de Rod Dreher
Războiul din Ucraina a început cu doar o săptămână în urmă, iar noi, cei din Vest, cedăm în fața isteriei antirusești, care este înfricoșătoare, iar uneori poate fi dezgustătoare. Credeam că cei mai mulți dintre noi am înțeles că putem să disprețuim acțiunile unui guvern fără a demoniza toți oamenii unei țări. Am crezut că cei mai mulți dintre noi din Occidentul iluminat știm că învinovățirea colectivă este un lucru teribil.
M-am înșelat.
Priviți acest tweet monstruos al ambasadorului lui Obama la Moscova:
McFaul a fost atât de puternic criticat din toate colțurile pentru acest tweet, încât în cele din urmă l-a dat jos. E bine pentru el, dar gândiți-vă: acest om a fost ambasadorul SUA în Rusia și așa gândește el.
Nu este singur. Oamenii sunt tulburați de ură. Uitați, înțeleg complet furia față de guvernul rus pentru acest război nedrept și crud. O împărtășesc! De asemenea, cred că Rusia ar trebui sancționată sever. Dar se întâmplă niște lucruri stupide și înfricoșătoare.
La München, dirijorul rus Valery Gergiev a fost concediat de Filarmonica din München pentru că a refuzat să denunțe invazia lui Putin:
Dirijorul rus Valery Gergiev a primit un ultimatum din partea lui Dieter Reiter, primarul orașului München. Dacă refuză să denunțe invadarea Ucrainei de către președintele rus Vladimir Putin, acesta ar fi înlăturat din funcția de dirijor șef al Filarmonicii din München.
Demiterea lui Gergiev din orchestră vine după ce nu a fost lăsat să dirijeze și a fost eliminat din mai multe formații de concerte și festivaluri în urma invaziei ruse a Ucrainei. Sprijinul său de lungă durată pentru Putin și refuzul de a denunța regimul au dus la demiterea acestuia din funcția de director muzical al Orchestrei Festivalului de la Verbier și la anularea aparițiilor cu Opera Metropolitană și Filarmonica din Viena, concertele de la Carnegie Hall și Festivalul de la Lucerna, printre altele.
Filarmonica din München a luat decizia de a-l înlătura pe Gergiev din postul său cu trei ani înainte de expirarea contractului. El ocupă funcția din 2015.
Asta este îngrozitor. Este greșit să pui un om în situația de a-l denunța pe liderul țării sale, când țara lui este în război și el se află într-o țară străină, drept condiție a angajării sale. Nu știu nimic despre Gergiev și mi se pare dezagreabil sprijinul lui pentru Putin, dar, după cum știu cititorii de multă vreme, cred cu tărie că ar trebui să existe o linie de demarcație puternică și clară între un artist și angajamentele sale politice. Artiștii, muzicienii și alți oameni creativi cred adesea în lucruri prostești și extreme. Asta nu înseamnă că sunt artiști răi. Nu ar trebui să ne dorim să trăim într-o societate în care artiștii pot fi concediați pentru că refuză să susțină o declarație politică. Mi-aș dori ca și Gergiev să denunțe războiul și să-l denunțe pe Putin, dar mi se pare îngrozitor că a fost forțat să-și părăsească locul de muncă din cauza a ceea ce nu a spus.
Apropo, lui Gergiev i s-a interzis să dirijeze la Scala din Milano, din același motiv. Tot la Milano, o universitate din Milano a anulat un curs despre Dostoievski. Paolo Nori, un savant în Dostoievski care urma să predea cursul, a citit pe Instagram scrisoarea în care a fost informat că acest curs este suspendat:
„Stimate profesor, în această dimineață prorectorul pentru Didactică m-a informat despre decizia luată împreună cu rectorul de a amâna cursul despre Dostoievski. Scopul este de a evita orice formă de controversă, mai ales internă, deoarece este un moment de tensiune puternică.”
Clar, pentru că pentru despre asta e viața universitară: ”evitarea oricărei forme de controversă”! Universitatea a fost blocată pe rețelele de socializare și a revenit asupra deciziei de a interzice cursul.
În Republica Cehă, ofițerul șef al poliției a spus că, dacă un cetățean ceh își exprimă public sprijinul pentru războiul Rusiei împotriva Ucrainei, ar putea fi acuzat de infracțiune și trimis la închisoare. Gândeste-te la asta! Închisoare pentru că ai spus că ești de acord cu Rusia în acest război — un război care nu implică țara ta! UE pedepsește Ungaria pentru mult, mult mai puțin.
Festivalul de Film de la Glasgow a anulat brusc proiecția a două filme rusești:
Declarație
În lumina invaziei Ucrainei de către Rusia și ca răspuns la o cerere a Academiei Ucrainene de Film de astăzi, în numele societății profesioniștilor și personalităților culturale ucrainene de film, Glasgow Film Festivals a decis să retragă cele două filme rusești (”Nu privi înapoi” și ”Execuția”) din programul nostru pentru 2022. Această decizie nu este o reflecție asupra punctelor de vedere și opiniilor creatorilor acestor titluri. Credem doar că ar fi inadecvat să procedăm în mod normal cu aceste filme în circumstanțele actuale.
