Marea Resetare – minighid pentru naivi (II)

de Tessa Lena

(citiți mai întâi prima parte a articolului, aici)

Hai acum să trecem repede în revistă domeniile care, conform planului de acțiune al Marii Resetări, trebuie să fie date peste cap și complet reproiectate. Subiectul în sine este unul uriaș, așa că n-am să-l ating decât ușor, cu o concentrare specială pe limbajul folosit și pe felul cum se suprapune cu „reacția la pandemie”. Vă încurajez din toate puterile să intrați pe site-ul Forumului Economic Mondial și să aruncați o privire.

Stat și guvernare

În lumea cea nouă, țările vor exista în continuare, dar toate se supun unei ordini centralizate. Este ca într-o „cooperativă” (vă sună cumva cunoscut?). O mulțime de funcțiuni ale guvernării sunt automatizate și delegate Inteligenței Artificiale. Deciziile se iau pe bază de date și algoritmi, nu există intimitate personală și există mult mai multă fluiditate, până la migrații (deci, din nefericire, însuși sentimentul omenesc de a fi bun cu imigranții, promovat în mass-media, s-ar putea să nu aibă nicio legătură cu bunătatea, ceea ce pentru mine personal este foarte neplăcut). Mai există și posibilitatea de înlocuire în totalitate a guvernelor alcătuite din oameni, cu Inteligența Artificială, dar nu imediat. Raționamentul e simplu: pentru ca superbogații să gestioneze inventarul global, guvernele individuale trebuie să acționeze mai mult ca niște manageri de rang mediu răspunzători în fața autorităților internaționale, decât ca niște guverne federale independente.

(Țineți minte cum prăvăliile mici de cartier au fost împinse afară de pe piață și înlocuite cu lanțurile mari de magazine? Același lucru se întâmplă și aici, doar că prăvăliile sunt de data asta țări.)

America tradițională, acum, arată foarte mult în felul ăsta. Obișnuința americană a consumului generos și a liberei exprimări, politicile ei externe concentrate pe sine, sentimentul ei de îndreptățire, casele ei mari din zonele suburbane sunt tabu, nimeni n-are voie să se atingă de ele.

O Americă tradițională, independentă și puternică reprezintă un obstacol. În acest sens – și cu rezerva că eu nu cred că există ceea ce s-ar putea numi „un imperiu just” –, am senzația că există un efort activ de „uniformizare prin aneantizare”, de cooptare a guvernării americane, de distrugere a fermelor și a micilor afaceri – mai ales a celor care nu concordă cu acest viitor complet digitalizat – și de demolare a clasei mijlocii care are drepturi, mai ales în privința carierelor profesionale „depășite”.

Am senzația că ne aflăm la ora actuală în mijlocul unei „revoluții colorate”, a unei lovituri de stat de mătase. De obicei, elitele americane le fac lucrul acesta altor națiuni – dar acum fac asta pe pământul de acasă. Am senzația că agenda Marii Resetări, prin mesagerii ei și prin banii ei, modelează atât schizofrenica „reacție la COVID”, cât și curentul, brusc devenit principal, al „justiției sociale/schimbărilor climatice”, bine finanțat și supercorporatizat, amândouă fiind în acest punct întrepătrunse din punctul de vedere al mesajelor. Ambele pretind să promoveze binele public și ambele transformă cu dibăcie niște probleme reale în arme de atac, reușind să-i mâne în luptă pe oamenii cu o dragoste veritabilă pentru dreptate în sufletul lor – totul, ca să elibereze drumul în calea atingerii țelurilor financiare ale promotorilor Marii Resetări, cum ar fi erodarea completă a intimității personale (vezi ”urmărirea contactelor COVID”), mutarea în online a tuturor activităților umane (a se vedea, mă rog, totul), aplicarea legii și prevenirea infracționalității (vezi aici) cu ajutorul Inteligenței Artificiale (vezi mișcarea „opriți finanțarea poliției”) și așa mai departe.

Și da, America are multe probleme veritabile. Dar nu e ca și cum structurile actuale ar fi înlocuite cu un sfat al bătrânilor din indigeni înțelepți și echilibrați spiritual, care au o conexiune profundă cu Pământul și nu vor să facă rău niciunei vieți nevinovate. Ceea ce se încearcă – oricât de nebuloasă ar fi mușamalizarea de marketing – este mult mai rău, mult mai puțin uman și mult mai distrugător decât ce vedem azi. Nu-mi place.

