Până la urmă, sunt doar cuvinte?

(Gânduri despre cum ieșim din asta)

de Eugyppius

Trebuie să ieșim cumva din această îngrozitoare închisoare a igienei în care s-au transformat societățile noastre. Problema este cum o putem face. Nu pot găsi o cale de scăpare prin stupiditatea falnică și plictisitoare, gri ciment, a birocraților. Nu văd cum le-aș putea schimba direcția sau modifica ticăloșia. Și vă mai spun un lucru: în timp ce rămân înmărmurit și extrem de recunoscător pentru răspunsurile pe care l-am primit aici, de la mulți cititori pe care i-am câștigat, de interesul dumneavoastră pentru ideile mele și chiar de numărul oamenilor care îmi citesc opiniile cu ostilitate, în mintea mea am, parcă, un mic ciocan cu care asaltez o fortăreață masivă de piatră. Știu că mulți alți oameni fac același lucru ca mine, dar uneori e greu să-i vezi.

Acesta este un mesaj despre modul în care s-ar putea ieși din această situație, iar primul punct este simplu: Cu toate că situația este întunecată acum, vom putea ieși din ea. Acest deziderat nu este negociabil. Nu ar trebui să le faci niciodată pe plac ”lor”, ajungând să fii disperat. Lucrurile sunt gândite să pară fără speranță. Ei gestionează aparența lucrurilor, mult mai mult decât realitatea, și lucrează foarte mult pentru a înfățișa toată rezistența ca fiind inutilă. Probabil că, mai mult decât pentru orice altceva, cele mai multe resurse de propagandă sunt utilizate pentru a transmite că regimul restricționist e invulnerabil și imposibil de depășit. Acest lucru este important pentru ei tocmai pentru că nu sunt invulnerabili.

Un aspect major al acestei propagande a invulnerabilității, ajutat de înseși restricțiile impuse, îl reprezintă un sistem de falsificare forțată a preferințelor indivizilor. Ei vor să convingă sau să stimuleze puternic oamenii să-și denaturaze tot timpul propriile dorințe și păreri. În chestia asta, măștile reprezintă o tactică excelentă. Nu numai că reprezintă un efort de a face virusul vizibil și omniprezent; ele sunt, de asemenea, ușor de interpretat ca un semn al credinței în politicile de izolare. Dacă mascarea comunității, care e ridicolă și nu poate fi apărată din punct de vedere medical, ar dispărea, am fi deja la jumătatea drumului spre atingerea obiectivelor noastre. Izolarea socială și difuzarea până la saturație a subiectului prin presă sunt alte mecanisme importante pentru a ascunde starea reală a opiniei publice și a te face să te simți singur în convingerile tale. Fostele țări din blocul sovietic ceruseră și ele cetățenilor lor să-și falsifice preferințele și știm din experiența lor că proiectul este unul costisitor pentru autorități, iar echilibrul la care ajunge este extrem de instabil și predispus la schimbări neașteptate sau chiar la prăbușire bruscă.

Prin urmare, disidența – chiar și de tipul celei în care mă angajez aici – are un rost. Nu sunt doar cuvinte și nu este o simplă predicare către cor. Trebuie să semănăm îndoieli în rândul ”credincioșilor” adevărați ai măsurilor și să ridiculizăm linia oficială cu fiecare ocazie, dar trebuie să creăm și un spațiu cultural mai larg, care să fie mai interesant, mai dinamic și mai explicativ decât lumea lor plată și plictisitoare de doctrine, în mare parte false, interconectate, păstrate în chihlimbar. Aici avantajul ne aparține în întregime: propaganda omniprezentă înseamnă că mulți din cei care chiar sunt de partea noastră sunt intimidați în tăcere, în timp ce mulți adepți cinici și falși de partea lor e nevoie să fie permanent îndemnați să mimeze sinceritatea. Ne dorim ca adevărații lor ”credincioși” și aliați să fie din ce în ce mai izolați intelectual, lăsați singuri pe o insulă de credințe absurde. Cu cât par mai dezlipite, bizare și necool crezurile lor, cu atât mai mult reușim în acest proiect. Aici am avut deja un succes substanțial: aruncați o privire pe restricționiștii de pe Twitter și veți vedea singuri. Nu veți vedea altceva decât o colecție a celor mai neatrăgători, ridicoli și jenanți oameni pe care i-ați putea imagina vreodată. Nu ai vrea niciodată să fii văzut în public cu vreunul dintre ei. Sunt cu toții niște ratați. Trebuie să punem mai mult în lumină asemenea situații.

