însă și lume care se trezește, măcar parțial, iar răspunsul Papei la tentativa de a interzice Crăciunul la Bruxelles pare un marker că acolo, sus, se conștientizează că începe să aibă loc o deșteptare a oamenilor. E, cumva, de înțeles tentația ideologiei progresiste, mai ales că se inspiră tot din morala creștină, pe care însă reușește să o pervertească: grija pentru cei asupriți, străini, goi, devine, de exemplu, grija pentru minoritățile sexuale sau de alt fel în numele cărora luptă progresiștii acum, și care pot fi protejate doar ”normalizându-le” . Poate unii reușesc, însă, să dea la o parte vălul moral de pe ideologie și să îi vadă fața hâdă. Pe măsură ce ei progresează în proiectul lor, devine tot mai evident fundamentul lui anti-creștin, și anti-uman în ultimă instanță, vor fi tot mai mulți care se vor trezi, un nou „woke”, dar în direcția opusă. Sigur că progresiștii nu vor ezita să-și continue treaba, dar și opoziția va fi mai amplă.
Ce e mai interesant – dar probabil și mai agonic și tulbure – de abia de acum încolo începe.
Reacționarii 