Finanțele

Dominație totală a monedei digitale (vezi aici), a criptomonedei, a plăților cu telefonul mobil.  Cetățenii trebuie să fie complet transparenți și să lase o urmă detectabilă pentru tot ceea ce fac, vă amintiți?

Mâncarea

Nu pot spune altceva decât că sper să vă placă friptura din carne de gândaci, pentru că asta ne așteaptă (vezi aici).

Lăsând la o parte ironiile cinice, „viitorul alimentar” este un dezastru. Mincinoșii din frunte au tupeul să folosească cuvinte mari precum „dezvoltare durabilă”, dar nu e nimic durabil la chestia asta. E Agricultură Mare pe steroizi și foarte toxică. Și, întâmplător, e și mare consumatoare de energie, căci toți acești roboți și senzori, și centrele de date, nu sunt pe gratis – dar pe asta cine o mai pune la socoteală?

De asemenea, fermele de azi trebuie să dispară. Nu doar pentru că fermierii ăștia locali tradiționali, cicălitori și pisălogi, fac concurență alimentelor crescute în laborator și brevetate, și organismelor modificare genetic – și ele brevetate –, și solurilor modificate – de asemenea brevetate –, dar mai și ocupă spațiul necesar pentru parcurile de recreere ale capetelor încoronate, precum și pentru parcurile de turbine eoliene și panouri solare (care se lățesc pe suprafețe enorme, apropo). Și cine știe, poate că regii chiar vor să „conserve” niște petice de natură ținându-le libere de prezența umană. Fac parte din inventarul lor, la urma urmei, deci e logic să-l întrețină bine.

Nici nu-i de mirare că „reacția la COVID” lovește atât de tare fermele, forțându-le să dea faliment…

Agricultura

Vezi aici

GENetwork @GenEngNetwork

Now a new global citizens report, published by Navdanya shows that behind do-gooding image of the Gates Foundation lies a toxic philosophy of philanthrocapitalism that relies on corporate takeover of our seed,agriculture, food, knowledge and global health Greedy Gates Bill Gates is one of the richest people on earth and the founder of the world’s largest philanthropic organization, the Bill and Melinda Gates Foundation.Now a new global citizens report, published by Navdanya International, shows that behind the do-gooding image of the Gates Foundation lies a toxic…organicconsumers.org

October 18th 2020

107 Retweets134 Likes

[Un nou raport Global Citizen, publicat de Navdanya, arată că în spatele imaginii de făcătoare de bine a Fundației Gates se ascunde o filozofie toxică a filantrocapitalismului, având la bază acapararea corporatistă a semințelor, a agriculturii, a alimentelor, a cunoașterii și a serviciilor de sănătate globale. Bill Gates este unul dintre cei mai bogați oameni din lume și fondatorul celei mai mari organizații filantropice, Fundația Bill și Melinda Gates.]

Educația.

Online.

Medicina.

Tele-

Deocamdată, atât în educație, cât și în medicină, suntem cât se poate de la zi cu înaintarea pe calea dorită, mulțumită pandemiei globale…

Energia

Aici avem o chestie interesantă. Pentru demonizații marketingului de azi, combustibilii fosili, sunt într-adevăr un lucru rău. Adevărat, extragerea petrolului este un abuz la adresa planetei. Deversările accidentale creează multe probleme și se întâmplă tot timpul. Baronii petrolului sunt niște bandiți. Oamenii care trăiesc în apropierea rafinăriilor se îmbolnăvesc. Plasticul, care se face din petrol, poluează totul, de la oceane la stomacurile noastre și plămânii noștri. Dar combustibilii fosili sunt unica sursă de energie – în afara celei nucleare – capabilă în prezent să susțină nivelurile de consum ale populației lumii. Mai mult decât atât, dacă te uiți sub gluga „verdelui”, vei vedea că nu prea e verde – poate doar dacă vorbim despre culoarea banilor. Panourile solare ocupă o grămadă de spațiu (vezi mai jos), se degradează rapid și se transformă în grămezi de gunoi toxic.

Back To Nature @backt0nature

Amazing solar farm

October 25th 2020

376 Retweets2,585 Likes

Turbinele eoliene ocupă și ele tone de spațiu și își au propriile probleme (vezi aici). Și eolienele, și solarele depind în mod esențial de vreme și nu furnizează suficientă energie. Se cuvine totodată remarcat că recentul film al lui Michael Moore, Planet of the Humans, care încerca să exploreze unele aspecte nu prea verzi ale „energiei verzi” și să aducă la lumină parte din corupția existentă în mișcarea ecologistă, a fost atacat de fruntașii activismului ecologist, cu atâta violență verbală și atât de concertat, încât filmul a fost îndepărtat de pe marile platforme de difuzare și a dispărut din ochiul public.

