Sexul gramaticii

Se pare că există oameni pentru care faptul de a fi bărbat sau femeie nu este suficient, este ceva prea clasic și sărac în opțiuni, nu sunt lămuriți și încă își mai caută identitatea de gen. Ei au nevoie de un tratament special. Vechile categorii sunt prea tradiționale și opresive, nu reușesc să exprime felul în care se simt, și din această cauză nu au libertate și nu se pot dezvolta așa cum își doresc.

Pentru a le face pe plac celor care au o incertitudine în privința propriului sex, sau pentru a realiza schimbări mult mai mari folosindu-se de acest pretext, politicieni cu simț de răspundere, ideologi, persoane care simt dincotro bate vântul și se aliniază corespunzător, sunt gata să modifice cărțile de identitate și gramatica. S-a întâmplat în mai multe țări, de pildă în Franța, iar acum și în Norvegia. Pentru mai multă incluziune și pentru a nu mai continua o discriminare multimilenară, se va trece la un pronume de gen neutru. Norvegienii au mai făcut un pas pe calea protejării diversității și garantarea drepturilor minorităților sexuale prin introducerea pronumelui „hen” ca alternativă la femininul „hun” și masculinul „han”.

Deocamdată, în limba română vorbim despre „el” și „ea”. Când ne referim la persoanele întâia și a doua nu avem această identificare. Dacă spun „eu” sau „noi”, „tu” sau „voi”, poate fi vorba despre un bărbat, o femeie sau un grup în care sunt incluse persoane de un sex sau din ambele, sau chiar din toate sexele și genurile imaginabile. Din toate acestea se vede, conform părerii persoanelor non binare și agender, că gramatica este încă dominată de o ideologie care nu lasă dreptul de existență și de exprimare pentru foarte multe sexe și categorii sexuale. E, desigur, deficiență a gramaticii din cauza caracterului sexist al românilor, care însă probabil că va fi reparată cândva de tinerii frumoși și liberi (dacă aș fi răutăcios aș spune „liberi de gândirea rațională”, dar cum nu sunt, mă abțin). Nu știu cum ar suna în limba română un pronume personal care nu e nici masculin, nici feminin, sau e ambele și ceva în plus. Sper să fiu pus la curent cu noutățile și să nu încalc vreo lege când progresiștii români vor găsi vreun pronume potrivit cu mulțimea de sexe, că mereu apare câte ceva nou în materie de identificare sexuală, și nu par să se oprească.

Mediafax a ales să reflecte acest eveniment invitând la dialog o persoană nici bărbat nici femeie, pe numele ei Andre Rădulescu. Ar putea fi Andrei sau Andreea, și lucrurile ar fi clare, banal de clare, numai că persoana își spune „Andre”, și în felul acesta te pune să meditezi îndelung la o dilemă pe care habar n-aveai că o ai. Probabil că dacă ai numi-o după actul de identitate s-ar simți jignită, și trebuie să fii foarte atent cu oamenii aceștia pre-jigniți și opresați, că nu se știe ce efecte poate să aibă un asemenea act necugetat asupra sensibilei lor persoane nonbinare.

Ne spune Mediafax, în același articol, că o moarte suspectă avută loc de curând, un bărbat care a căzut de la mare înălțime de pe acoperișul unui hotel sau de la un etaj superior – aveți aici știrea – ar fi fost, de fapt, victima „discriminării și respingerii prin care trecea, ca persoană non-hetero”. E o acuzație făcută așa, în treacăt, fără să se insiste, dar eu, ca persoană „cis”, care îmi știu identitatea sexuală, mă simt vizat. Nu este exclus să ni se impute o vină, cel puțin morală, pentru care vom fi trași la răspundere. Mie personal mi se pare o acuzație gravă și aș vrea să văd și niște dovezi care să o susțină, ca să știu ce aș putea face în viitor ca să îndrept lucrurile.

Andre Rădulescu (sper să nu fie deranjat nimeni că mă refer la această persoană fără vreo identificare opresivă de genul „el” sau „ea”, nu știu cum e mai bine, nu vreau să greșesc și nici să jignesc) ne spune că în țara noastră încă există multe concepții greșite când vine vorba despre identitatea de gen. Oamenii nu înțeleg problemele persoanelor transgender și non binare. Dezinformarea, lipsa alfabetizării în privința identității de gen duc adesea la invalidare, excludere, hărțuire, discriminare și chiar violență.

 Părerea mea este că aceste persoane care simt că nu au o identitate de gen clară ar trebui să beneficieze de terapie și de ajutor din partea comunității. Sunt convins că au probleme extrem de dificile, care trebuie înțelese și tratate cu empatie și multă atenție din partea persoanelor competente și a celor cu care intră în relații. Dar ceea ce fac politicienii și cei care îmbrățișează o ideologie de gen în numele lor nu îi ajută, ba chiar le creează foarte mari probleme. Cred că tentativa de a-i face mândri de diferența lor sexuală nu le rezolvă problemele de auto-identificare, ba chiar poate s-o amplifice.

 Va avea loc în curând un nou recensământ. Sper că cei care îl fac să aibă la rubrica sex toate variantele posibile, iar cei care răspund să fie sinceri, și astfel să aflăm câți oameni se identifică în afara categoriilor tradiționale de bărbat și femeie, pentru că în numele lor sunt ideologi lipsiți de scrupule care vor să răstoarne lumea. Să știm măcar pentru câte persoane locuitoare ale acestui ținut are loc zbaterea asta imensă. Că rareori trec câteva zile fără ca vreun progresist să nu ne amintească nouă românilor cât suntem de conservatori, retrograzi, închiși față de nevoile semenilor ”altfel”, ca să inducă un soi de vină și să ceară o răscumpărare a păcatelor.

Deocamdată pe români îi preocupă mai mult prețul gazelor și inflația, circul politic și dezvăluirile din presă, așa că nu prea iau în seamă puzderia de sexe care trebuie acceptate, astfel încât cei ce le poartă să poată să ocupe prima pagină a agendei zilnice, și astfel să iasă din oprimare. Dar ideologii nu dorm. Ei își continuă campaniile poate și din cauză că, probabil, altceva nici nu se pricep să facă.