De aici încolo, încotro?
de Tessa Lena
„Țărănoii se îngrașă, ba se mai și înmulțesc! O, nu!”
Ce este „Marea Resetare”?
Marea Resetare (The Great Reset) este un proiect finanțat masiv, ambițios până la disperare, și coordonat internațional, condus de câteva dintre cele mai mari corporații multinaționale de pe planetă, alături de mari jucători financiari, și desfășurat de organisme ale statului și ONG-uri cooperante. Filozofia lui este o combinație de literatură SF de secol XX, afișe sovietice idilice aduse la zi, pasiunea obsesivă a unui contabil deranjat mintal și dependent de jocuri de noroc – plus o versiune modernizată, digitală, a concepției „destinului manifest” (credința că Statele Unite au un drept natural, dat de Dumnezeu, deci sunt „predestinate”, să își impună tiparul de civilizație în Occident – n.t.).
Motivul matematic pentru Marea Resetare ar fi acela că, mulțumită tehnologiei, planeta s-a micșorat, iar modelul expansiunii economice infinite a eșuat (vezi aici) – dar, firește, superbogații vor să rămână în continuare superbogați, deci au nevoie de un miracol, de încă o bulă speculativă pe piața titlurilor de valoare (vezi aici), plus un sistem cu precizie chirurgicală de gestionare a ceea ce ei consideră că ar fi „resursele lor limitate”. Ca urmare, își doresc cu disperare o bulă de piață care să furnizeze creștere economică din nimic – la propriu –, în același timp în care ei încearcă să-i convingă pe ”țărănoi” să strângă cureaua, printr-un efort care începe cu „modificarea comportamentală”, adică un alt mod de a spune că vor să schimbe, să „reseteze”, sentimentul ”țăranului” occidental că ar avea dreptul la standarde ridicate de trai și la libertăți (vezi cumplitul „privilegiu”).
Motivul psihologic pentru Marea Resetare este teama de a nu pierde controlul asupra proprietății, asupra planetei. Dacă ai o avere de miliarde și te joci cu trilioane, bănuiesc că percepția asupra realității ți se schimbă, și tot ce se află mult mai jos decât tine arată în ochii tăi ca un mușuroi de furnici care există pentru tine. Doar furnici și numere, activele tale.
Așadar, scopul practic al Marii Resetări este să restructureze fundamental economia lumii și relațiile geopolitice, pe baza a două ipoteze: una, că fiecare element al naturii și fiecare formă de viață fac parte din inventarul global (vezi aici) gestionat de statul presupus binevoitor, care, la rândul lui, este deținut, prin intermediul tehnologiei, de câțiva oameni deveniți brusc binevoitori, și a doua, că tot acest inventar trebuie să fie strict contabilizat, adică să fie înregistrat într-o bază de date centrală, să poată fi citit cu un scanner și identificat cu ușurință, și să fie gestionat de Inteligența Artificială (AI), folosind cea mai recentă „știință”. Obiectivul este să se contabilizeze, iar apoi să se administreze și să se controleze eficient toate resursele, inclusiv oameni, la o scară fără precedent, cu o anxietate și o precizie digitală fără precedent – totul, în timp ce stăpânii continuă să ducă o viață de răsfăț, bucurându-se de vaste petice de natură conservată, eliberate de orice ”țărănoi” suverani inutili și de imprevizibilitatea lor. Lumea regelui este mult mai previzibilă și mai relaxată, când haosul subiectivismului uman este ținut strașnic în frâu.
În plus, ca avantaj secundar potențial bănos, câteva din aceste „active” strict gestionate pot fi și transformate în instrumente financiare care să fie tranzacționate. Să înceapă jocul!
Cu alte cuvinte, este un feudalism global „eficient”, care merge mult mai departe decât frățânele său medieval, căci scannerul este atoatevăzător: orice om, orice mineral și orice boabă din pădure (vezi aici) are o etichetă digitală prin care i se urmărește orice mișcare. În acest cadru general, fiecare ”țăran” are o funcție care nu derivă din misterul vieții și nici din chemarea lui interioară, ci de la Inteligența Artificială, maestra eficienței și slujitoarea regelui. În situația ideală, ”țăranii” pot fi convinși că așa este bine pentru ei (sau așa este necesar din rațiuni de siguranță, vezi „urmărirea contactelor”) și că așa arată progresul și fericirea – dar dacă nu, mai există și alte metode, de la violența clasică la închisorile virtuale (vezi aici) la „pastilele de moralitate” (aici).