Oricum, ce se va întâmpla dacă combustibilii fosili dispar? Apropo – și e un aspect important – eu nu sunt convinsă că „domnii cu resetarea” intenționează să facă să dispară de-adevăratelea combustibilii fosili. Eu cred că ce vedem noi, de fapt, este o acțiune de „re-brănduire”, de schimbare a denumirii în scopuri de marketing. Chiar am crezut, până de curând, că ei voiau într-adevăr „să facă să dispară” combustibilii fosili, dar pe urmă m-am uitat mai atent în „tehnologia climatică”… iar acum mă gândesc că lucrurile sunt mai complexe decât atât, că s-ar putea să fie o manevră de strategie geopolitică. Nu știu. Există niște suprapuneri bizare între combustibilii fosili și energia „verde” – dar numai în timp vom putea vedea ce și cum. În orice caz, dacă vor dispărea sau se va pretinde că au dispărut, vom descoperi repede că vântul și soarele nu reușesc să facă față – după care îl vom cunoaște pe noul nostru rege al energiei „verzi”, adicătelea trăiască fuziunea nucleară!

Când se va întâmpla acest lucru, prietenul nostru, faimosul filantrocapitalist (el), va veni să ne salveze. Are investiții masive în reactoare de fuziune nucleară – de fapt, este proiectul lui favorit, conform propriilor declarații. (În realitate, se întâmplă să fie profund implicat în aproape toate punctele de pe lista Marii Resetări, așa de mare geniu al afacerilor este.) Dar stați așa, pentru ca intriga să fie încă și mai interesantă, Organizația Mondială a Sănătății, care, bineînțeles, se bucură de finanțare generoasă din partea lui, s-a căznit din toate puterile, în trecut, ca să minimalizeze efectele negative asupra sănătății produse de incidente nucleare ca acelea de la Cernobîl și Fukushima.

Că tot veni vorba despre energie și finanțe, hai să vedem cum stă treaba cu „capitalul uman”. În noua lume care ni se pregătește, „capitalul uman” nu este doar o simplă metaforă pentru resursele umane sau forța de muncă. Microsoft, de exemplu, a patentat o metodă de transformare a comportamentului uman în criptomonedă (vezi aici), prin intermediul unui dispozitiv nespecificat, cuplat la un server care înregistrează activitatea corpului și „minează” monedă. Dat fiind că, în Noua Normalitate, monedele digitale și criptomenedele se presupune că au devenit lucruri uzuale, chestia asta seamănă la modul suspect cu un instrument care poate fi folosit pentru a controla comportamentul săracilor, care depind de ele ca să câștige un venit – și ca să mineze la propriu (vezi aici), în vederea obținerii de energie, corpurile unor indivizi altfel „nefolositori”, complet dependenți de ajutorul social sau beneficiari ai venitului minim garantat (ceea ce, apropo, chiar este un lucru real, că vă vine să credeți sau nu).

Mai mult decât atât, acest patent ar putea fi folosit pentru crearea unui nou instrument financiar, pentru că, dacă corpurile lor sunt minate pentru obținerea de energie, acești oameni devin „active de capital”, care ar putea fi strânse laolaltă în cadrul unui portofoliu virtual cu care să se facă tranzacții pe piața de capital. Vedeți ce simplu e? Acum chiar că vorbim despre iobăgie! Da, știu că sună foarte SF, dar hai să nu uităm cum gândesc unii „vizionari” miliardari – nu ca oamenii normali, altfel lucrătorii din depozitele Amazon n-ar trebui să poarte scutece de adulți, ca să nu fie nevoie să-și ia pauză de mers la toaletă. De asemenea, să nu uităm că, în ziua de azi, se fac tranzacții cu lucruri extrem de teoretice, inclusiv pariuri pe starea vremii. O grămadă de bani pe lumea asta se fac din chestii ciudate și perfect arbitrare!

Că tot am pomenit de starea vremii: Marea Resetare conferă legitimitate acelei atrocități invazive și periculoase care este geoingineria (vezi aici), proclamând-o „cool” și „capabilă să salveze vieți”, așa cum fac unele carte albe ale „mișcării schimbărilor climatice” (vezi aici). Am remarcat și am deplâns acest lucru în urmă cu câțiva ani, țipând cât mă țineau plămânii ce mare mizerie este! Să împrăștii porcării toxice în aer, e ceva „cool” și „verde”? Ce escrocherie lingvistică mai e și asta?!