Mulți obiectează că argumentele noastre sunt pur și simplu ignorate sau acoperite de propaganda regimului și că nimic din ceea ce spunem aici nu ajunge nicăieri. De asemenea, sunt obișnuit să aud despre inutilitatea protestelor și pesimismul cu privire la șansele contestațiilor în instanțe. Acesta este un punct de vedere greșit. Ei sunt obligați să câștige în fiecare zi, iar noi avem nevoie să câștigăm doar de câteva ori. Aceasta este marea asimetrie din inima tuturor mișcărilor disidente, de aceea părem mici și neputincioși și cu toate acestea ei acționează cu o furie și o teamă atât de dezordonate împotriva punctelor noastre de vedere.

O dată ce sunt nevoiți să admită mai mult de câteva dintre argumentele noastre, o dată ce înaltele curți susțin mai mult de câteva contestații, o dată ce un protest, undeva, determină o țară să dea înapoi asupra mandatelor de vaccinare, pentru ei s-a terminat. Dar este un drum lung de aici până acolo și nu ne putem aștepta să ajungem instant la rezultate. În acest moment, sperăm înainte de toate să creștem cât mai mult costurile politicilor de izolare și vaccinare universală. Vrem ca guvernele să depună cât mai multe eforturi în verificarea stupidă a faptelor, în propaganda incomodă și în aplicarea legii. Toate acestea trebuie să fie cât de scumpe le putem noi face. Majoritatea guvernelor noastre și-au angajat deja complet resursele. Efortul depus pentru a susține minciunile este un efort pe care regimul nu îl poate depune pentru ceva mai profitabil și mai interesant pentru ei.

Deci asta putem face. Dar adevărul este că există forțe naturale care lucrează și de partea noastră, în fiecare minut. Nu suntem singuri în asta, toată natura este tensionată în contra lor.

Pentru început, trebuie spus că ceea ce se întâmplă acum reprezintă o criză autoimpusă. Este un moment de isterie tranzitorie. Nu știu cum vor arăta lucrurile după ce o vom depăși, dar știu că închiderile periodice, sezoniere, neanunțate și vaccinările forțate în masă nu au făcut niciodată parte din ordinea naturală a societății umane, nicăieri. Asta se va termina. În această iarnă, presei i-a fost mai greu să asambleze isteria pe care au obținut-o iarna trecută, iar iarna trecută a trebuit să muncească mai mult pentru a genera isterie, decât a făcut-o în timpul primelor infecții din martie și aprilie. Anul viitor, dacă vor dori să facă asta din nou, le va fi și mai greu. Unul dintre motivele pentru care presa iubește atât de mult „variantele”, este că sunt disperate după noutate. Corona amenință din ce în ce mai mult să devină neinteresantă.

Aici întâlnim un adevăr simplu al psihologiei umane, acela că niveluri înalte de fervoare religioasă sau ideologică nu pot fi menținute prea mult timp. Aceste lucruri cresc și scad. Cu cât mania inițială este resimțită mai intens, cu atât este mai probabil să se epuizeze mai repde în timp. Birocrații au fost captivați de atracțiile ideologiei izolării, iar acest lucru i-a determinat să se comporte în moduri foarte extreme. Mai devreme sau mai târziu, totuși, entuziasmul lor va atinge apogeul și va începe să scadă. Ei nu își vor abandona convingerile, dar după un timp aceste credințe vor înceta să mai fie cel mai important lucru pentru ei. Corona va începe să concureze cu alte priorități. Aici, ideologia „vigilantistă” (woke) este o comparație importantă. O mulțime din capacitățile anglosferei aderaseră de mult timp la principiile antirasismului, mult înainte ca ”vigilantismul” (wokeness) să se arate ca un fenomen cultural. Ei și-au echilibrat preocupările pentru echitate cu alte chestiuni, până când moartea lui Floyd și agitația cinică a presei au declanșat o renaștere parareligioasă. Au intrat într-o perioadă de entuziasm maniacal intens, iar acum se dezumflă. Același lucru se va întâmpla cu restricțiile. Interesul pentru lockdownuri a scăzut deja, comparativ cu primăvara sau chiar toamna lui 2020. Același lucru se va întâmpla și cu vaccinurile, vă garantez. Trebuie doar să rezistăm.