Reforma în chestiune este menită să dea peste cap toate domeniile vieții, la scară planetară: guvernare, relații internaționale, finanțe, energie, mâncare, medicină, slujbe, planificare urbanistică, imobiliare, aplicarea legii, interacțiunile umane – și începe cu schimbarea modului în care ne vedem pe noi înșine și raporturile noastre cu lumea. De remarcat că intimitatea persoanei este un enorm spin în ochiul colectiv al „granzilor” care plănuiesc Marea Resetare – în timp ce eu scriu aceste rânduri, ei deja împing insistent în mass-media ideea frumos ambalată cum că intimitatea personală ar fi pur și simplu un concept depășit, mai ales când vine vorba de fișele medicale ale oamenilor, câh!, și că pur și simplu nu putem progresa mai departe către viitorul luminos, dacă nătângii ăștia insistă să se agațe de intimitatea lor și de viața lor privată.
Voi trece pe scurt în revistă diversele elemente ale acestei reforme alunecoase – aveți puțintică răbdare – dar, ca să sintetizez, rezultatul final dorit este o bandă transportoare globală, gigantică și mohorâtă, extrem de strict controlată, pe care se mișcă tot și toate, și unde intimitatea este monumental de scumpă, disidența de neconceput, iar supunerea spirituală, obligatorie. Ca o realitate indusă nonstop de medicamente psihotrope, atâta doar că medicamentele sunt și chimice, și digitale, și ambele raportează înapoi navei-mamă tot ce faci tu, care atunci poate să te pedepsească pentru comportamentul tău necorespunzător, blocându-ți accesul în anumite locuri, de exemplu, sau punând poprire pe contul tău bancar digital – eventual fără niciun fel de intervenție umană.
Astfel, la un nivel senzorial – căci se raportează la bani și putere –, această bandă transportoare este o tentativă a celor superbogați de a-și organiza și monetiza „activele de capital”, inclusiv ființe umane – mai eficient ca oricând altădată. La un nivel teologic, inițiativa este modelată de transumanism, un sistem formal de credință având la bază un sentiment patologic de dezgust în fața oricărui lucru natural – și, drept rezultat, concepția că formele de viață biologică sunt ca niște roboți defecți, pe care le aducem la perfecțiune – perfecțiunea din mintea ucigașilor în serie, prin fuzionarea lor cu mașinăriile, într-un mod care redefinește semnificația lui „a fi viu” și sfidează moartea însăși.
Aș vrea să accentuez că nu trebuie să subestimăm niciodată importanța sentimentelor subiective și a teologiei, în efectul pe care acestea îl produc asupra evenimentelor istorice. Toată istoria noastră este o sumă a alegerilor subiective – unde opțiunile celor cu mai multă putere și ambiție cântăresc mai mult. Iar reforma religioasă, care de regulă izvorăște din preferința subiectivă a diverși indivizi care dispun de putere pentru cum ar trebui să arate „imaginea de ansamblu”, a fost o forță motrice a schimbărilor de anvergură, sociale, economice și culturale, pe această planetă, timp de secole. Ce vedem noi aici, acum, este o nouă religie – și oricât mi-aș dori să cred în curățenia și caracterul rațional al sistemului, la nivelul mai înalt nu avem de-a face cu o tentativă rațională, științifică, onestă și binevoitoare – sau măcar bine-intenționată, chiar dacă greșită – de a face lucrurile să fie mai bune. Când vine vorba de creierele din spatele Marii Resetări, avem de-a face cu o combinație între lăcomia standard și patologia emoțională a unor oameni nebuni, fără astâmpăr și putrezi până în măduva oaselor, speriați că nu-și vor putea păstra proprietățile în această nouă eră și care își detestă natura biologică, dorindu-și să fie zei.