Așa, și câteva vorbe despre bioxidul de carbon. N-am să abordez toată problematica, articolul meu e deja destul de lung, dar se pare că, oricare ar fi fost povestea cu carbonul când a luat ea naștere, acum s-a transformat într-o metodă de creare a unei piețe din nimic, și de creare a unui mănunchi de instrumente financiare pentru făcut bani tot din nimic. Uite, de exemplu, uzina asta de absorbție a bioxidului de carbon, finanțată de Gates și de câțiva giganți petrolieri:


Partea mea preferată e acolo unde, după ce bioxidul de carbon este aspirat din atmosferă cu ajutorul unui cocteil de chimicale, una din metodele de stocare a prăzii constă în arderea câtorva copaci (pardon, a unui „volum de biomasă”). Da, da, cât se poate de logic, pentru că cine ar putea câștiga bani din simplul fapt că lasă copacii în pace să-și facă singuri treaba lor, pe gratis? Ce fel de idiot ar permite asta?!

Aș vrea să subliniez și faptul că, atunci când se depozitează bioxidul de carbon extras din atmosferă, depozitarea are loc la mare adâncime sub pământ, în moduri nemaiîntâlnite până acum. (Ce efect produc depozitele asupra proceselor interioare ale Terrei? S-a gândit cineva temeinic la chestia asta? A fost studiată atent?) Nu mai spun că e nevoie de conducte care să-l transporte dintr-un loc într-altul, cam la fel ca petrolul. Și, în sfârșit, captarea și depozitarea bioxidului de carbon sunt incredibil de mari consumatoare de energie (vezi aici), iar energia va proveni din… combustibili fosili? Din centrale nucleare? Din turbine eoliene, care în acest caz va trebui să ocupe jumătate din suprafața planetei? A, păi nu știm… Și apropo de limbaj: obiectivul nu este „zero emisii de bioxid de carbon”, ci „echilibrul net al emisiilor de carbon”, adică putem să continuăm să poluăm, după care să construim o nouă industrie lucrativă peste poluarea noastră, în același timp în care creăm un nou tip de poluare. Cu alte cuvinte, businessul merge mai departe…

De asemenea, dacă tot suntem la subiectul „dezvoltării durabile verzi”, faptul că construim în plus o grămadă de infrastructură tehnologică și de supraveghere – care este extrem de mare consumatoare de energie, ca să nu mai vorbim și de poluantă – nu vine în răspăr cu ideea de „verde”? M-am gândit la asta cu ceva timp în urmă, când citeam, inițial foarte entuziasmată, textul propunerii legislative din Congresul SUA pentru Noua Înțelegere Verde (aceasta). Uau, îmi ziceam în sinea mea, uite aici, dreptate și drepturi pentru populațiile indigene, uau… dar stai… rețele electrice „inteligente”? Nu asta își doresc tocmai giganții Big Tech, și nu presupune implicit nevoia de senzori inteligenți, care aduc cu ei și mai multă infrastructură, și sateliți, și turnuri de relee, și pierderea intimității, și un nou tip de poluare prin unde radio, care produce efecte netestate asupra sănătății? M-a făcut să mă opresc brusc și m-a obligat să mă uit mai atent la diversele inițiative „verzi” – și, ca urmare, să descopăr tot felul de schelete în dulap. După care am dat peste investigațiile lui Cory Morningstar și mi s-a făcut lumină în cap. Deci instinctul meu avea dreptate… nu e deloc ceea ce pare!

Chestie care face frumos tranziția spre felul în care narativa „crizei globale a sănătății” se împletește cu jocul Marii Resetări…

Dar mai întâi, câteva observații de ordin general.

Cum spuneam mai devreme, Marea Resetare este un plan extrem de ambițios pentru restructurarea atât a economiei mondiale, cât și a noțiunii a ce înseamnă să fii viu. (Un zombi îmboldit de Inteligența Artificială, ale cărui decizii au fost externalizate, chiar este o ființă vie?) Fără o populație cooperantă, această ambițioasă reformă economică și religioasă nu poate să aibă succes.

Care ar fi cel mai bun mod de a face populația să coopereze cu această foarte stranie reformă? Frica – pentru că promisiunea plăcerii nu este suficientă, ca să-i reușească o asemenea mutație masivă și bizară. Așadar, trebuie să fie frică și stres, indiferent dacă din cauza unui inamic exterior, a perspectivei unui dezastru natural sau a unei boli.

