Cutremurul Fidesz zguduie Europa

de Gladden Pappin

Până la urmă, nu a fost nici măcar strâns…

După o campanie în care am văzut cum o mulțime de partide de opoziție s-au unit pentru a răsturna guvernul național popular al lui Viktor Orbán, acesta a câștigat alegerile parlamentare din 2022 cu un uluitor avans de optsprezece puncte. Fidesz nu numai că și-a păstrat supermajoritatea parlamentară de două treimi, dar, într-un rezultat pe care niciun sondaj nu l-a prevăzut, și-a extins locurile cu încă două, la 135 din 199. Ceea ce a realizat Fidesz nu este doar echivalentul victoriei răsunătoare de optsprezece puncte avans a lui Reagan la alegerile din în 1984 – mai mult, a făcut asta efectiv de patru ori la rând.

Deși mass-media occidentală și-a aranjat deja scenariul — New York Times a ascuns știrea pe pagina  a zecea a ediției de luni, sub titlul „Liderii pro-Putin din Ungaria și Serbia se pregătesc să câștige din nou alegerile” – performanța prin care Orbán le-a închis microfonul a lăsat prea puțin loc pentru dubii. În perioada premergătoare alegerilor, analiștii occidentali au descris votul ca fiind pe muchie de cuțit. Presupusele avantaje incorecte ale Fidesz ar fi înclinat electoratul ușor în favoarea acestuia – dar numai în mică măsură. „Publicus Research”, o firmă de sondaje maghiară conectată cu un membru liberal de stânga al Parlamentului European, a prezis o egalitate de 47-47 la votul popular. „Invazia îl pune pe Orban într-o poziție dificilă înaintea sondajului”, a scris Financial Times cu o zi înainte de alegeri. Un site numit Balkan Insight a făcut chiar afirmația neplauzibilă că popularitatea lui Orbán în mediul rural era în scădere ( Fidesz a câștigat 96 la sută din voturi în cele mai sărace zece așezări ale Ungariei).

Însă nu a existat niciun „punct dificil” pentru Orbán – iar dacă observatorii occidentali nu pot înțelege de ce, vor continua să risipească bani și eforturi pentru a schimba cultura politică a Europei centrale. Liderul opoziției combinate, Péter Márki-Zay, și-a încheiat campania cu sloganul „Să aducem Europa aici, în Ungaria”. Un slogan neplauzibil chiar și în Budapesta marginal liberală – dar un slogan nebunesc pentru un primar de oraș mic să-l ducă în mediul rural maghiar. Rezultatele arată limpede cum a fost receptat: în afara Budapestei, toată țara a fost scăldată în portocaliul intens al lui Fidesz. Retorica opoziției a fost concepută pentru a da bine pe anglofonul Twitter, dar nu comentatorii occidentali sunt alegătorii la aceste alegeri. Orbán, în schimb, și-a închis campania cu alternativa simplă: „război sau pace”.

Amploarea victoriei lui Orbán, în pofida organizării internaționale a opoziției împotriva lui la aceste alegeri, nu trebuie subestimată. Fiecare element al regimului internațional liberal a aruncat tot ce a putut asupra lui Orbán și Fidesz. ONG-urile internaționale s-au agitat ani de zile cu privire la „revenirea democratică”, dar aici, în Ungaria, eforturile lor au fost un eșec total.

Uniunea Europeană a încercat să intervină între Orbán și propriii săi alegători, condiționând de înlăturarea lui Orban accesul la miliarde de euro în fonduri de recuperare post-pandemie. În mijlocul unui război care uneori a amenințat că va cuprinde NATO, membrii comunității internaționale au împins minciuna că Orbán este „pro-Putin” și „anti-UE” (mai degrabă, el vrea ca Uniunea Europeană să revină la misiunea de bază de a asigura unitatea respectând în același timp suveranitatea națională).

Sălile academice și-au jucat rolul în crearea unor categorii analitice la comandă pentru a descrie sistemul maghiar. „Ați auzit vreodată de conceptul lui Levitsky de autoritarism competitiv?”, a spus Natalie Dodson, profesor asistent de drept internațional al drepturilor omului. Da, dacă poporul maghiar ar fi fost familiarizat cu știința politică americană, poate că ar fi ales o cale mai luminată.