Din nefericire, demenții sunt bogați și bine conectați, și pot să plătească milioane de trepăduși care să ticluiască o prezentare rațional convingătoare, agreabilă, cu fața spre exterior, despre noua lor religie. Și să mituiască mass-media. Și pe politicieni. Și pe universitari. Și pe organizatorii de campanii. Și organizațiile nonprofit. Și să nu-i uităm pe frățiorii mei, artiștii, care, muritori de foame și din lipsă de demnitate, vor crea atunci reclame splendide, dibace, emoționante, pentru orice le aduce un ban. Iar în clipa când cercul s-a închis, avem o opinie publică nou-nouță și, teoretic, suntem tot o „democrație”! Ce bine ar fi dacă conspiraționiștii ăștia ar dispărea de tot…
Bun, deci cine sunt cei care conduc toate acestea și cât de coordonat este efortul lor?
După cum arată lucrurile, s-ar părea că sunt suspecții de serviciu: marii capitaliști ai lumii, dinastiile bogate istoricește din părți diferite ale Pământului, membri ai unor monarhii seculare sau religioase, miliardari etc. – cu alte cuvinte, oamenii care au destui bani încât să li se pară că lumea aceasta este a lor, acei 0,0001%, și poate chiar și cei aflați imediat sub ei, care își doresc să se miște în sus. Unele figuri ne sunt familiare, pe altele nu le-am văzut niciodată.
Evident, ei nu sunt o masă monolitică și sunt convinsă că nici nu sunt întotdeauna de acord unii cu alții în toate privințele, și probabil se concurează între ei cine să ajungă să înfulece mai mulți ”țărani”. Există cu siguranță o rivalitate între elitele americane și cele chineze, de exemplu, sau între cele americane și cele ruse – precum și intre diferiți superrechini individuali.
Dar una peste alta, chiar și în timp ce se concurează reciproc, ei au interese comune și mesaje comune, și există mai multă camaraderie strategică și mai mult teren comun între ei, decât între oricare dintre ei și oricare dintre țărani. De pildă, niciunul dintre ei nu este probabil să respingă ideea de creare a unei noi clase de active financiare din care ei să scoată bani! Pe deasupra, ei mai au și sfătuitori – care, la rândul lor, se concurează reciproc pentru plata cea mai grasă, încercând să-și impună propriile idei. Totul subiectiv, dar și coordonat la modul extins – și costisitor – în domeniile lor de interes comun.
Iar la ora actuală, conceptul „învingător” al zilei pare să fie o lume plină cu abrevieri: AI, 5G, IoT și așa mai departe. O lume în care banii sunt digitali, mâncarea este crescută în laborator și totul este numărat și controlat de monopoluri-gigant, iar oamenii sunt în mare măsură lipsiți de liber-arbitru. O lume în care fiecare element de natură și fiecare ființă vie este fie o gazdă de date, fie o sursă de energie – sau amândouă. O lume în care fluxul existenței cotidiene a țăranilor este microgestionat de Inteligența Artificială în permanentă stare de monitorizare și îmboldire, care îți înregistrează gândurile și sentimentele înainte măcar ca tu să ai șansa să ți le asumi. O lume în care viața însăși se vede externalizată în sarcina mașinăriei, iar ființa umană rămâne practic un veșmânt de carne.
Sigur, eu nu cred că exact această viziune se va materializa în întregime. E foarte probabil să implodeze înainte de-a ajunge la jumătatea drumului până acolo – iar unele din lucrurile pe care tocmai le-am descris nu sunt altceva decât imagini din reveria unei minți foarte defecte. Dar nebunii care au putere chiar își dau toată silința să facă din acest coșmar o realitate. Așadar, pericolul nu e să ne vedem luați pe sus de o Inteligență Artificială devenită brusc conștientă de sine, ci constă în perturbarea vieții normale și în nenorocirea cumplită pe care nebunii pot s-o provoace minților și trupurilor noastre, în graba lor de a împărți lumea în bucățele, folosind diverse sloganuri convenabile cum ar fi „criza sănătății globale” sau „schimbările climatice”.