Să nu uităm că, înainte de 2020, exista deja o narativă a fricii, foarte scump organizată, și susținută cam de aceiași jucători care acum turează motoarele în direcția Marii Resetări. Vorbesc, firește, despre narativa „schimbărilor climatice”, transformată în armă. Și, cu toate că există o sumedenie de probleme de mediu care trebuie rezolvate cât mai curând posibil, mișcarea corporatistă a „schimbărilor climatice” s-a concentrat în mod bizar pe mesaje care concid, aproximativ, cu cele ale campaniei Marii Resetări, servind scopurilor financiare corporatiste – iar traiectoriile de finanțare se suprapun și ele.

Deci pare că interesele financiare din spatele Marii Resetări au testat terenul mai întâi cu „mișcarea climatică”, dar nu a generat îndeajuns de repede nivelurile de frică dorite. N-au fost destui oameni cărora să le pese. Am participat personal la o sesiune de instruire pe această temă, deci sunt familiarizată cu „organizarea” și cu trucurile de programare neurolingvistică despre care se presupune că i-ar face pe participanți să fie foarte îngrijorați în privința climei. Comunicarea mesajelor este foarte meticulos gândită și trădează o susținere financiară generoasă, deci nu e vorba de o mișcare spontană de masă, ca a hippioților din anii 1960 – chiar dacă mulți oameni, la nivel individual, își pun sincer tot sufletul în chestia asta. Exact la fel cum pedestrașii Martorilor lui Iehova care vin să-ți bată la ușă s-ar putea să fie extrem de sinceri.

Ca ființă umană, eu nu am încredere în nicio entitate care încearcă, cu sânge rece și în mod calculat, să mă sperie și să-mi declanșeze o reacție de stres. Oamenii pe care i-am ascultat la instruirea pomenită nu părea prea speriați. Erau din clasa mijlocie, bine hrăniți și cu slujbe bune, pe măsura capacităților lor. Nu le era teamă să nu fie arestați la un protest – și, de fapt, chiar căutau să fie arestați, fără să se teamă că și-ar putea pierde serviciul sau că n-ar mai putea găsi altul pe viitor. După ce am văzut chestia asta, am început să pun întrebări: de ce vor ca mie să-mi fie frică și ce voiau ei să fac eu.

Când am început să întreb și să mă documentez, s-a dovedit că traiectoria „soluțiilor” cuprindea lucruri cum ar fi rețelele electrice inteligente, automobilele electrice (care nu sunt nici pe departe verzi) și geoingineria. Ceea ce pentru mine nu era admisibil. Mai însemna și că ei, de fapt, nu respectă planeta, fiindcă, dacă ar respecta-o, n-ar vrea să înfigă peste tot turnuri de relee radio sau să pulverizeze porcării în armosferă ca să blocheze soarele. Sigur, e foarte posibil ca mișcarea ecologistă să fi fost bună și onestă, la început de tot – dar de atunci încoace, mare parte din ea a fost deturnată într-un mod cât se poate de hoțesc, pe nesimțite, încât oamenii de la firul ierbii nici măcar nu-și dau seama pe cine slujesc. Și, din nou, dați-mi voie să repet: există o nevoie monumentală de sustenabilitate veritabilă, dar pur și simplu măsurile practice pe care le presupune limbajul codificat de marketing, nu sunt deloc sustenabile!

În orice caz, efortul de a-i înfricoșa pe oameni cu narativa oficială a urgenței climatice categoric a creat un val de agitație în conștiința oamenilor și un grad de anxietate în privința mediului, mai ales la membrii Generației Z – dar nu îndeajuns încât fie să paralizeze, fie să mobilizeze. Însă, când acest coronavirus și-a făcut apariția, ca prin minune, lucrurile au început să se așeze rapid la locul lor – lucruri care ar fi fost de neimaginat înainte. Nu, nu spun că virusul n-ar fi real. Și nu fac niciun fel de afirmații categorice despre locul de unde a apărut sau cum a apărut. Am teoriile mele, dar despre unele lucruri nu voi ști niciodată, și oricum nu le pot schimba. Dar ce știu este că reacția a fost absurdă, fără precedent și straniu de coerentă cu lista de acțiuni care se aflau deja pe agendă. Apropo de stări de urgență, festivalul de la Woodstock a avut loc în timpul unei mari pandemii…

Deci hai să vedem.