Unul dintre cele mai bune exemple de gândire a ONG-urilor cu privire la ”frauda electorală” maghiară provine dintr-un raport publicat de Institutul pentru Democrație CEU. Datorită succesului politicilor Fidesz în crearea unui mediu economic bun, în 2022 statul a emis o rambursare amplă a impozitului pe venitul personal, iar în același timp a majorat salariile lucrătorilor din sectorul public, de la polițiști la profesori. Nemulțumit cu o asemenea generozitate, ONG-ul clasifică creșterea salariilor din sectorul public drept o formă de fraudă. Cu câteva exemple ca de genul acesta, este ușor să vezi ce fel de joc se joacă.

Va merge Europa Centrală pe Calea Vestului?

De multe ori, în lumea modernă, am văzut societăți mici, conservatoare, destrămate și răsturnate de forțele din exterior. Criticilor politicii „integraliste” le place să arate declinul social al Irlandei sau Quebec-ului ca exemple ale fragilității societăților conservatoare atunci când sunt scufundate de valurile liberalismului. După ce a readus guvernul Fidesz la putere a patra oară, cu o majoritate de două treimi, Ungaria are șansa de a evita această soartă. Lecția oferită de prăbușirea Irlandei conservatoare în ultimii treizeci de ani ne arată unul dintre pericolele îmbogățirii rapide și dezrădăcinării printr-o economie din ce în ce mai financiarizată. Cu beneficiul perspectivei, precum și beneficiul unei culturi robuste care a rezistat altor furtuni politice, Ungaria și celelalte puteri central-europene au șansa de a lua măsuri proactive pentru a preveni declinul liberal.

Conservatorii din Statele Unite au fost, din păcate, puși în situația de a presupune că politica conservatoare este una pur defensivă, nu ofensivă și că linia de apărare se va retrage continuu. (În mod ciudat, acest eșec constant al conservatorismului american a mers mână în mână cu capacitatea sa de a strânge muniție de război tot mai puternică pentru think tank-urile liberale de dreapta .)

Ungaria, totuși, combină obiectivele politice ale dreptei, energia stângii și perspicacitatea organizatorică a unei administrații funcționale. Pe măsură ce Orbán începe un al patrulea mandat cu supermajoritate, este clar că conservatorismul maghiar nu este defensiv; mai degrabă, urmărește să dezvolte națiunea în mod pozitiv, în acord cu acele angajamente. „Trimitem Europei mesajul că acesta nu este trecutul, ci acesta este viitorul”, a spus premierul în discursul său după victoria din alegeri. „Acesta va fi viitorul nostru european comun.”

Portocaliul indică victoria Fidesz

Principalul obiectiv al Ungariei – și făcut acum celebru în Occident – ​​este politica sa privind familia. Nici în acest caz, Ungaria nu oferă povestea unei politici familiale în declin constant și a unei alunecări inevitabile în liberalism. Dimpotrivă, angajamentul Ungariei față de politicile pro-familie nu face decât să se consolideze.

Nu a trecut mult timp de când Ungaria a cheltuit 5% din PIB pentru măsurile sale pro-familie. Anul acesta, Ungaria urmează să cheltuiască 6,2% din PIB pentru politica familială – și a început asta la începutul acestui an prin rambursarea integrală a impozitului pe venitul personal plătit de familiile maghiare în anul calendaristic 2021. Între timp, Katalin Novák, anterior ministru fără portofoliu pentru afacerile de familie, își începe mandatul ca președinte al Ungariei în mai. Combinate, aceste măsuri arată că politica pro-familie nu este doar o politică, ci se află mai degrabă în centrul statului însuși.

Conservatorii americani care urmăreau în Europa Centrală un liderii guvernamentali se așteptau, la fel ca majoritatea observatorilor, ca guvernul ungar să treacă doar cu o mică majoritate. Dar politicile pro-familie ale guvernului primesc în mod regulat sprijinul a peste 70 la sută din populație, pe tot spectrul politic. Crearea unei politici conservatoare active care sprijină în mod tangibil atât familiile, cât și industria națională – evitând în același timp războiul – este formula deloc secretă pe care o pot urma conservatorii din alte părți.