Și da, există categoric coordonare și continuitate, așa cum există continuitate în dinastii și tendințe filozofice. Unele elemente sunt mai efemere, altele, mai concrete. Pe partea efemeră, viziunea „creierelor resetării” are legătură cu ideile futuriste atât de populare la începutul secolului XX, cu visul unui monopol corporatist mondial pe care s-a întemeiat Revoluția Bolșevică din 1917 (citiți Wall Street și Revolutia Bolșevică) și cu dorința arzătoare generală de control asupra lumii prin intermediul tehnologiei – lucru care s-a mai încercat (fără succes) și în Uniunea Sovietică, în anii 1960, folosindu-se un limbaj foarte similar celui de azi. Pe partea concretă, Marea Resetare – care, apropo, este foarte bine coordonată, până într-acolo încât atât Biden (Build Back Better), cât și Boris Johnson (Build Build Build) folosesc aceleași cuvinte codificate puse în circulație de Forumul Economic Mondial (How to build back better after-covid 19) – este o ramificație a eforturilor postbelice, după Al Doilea Război Mondial, de a menține o balanță „corectă” de putere în lume, cu grupurile de interese financiare „corecte” culegând roadele.
Limbajul „durabilității”/„sustenabilității”, care constituie un stâlp de bază în arsenalul de marketing al Marii Resetări, a fost inițial creat ca parte din variatele programe ale Națiunilor Unite – cum ar fi „Agenda 21” și „Agenda 2030”, și sunt sigură că, în timpul producerii acestor programe, ambele elemente – conspirație și bunăvoință – au fost prezente. Ambele agende sunt seturi de documente extrem de seci și de plictisitoare despre managementul resurselor și justă împărțire, care sună de parcă au fost redactate de un devotat profesor sovietic obosit, având o bună cunoaștere a termenilor birocratici, și scrise în cea mai mare parte ca să justifice salariile birocraților și existența Organizației Națiunilor Unite.
Interesant la aceasta din urmă este că, de regulă, ONU nu folosește la nimic: oamenii se adună, discută, încropesc niște documente lungi și înțesate de termeni funcționărești, și publică niște rezoluții fără caracter obligatoriu – după care nu se întâmplă nimic esențial. Dar nu și de data asta. Nu și acum. Programul a demarat! Deci, trebuie să fie important pentru cineva care plătește. Și da, sunt cinică. În tot ce se întâmplă, există întotdeauna o combinație de bune intenții, lăcomie, ambiție, relații personale, interese financiare, amăgiri și așa mai departe. Politicienii discută cu magnații financiari, generalii discută cu politicienii, cineva este unchiul cuiva, și uite așa se rezolvă problema. Din păcate, cu cât comunicarea de sus în jos a mesajului este mai puțină, cu atât abundă propaganda, cu atât scade valoarea bunelor intenții și cu atât le vine mai ușor ticăloșilor să impună absurdități flagrante.
Și, bineînțeles, inițiativele de asemenea anvergură pot să treacă prin „stadii de planificare” foarte lungi și discrete, în timpul cărora ideile dorite sunt plantate în capetele celor care trebuie, prin conversații private, întâlniri în grup restrâns, studii de cercetare finanțate, conferințe patronale și altele asemenea. Așa că, în momentul când se apasă pe butonul trecerii la acțiune, ai sentimentul că tendința deja s-a instalat. Și dați-mi voie s-o repet din nou: totul în istorie este rezultatul unor alegeri subiective făcute de oameni subiectivi. Felul în care se întâmplă totul în istorie este că oamenii se adună, hotărăsc ce vor să facă – și o fac. Atunci când oameni importanți acționează, impactul este mai vizibil. Așadar, într-un fel, totul este o „conspirație”, pentru că totul vine prin intermediul voinței umane. Și deseori, oamenii importanți își acoperă faptele, ceea ce n-ar trebui să fie o idee radicală.
Și da, în momentul de față, cei mai importanți deținători de putere din Occident și-au dat seama că are mai multă eficiență a costurilor pentru ei să se mulțumească doar să mituiască mass-media „care contează”, pe oamenii de știință, pe universitari, pe politicieni, ba chiar și „opoziția controlată” – și să-i pună pe ei să-i convingă pe ”țărănoi”, decât să se pună cu biciul pe toți și toate, și să-i mâne cu forța.