Am mutat cu forța majoritatea activităților – cum ar fi educația, medicina, cumpărăturile, sexul și recreerea – în spațiul online, deocamdată, pe măsură ce lucrăm la „digitizarea” lumii fizice, în scopuri de urmărire și supraveghere mai ușoară?

Bifat.

Am continuat, în ciuda închiderii în stare de alertă pentru țăranii cu gulere albe, să construim – inclusiv noi și foarte robuste structuri de telecomunicații și antene celulare, necesare pentru Internetul Lucrurilor (Internet of Things – IoT)?

Bifat.

Am reușit să distrugem aproape de tot mijloacele de existență ale multor fermieri independenți, care concurau cu noile noastre produse „comestibile” și, totodată, să perturbăm masiv lanțurile tradiționale de aprovizionare cu alimente?

Bifat.

Am reușit să distrugem și un mare număr de mici afaceri care presupun contactul față-în-față?
Păi da, desigur!

Locuri unde se cântă live și teatre?

Absolut.

Ne străduim să înlocuim forțele de poliție cu Inteligența Artificială?

Mai întrebi?! Jos poliția! Nu-i mai finanțați pe polițiști! (referire la mișcările Black Lives Matter și Defund the Police, apărute după moartea tânărului infractor de culoare George Foyd – n.n.)

Încercăm să conferim legitimitate erodării complete a intimității și accesului facil la datele de sănătate ale persoanelor private?

Da! Pentru că „urgență sanitară”.

Suntem pe traiectorie și ne apropiem de țintă, în ce privește urmărirea fiecărei mișcări a fiecărei persoane?

Urmărirea contactelor, da! Dar unele țări continuă să fie rămase în urmă.

Este acum obligatoriu un document de identitate digitală pentru călătoriile internaționale?

Da, pașaportul digital a prins viață!

Am fost în stare să perturbăm procedurile politice și juridice și să creăm haos?

Da, să trăiți!

Foarte important, am reușit să deteriorăm în asemenea hal gândirea oamenilor și relațiile dintre ei, încât noi, adică robotul, abuzatorul, am devenit acum unicul prieten al tuturor?

Încă mai avem de lucru, dar suntem aproape.

Suntem pe traiectoria bună cu pregătirea oamenilor pentru o lansare și acceptare la scară largă a dispozitivelor inteligente încorporate în vestimentație?

Dap. Pune-ți masca!

Avem dreptul legal de control asupra vieții sexuale a oamenilor?

Da!

Apropo, controlul statului asupra corpurilor și sexualității oamenilor este un semn clasic de reformă religioasă. Ori de câte ori se întâmplă, fii cu mare grijă!

Sau să luăm starea de alertă sau de urgență, spre exemplu. Închiderea activităților și restricțiile de deplasare și contact fizic sunt instrumente ideale pentru modificarea comportamentului – iar modificarea comportamentului, cunoscută și ca „inginerie socială”, este cu siguranță o foarte respectată formă de artă printre cei puternici. Un inginer social care se respectă planifică cu zece pași înainte și creează situații în care populațiile vizate se roagă să aibă loc schimbările dorite de el!

Eu fac afirmația că, în momentul de față, suntem supuși unui dans sado-masochist involuntar. Suntem în toiul unui ritual destinat să creeze un sentiment de derută, de nesiguranță și de dependență – care va fi rezolvat în cele din urmă de Stăpânii noștri, cărora le vom fi foarte recunoscători, fiindcă noi nu vrem decât să se rezolve odată această tensiune insuportabilă. Deja sunt mulți care au căpătat Sindromul Stockholm, alăturându-se celui care îi abuzează. Măsurile sunt în totalitate arbitrare – dar nu contează, ni se cere să ne conformăm și să acceptăm că suferința și privațiunile îndurate sunt spre binele nostru. Ne fac să fim „oameni mai buni”.

În ochii unui psihopat nu vei vedea niciodată bucurie.

În ochii unui sclav vei vedea acceptarea unui straniu sentiment de amorțeală, acolo unde era altădată un suflet.

Încotro mergem mai departe, de aici?

Eu, una, nu cred că ar trebui să acceptăm întunericul. Eu cred că opțiunea noastră cea mai bună este să nu renunțăm cu niciun chip la demnitate și să ne găsim curajul din inimă. Inima ne va spune ce să facem mai departe.

Traducere după https://tessa.substack.com/p/great-reset-dummies

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s