Toate biletele achiziționate online pentru oricare dintre aceste filme vor fi rambursate în următoarele 24 de ore. Clienții care și-au cumpărat personal biletele de la casa de bilete vor primi banii înapoi la următoarea lor vizită.
Filmele care le vor înlocui în program pe cele anulate prin această decizie vor fi anunțate în următoarele zile.)
De necrezut! Directorii festivalului de film recunosc că acest lucru nu are nimic de-a face cu regizorii și opiniile lor. Festivalul de Film de la Stockholm a urmat acest exemplu. Fără curaj, anti-intelectual, anti-artă. Occidentul nu i-a făcut asta lui Andrei Tarkovski și altor regizori sovietici în timpul Războiului Rece, când URSS era o dictatură sălbatică. Dar acum, o facem. Susțin acest răspuns pentru Glasgow:
Liberalii contemporani sunt cei mai bigoți, plictisitori și cu creierele amorțite oameni imaginabili. Dacă simpatizezi cu acest gen de lucruri, mă întreb dacă ai putea vreodată să apreciezi cu adevărat o singură poezie.)
Financial Times relatează că firmele de relații publice abandonează clienții ruși. Un director anonim de PR spune:
„A devenit imposibil. Cu excepția situației în care critică public războiul din Ucraina, atunci este foarte dificil să vezi cum îi poți reprezenta.”
Un alt executiv din PR spune sub anonimat:
„Nu mai există nicio nuanță în acest moment. Să lucrezi cu oricine din Rusia este toxic.”
Se simte toxic. Pentru că sunt ruși. Deci îi dai jos, pentru că sunt ruși, iar rușii sunt toți OAMENI RĂI. La urma urmei, așa cum a spus ambasadorul McFaul, nu există ruși nevinovați.
Ți se face rău. Glenn Greenwald are dreptate:
Priviți cât de des ni se spune acum că crizele sunt atât de severe și periculoase încât pur și simplu trebuie să acceptăm cenzura centralizată pentru binele nostru: Russiagate (scandalul, dovedit falsificat, al presupusei înțelegeri dintre Trump și Putin dinaintea alegerilor din 2016 – n.n.), 6 Ianuarie (evenimentele de la Capitoliu – n.n.), COVID, acum asta. Doar un nesfârșit curs de pregătire pentru a accepta ca informațiile să fie limitate:
Youtube interzice mass-media rusă în toată Europa)
Simt asta personal, nu numai pentru că sunt scriitor, ci și pentru că sunt scriitorul cărții Să nu trăim în minciună, care este despre cum să-ți păstrezi integritatea atunci când cei de la putere te persecută pentru ceea ce crezi și pentru ce spui sau refuzi să spui. Am pus la inimă ceea ce am fost învățat despre importanța apărării libertății de exprimare, chiar și atunci când este vorba despre ceea ce nu ne place. Și sunt absolut sigur că aceiași liberali care își aruncă toată vina împotriva rușilor, pur și simplu pentru că sunt ruși sau pentru că sunt genul greșit de rus, vor face în cele din urmă același lucru conservatorilor, creștinilor și altor ”deplorabili”.
Lucrurile de acest gen nu au apărut azi. Au existat mereu. Când SUA s-au implicat în Primul Război Mondial, germanii și germano-americanii au fost puternic stigmatizați. Protestatarul antirăzboi Eugene V. Debs, un socialist, a fost închis din cauza disidenței sale, spre rușinea Americii. Acest gen de lucruri este în natura noastră. Dar sunt destul de în vârstă ca să-mi amintesc de timpurile în care înșiși liberalii au condus opoziția de principiu la acest gen de lucruri. Acum, totul s-a răsturnat. Am trăit în cultura anulării suficient de mult, încât reducerea la tăcere a disidenței și alungarea din viața publică a oamenilor care au opinii nepopulare a devenit, cred, reacția obișnuită.
Să ne fie rușine. Rușine! De asemenea, simt foarte mult acest lucru, deoarece o hiperliberală cu care eram prieten de patruzeci de ani a întrerupt definitiv legătura cu mine și cu familia mea cu un mesaj după ce a citit o scrisoare către editor pe care am scris-o pentru a apăra votul senatorului american Bill Cassidy de a-l demite pe Donald Trump după evenimentele din 6 ianuarie. Ceea ce a obiectat ea a fost că în scrisoare – o scrisoare în care spuneam că Donald Trump merită să suporte consecințele – am scris că Trump a avut unele realizări în mandatul său, dar niciuna dintre ele nu atârnă mai greu decât comportamentul șocant din 6 ianuarie. Pentru fosta mea prietenă, faptul că nu l-am disprețuit pe Trump suficient de pur, a fost destul pentru ca ea să pună capăt unei prietenii de patru decenii. Aceasta este ceea ce a devenit componenta dominantă a stângii în Occident: cenzură grosolană, bigotism și o amenințare la adresa libertății.