Și apropo, deși vârful acestui turn chiar este pe bune o conspirație – în sensul că este un efort coordonat, în care creierele din spatele lui acționează în general aliniate unele cu celelalte, fără a-și dezvălui adevăratele țeluri pe termen lung în fața ”țăranilor” –, restul turnului este probabil alcătuit din materie umană uzuală, multiplicată de absența demodatului simț moral al responsabilității. Materia umană uzuală este o amestecătură pestriță de ambiție, escrocherie, lăcomie, nepăsare, aroganță și chiar bune intenții. Cu cât te apropii de treapta de jos, cu atât găsești mai multă ignoranță și mai multe bune intenții, pentru că majoritatea oamenilor chiar cred că fac bine – ceea ce nu schimbă, însă, tragica traiectorie a cavalcadei „resetării”.
Ok, dar stai puțin, nu cumva există o criză reală, iar bogații s-au trezit din amorțeală pentru că vor să trăiască? Dacă, cumva, nu e nicio conspirație ca atare, ci pur și simplu au înțeles că planeta e praf, iar acum vor să rezolve problema suprapopulării și cea a poluării, pentru că realmente există prea mulți oameni pe planetă, care consumă cu toții prea mult și poluează peste măsură? Despre asta ce mai spui?
Îmi pare bine că ați întrebat, haideți să discutăm despre asta.
Este absolut adevărat că abordarea eminamente utilitaristă și insensibilă, la adresa naturii, la adresa vieții și altor ființe însuflețite, a fost extrem de distructivă – distrugerea cea mai mai imediată și cea mai vizibilă fiind externalizată „țărilor din lumea a treia” și oamenilor mai puțin norocoși financiar din Occident. (Vezi gropile de gunoi, zonele cu cancer endemic, alimentele non-organice încărcate de otrăvuri). Adevărat, consumismul masiv și răspândirea obiectelor de unică folosință (aduse nouă cam de aceiași care acum ne dojenesc pentru consumism) au produs o sumedenie de belele. Adevărat, oceanele noastre sunt pline de plastic, la fel ca plămânii noștri, și că numărul cazurilor de boli cronice crește exponențial, și că multe specii mor încet. Adevărat, solul nostru, lucrurile pe care le mâncăm și corpurile noastre sunt înțesate de glifozat extrem de toxic. Adevărat că, de obicei, trec zeci de ani între momentul când fabricanții își dau seama de toxicitatea produsului lor, și momentul când a spune acest lucru cu glas tare încetează să mai fie o teorie a conspirației.
Adevărate toate. Dar tot atât de adevărat este că oamenii care arată cu degetul spre relele sociale și ne spun că avem nevoie de o Mare Resetare fac parte din aceleași tabere și filiații care au provocat aceste rele de la bun început. Adevărul este că, dedesubtul limbajului din broșurile lor de marketing, există toxicitate și haos care depășesc cu mult realitatea noastră de azi. Așadar, sunt fie idioți, fie mincinoși – și mă tem că ultima variantă e cea valabilă. Oricât de bogați ar fi, nu au nici cea mai palidă umbră de îndreptățire morală să repare ei orice de pe lumea asta! Și indiferent ce am alege noi să facem ca să ne vindecăm relația cu natura și relațiile dintre noi, categoric nu poate fi tehnofascista și neofeudala Mare Resetare.
O metaforă: dacă liderul Partidului Violatorilor ar veni cu o Platformă contra Violului, care n-ar stopa violul, ci ar reboteza însuși actul siluirii, spunând că, dacă folosești un dildo roz făcut din plastic reciclat, ca să execuți penetrarea, atunci nu este viol… chiar l-ai crede că promovează pe bune o platformă împotriva violului?!