Amintiți-vă întotdeauna că este un ajutor enorm pentru noi faptul că niciuna dintre aceste prostii nu funcționează, de fapt. Este pur și simplu o glumă tot ce fac ei. Acest lucru face din restricții, mai ales la nivel politic, o constelație foarte incomodă de măsuri și politici. După cum spuneam mai devreme, restricționiștii duri pot câștiga un sprijin temporar pentru închiderile dure, dar aceștia înstrăinează oamenii rezonabili și, de asemenea, nu reușesc să facă nimic în privința infecțiilor, moment în care politicienii din linia dură se trezesc izolați într-o spirală a morții politice. CDU, partidul de centru-dreapta pro-restricții al Angelei Merkel, a fost grav afectat tocmai de această dinamică, iar noul guvern de coaliție s-a mișcat foarte lent spre a prelua aceleași politici dezastruoase, pentru că membrii săi știu încotro duc acestea.

Un ultim motiv pentru a spera că acest lucru se va termina curând, este mai puternic, dar și mai puțin pozitiv. Din motive pe care nu le înțeleg pe deplin, birocrațiile care ne conduc au devenit mult mai volatile și mai nestatornice în ultimul deceniu. Acest lucru se datorează probabil schimbărilor informale care au avut loc după reacțiile populiste precum Brexitul ori alegerea lui Trump. Aceste reacții populare au încurajat alianțe mai strânse între diferite facțiuni birocratice din presă, guvern și mediul academic. Înainte de 2010, aceste sectoare diferite funcționau ca încăperi semi-decomandate și era cu adevărat dificil pentru o singură izbucnire să măture întregul sistem deodată. Îmi amintesc de un administrator de universitate exasperat din 2009, dându-și ochii peste cap la încercările OMS de a stimula panica pe motiv de gripă porcină. Imaginează-ți o conversație ca aceea de atunci, care să aibă loc astăzi, când recomandările sanitare reprezintă literă de evanghelie în orice instituție de învățământ superior.

Această tendință spre politici instabile, schimbătoare are un dezavantaj evident – și trecem acum prin asta. Dar înseamnă, de asemenea, că în orice moment este foarte posibil ca ei să împresurați de o nouă izbucnire și să abandoneze în dispozitivele sale iadul pandemic pe care l-au creat. Fanatismul restricțiilor a făcut o treabă bună în a semăna tot felul de crize incipiente, oricare dintre acestea ar putea declanșa o nouă panică birocratică. Dacă vă îndoiți de această posibilitate, uitați-vă la America, unde politica restricțiilor generalizate nu și-a mai revenit niciodată după protestele BLM din vara anului 2020. Statele Unite sunt încă departe de a fi terminat cu această tâmpenie, însă acolo există chiar și spațiu politic pentru unele state, precum Florida și Texas, să poată renunța complet la circ. Acest lucru este de neconceput în acest moment pentru Europa continentală.

În partea finaă a acestui text prea lung, două concluzii:

1) Fiți atenți la lucrurile interzise și cenzurate. La aceste lucruri sunt ei deosebit de sensibili, acela este locul în care se simt cel mai vulnerabili. Problema efectelor secundare ale vaccinului e zona celei mai mari anxietăți a lor; tot în această zonă, în mod flagrant, țin ascunse datele și chiar mint cel mai mult. Observați contrastul mare cu discuția despre lockdownuri și măști, unde aproape nimeni nu a fost vreodată interzis pentru că le critică. Prin urmare, aici este un loc în care se poate acționa, chiar dacă nu sunt complet sigur acum în ce fel.

2) Câteva cuvinte pentru cei care insistă că politicile restricționiste sunt planificate și dirijate la nivel central de o cabală globală: nu numai că este greșit, dar riscați să nu mai puteți vedea procesele mai largi, foarte specifice naturii umane, care lucrează aici, eșecurile lor și posibilitățile de acțiune oferite de aceste defecțiuni. Din experiența mea, acest tip de opinii [conspiraționiste] descurajează, printre adepții lor, confruntarea riguroasă cu datele factuale legate de virus (care lucrează aproape întotdeauna în favoarea noastră) și, în forme extreme, pot fi chiar o diversiune subtilă pentru a genera resemnare și supunere în fața ordinii politice dominante, motiv pentru care scriu împotriva lor din când în când. Dar, de asemenea, cred că această ceartă și dispută sunt constructive de cele mai multe ori, așa că sunt bucuros să primesc reacția celor ce nu sunt de acord, chiar dacă e aspră. Vreau, mai presus de toate, să evit o uniformitate a dezbaterii, de genul celei pe care au creat-o ei.

Traducere după https://eugyppius.substack.com/p/is-it-in-the-end-all-just-words