La începutul anilor 2000, liberalii au batjocorit în mod corect isteriile celor de dreapta, pe tema „libertății pentru cartofi prăjiți”, care aruncau la gunoi Dixie Chicks și turnau vin franțuzesc în canal pentru a protesta împotriva refuzului Franței de a se alătura atacului SUA asupra Irakului. Acum, sunt la fel de răi – sau mai răi – în legătură cu Rusia.
Vă scriu în seara asta de la Madrid, unde am ajuns pentru o conferință universitară de mâine. Această conferință este programată de mult timp. Sunt doi academicieni ruși în program pentru a vorbi despre relația dintre creștinismul oriental și cel occidental. Sper că au reușit să ajungă aici. Mă voi strădui să-i găsesc cât mai curând posibil și să le spun că, indiferent de părerea lor despre război, le apreciez prezența și aștept cu nerăbdare să aud ce au de spus despre religie. Gândul că acești doi cărturari s-ar putea acum să se teamă să-și arate fețele în mijlocul acestei isterii a mafiei anti-ruse mă dezgustă și să fiu al naibii dacă voi suporta asta.
Săptămâna trecută, când am fost în Debrețin, un oraș maghiar de provincie, discutând cu studenții despre trezire, am fost încurajat să văd și să aud de la acești copii că nu înțeleg de ce generația lor din America este atât de intolerantă. Acesta era un grup de nouăsprezece tineri băieți și fete, toți cu opinii politice și religioase diverse (am chestionat clasa pentru a afla). Le-am spus că, fie că sunt liberali sau conservatori, religioși sau atei, ei aveau datoria morală de a apăra dreptul tuturor oamenilor de a fi ascultați – mai ales dacă nu sunt de acord cu o persoană aflată sub tirul întrebărilor pentru opiniile sale. Noi, în America, eram o țară în care majoritatea oamenilor, în special cei educați, credeau în acest principiu. Dar l-am pierdut și de aceea ne vom pierde și țara.
Apărarea Ucrainei de agresiunea rusă nu presupune să disprețuiești arta și cultura rusă sau să-i urăști pe toți rușii și să-i tratezi ca pe niște leproși. Înțeleg foarte bine că cineva din Ucraina ar putea să cedeze acestui gen de pasiune în circumstanțe atât de extreme – dar scuza noastră care este? Plăcerea de a urî fără discernământ?
În noiembrie, la Conferința Națională Conservatoare de la Orlando, am văzut acolo un număr surprinzător de maghiari. O tânără maghiară cu care am vorbit mi-a spus: „Nu ai idee cum e să vii la o conferință internațională și să vezi că oamenii sunt bucuroși să te cunoască când află că ești ungur.” Ea vorbea despre felul în care ungurii sunt tratați ca niște paria în multe conferințe din Europa, deoarece un obicei liberal este să dai vina pe toți ungurii pentru Viktor Orban. Acest lucru m-a înfuriat. Sunt sigur că ea a fost o susținătoare a lui Orban – a fost o conferință conservatoare, până la urmă – dar ideea pe care a spus-o era că maghiarii atrag disprețul și furia europenilor liberali care nu au habar despre angajamentele lor politice individuale: este suficient să știi că sunt maghiari și, prin urmare, Oameni Răi Care Trebuie Să Fie Ocoliți. Am auzit că în unele situații, israelienii primesc același tratament.
Încă o dată: denunț guvernul Putin și războiul său vicios împotriva Ucrainei. Dar iubesc arta și cultura rusă (în special religia rusă), care sunt printre cele mai mari comori ale umanității. Ce fel de animale se autoconving să urască lucrările lui Dostoievski, Rahmaninov, Tolstoi, Stravinski și atâtea alte lucrări de o profunzime și o frumusețe uluitoare, din cauza politicii? Vă spun eu ce fel: genul de animale care au condus Uniunea Sovietică și care au persecutat artiștii care nu au urmat linia politică aprobată. Unii ruși au fost foarte buni și ospitalieri cu mine, iar poporul rus în ansamblu este tragic, violent, sfânt, curajos, îndelung răbdător, pasional, iubește și urăște deopotrivă și este una dintre cele mai vii rase umane de pe fața Pământului.
Nu vedeți ce se întâmplă aici? Începem prin a dezumaniza pe alții pentru naționalitatea sau etnia lor și ajungem să ne dezumanizăm pe noi înșine. Poate că nu-l putem opri pe Putin să distrugă orașele ucrainene, dar cu siguranță îl putem împiedica să ne distrugă mințile și inimile. Corect?
Traducere după https://www.theamericanconservative.com/dreher/the-hate-russians-moral-panic/
Reacționarii 