Deci nu, nu ei sunt oamenii care să fie în frunte și să ne arate calea (uitați-vă puțin pe ideea asta despre „gunoi în spațiu”, aici). Dacă ne luăm după ei, vom sfârși prin a avea o lume care arată cam așa:
Vorbind despre soluții, există destui activiști și lideri locali, cum ar fi Vandana Shiva, de exemplu, care propun moduri de vindecare a relației noastre cu natura. Există avertizori de integritate. Există avocați care se luptă cu giganții corporatiști și uneori câștigă. Există medici care își riscă întreaga carieră, ca să-i apere pe pacienți. Există fermieri locali. Există artiști care își dezgolesc sufletul. Există rostitori ai adevărului. Există demnitate și există respect, dacă insistăm asupra lor. Eu cred că soluțiile bune pe termen lung vin din cinste și pace interioară, și că fiecare dintre noi posedă acel geniu unic care ne ajută să ne găsim piesa noastră din puzzle, care în cele din urmă va vindeca lumea.
În ce privește ideea că ar fi prea mulți oameni pe planetă, eu cred că până și asta este o invenție abilă. De fapt, Vandana Shiva a făcut o analiză a agriculturii industriale în comparație cu cea locală, din punctul de vedere al cifrelor, și se pare că am fost mințiți și de Marii Agricultori în legătură cu importanța lor. De asemenea, cea mai mare „problemă demografică” din Occident la ora actuală este numărul crescând de bătrâni față de cel al tinerilor. Și chiar și în „lumea în curs de dezvoltare”, tendințele par să fie diferite de ceea ce suntem învățați să credem (vezi aici).
Mai mult decât atât, planeta are destul pentru toți, iar motivul care face să ne confruntăm cu penurie este din cauză că acel grup de 0,0001% controlează foarte multe. Ironic, ei sunt aceiași oameni care se tem că nu este destul, împingând în față ideea de suprapopulare – adeseori, în același timp în care se reproduc cu mult entuziasm – și infectând mințile tinere cu această idee, în asemenea măsură încât acum, unii oameni din clasa mijlocie nu vor să mai aibă copii, „ca să salveze planeta”. Cât de dementă vi se pare povestea asta?!
Și da, ideea de suprapopulare îi îngrijorează pe lideri de câteva decenii. Eu aș spune că, din când în când, temerile lor au avut nuanțe de eugenie (vezi, de exemplu, Kissinger Report din 1974, care se laudă că i-a „stimulat material” pe bărbații din India să-și facă vasectomie). Și nu, n-ar fi o nebunie totală să afirmăm că eugenia nu a dispărut de tot, de când Hitler i-a compromis numele, și că oricine se crede stăpânul lumii probabil nu s-ar codi prea mult să aplice un management mai chirurgical al tendințelor demografice.
Pot să citesc gândurilor oamenilor de soiul ăsta? Nu, nu pot. Nu pot spune cine și ce crede cu exactitate, și, din fericire pentru mine, nu sunt invitată la întâlnirile lor – dar când și când, personaje publice ca Bill Gates sau Prințul Charles spun lucruri care sună de-a dreptul hitlerist, și chestia asta mă pune pe gânduri. Pe de altă parte, nu mi se pare peste măsură de șocant, pentru că natura umană nu s-a schimbat de pe vremea când eugenia era admisibilă social în sânul „societății respectabile”. Așadar, teoria mea este că unii puternici ai lumii sunt cu adevărat ticăloși, întruchipări ale răului, și că se joacă probabil cu eugenia, pe când unii sunt probabil doar nepăsători, pur și simplu le este indiferent ce doresc ”țăranii”, dar, din punctul meu de vedere, puțin îmi pasă dacă sunt una sau cealaltă. Răi sau indiferenți, eu nu vreau ca ei să-mi distrugă lumea. Cer prea mult?
Jobul meu e să distribui otravă.
Boala mea
Este ura față de formele de viață biologice.
Ei zic că sunt bolnav la cap
Dar eu sunt cel mai întreg la minte dintre toți.
Îmi zic că sunt un ucigaș nemilos,
Un sadic, un robot, un rege.
Dar eu nu sunt decât perfecționist.
Jobul meu e să împrăștii otravă.
Religia mea este
Ura față de formele imprevizibile.
Otrava mea te va găsi
În cuvinte,
În apa pe care o bei,
În mâncare,
În aerul pe care-l respiri,
Într-un fel sau altul,
Te va găsi.
Jobul meu e să distribui otravă.
Un job foarte practic.
Cu plăcere.
Continuarea, în partea a doua
Traducere după https://tessa.substack.com/p/great-reset-dummies
Reacționarii 