Liberalism vs Democrație

Înainte ca războiul să ocupe locul central al campaniei, referendumul guvernului pentru protecția copilului era pe cale să fie un punct central al campaniei. Un exemplu cheie de măsuri proactive, pro-familie, așa cum am sugerat mai sus, noile amendamente la Legea pentru protecția copilului din Ungaria au intrat în vigoare în 2021 pentru a oferi o umbrelă de protejare a copiilor. După cum știm din viața din Statele Unite și Europa de Vest, ideologia LGBT s-a transformat rapid dintr-o mișcare care caută toleranță și intimitate într-una care încearcă să îndoctrineze copiii în probleme de identitate sexuală și chiar de „tranziție de gen”, care nu-și au locul în școli.

Pentru ca un referendum să fie valabil, conform constituției Ungariei, mai mult de 50% din electorat trebuie să participe și să voteze valid. Din păcate, opoziția de stânga și ONG-urile străine le-au cerut alegătorilor să-și anuleze buletinele de vot (de exemplu, marcând atât „da” cât și „nu” la fiecare întrebare), subminând astfel un rezultat democratic. Cu toate acestea, putem obține o imagine destul de clară a ceea ce s-a întâmplat.

Guvernul ungar a pus patru întrebări alegătorilor la acest referendum (rezultate):

  1. Susțineți desfășurarea de ședințe de orientare sexuală pentru copiii minori din învățământul public fără acordul părinților?
    Nu : 63,6%. Da : 5,2%. Anulat : 31,1%.
  1. Susțineți promovarea tratamentelor de schimbare de gen pentru minori?
    Nu : 65,5%. Da : 2,8%. Anulat : 31,7%.
  1. Susțineți introducerea nerestricționată a conținutului media sexual pentru minori, care le afectează dezvoltarea?
    Nu : 65,0%. Da : 3,2%. Anulat : 31,8%.
  1. Susțineți afișarea conținutului media sensibil la gen pentru minori?
    Nu : 64,8%. Da : 3,3%. Anulat : 31,9%.

Pentru că opoziția și-a convins alegătorii să-și anuleze buletinele de vot, referendumul nu a atins pragul minim de valabilitate. Cu toate acestea, apare o imagine clară: două treimi dintre alegătorii maghiari sunt ferm împotriva promovării conținutului sexual, inclusiv a conținutului de schimbare a sexului, către copii. Doar o mică parte din alegători au îndrăznit să-și exprime sprijinul pentru aceste propuneri. În fața unei alte înfrângeri zdrobitoare, liberalii au preferat să anuleze democrația, mai degrabă decât să permită democrației să anuleze liberalismul.

Protejați copiii!” afiș publicitar la referendum

Interferență internațională

După cum a observat Sohrab Ahmari, guvernul maghiar a triumfat nu numai asupra stângii interne, ci și împotriva eforturilor concertate ale puterilor occidentale de a destabiliza guvernul lui Orbán. În afara nenumăratelor articole din presa occidentală care detaliază presupusa nedreptate a sistemului electoral al Ungariei (de fapt, acesta oferă mult mai multe locuri opoziției decât ar face sistemul american!), au intervenit și politicienii liberali și personalitățile din mass-media din Occident – aparent ignorând faptul că alegătorilor maghiari nu le pasă ce au acești politicieni de zis, atunci când ies din vestiarele Parlamentului European.

„Viitorul președinte” Hillary Clinton a scris pe Twitter că votul împotriva lui Orbán oferă ocazia de a „reafirma democrația”. Între timp, John Cleese a analizat ( incorect ) contextul istoric al Revoluției maghiare din 1956. Fotbalistul brazilian Ronaldinho și-a transmis sprijinul său opoziției, iar Mark Ruffalo i-a încurajat pe maghiari să-l elimine pe Orbán.

Pe teren, lipsa de entuziasm pentru opoziție a fost evidentă pe tot parcursul campaniei. La marile mitinguri naționale din jurul zilei de 23 octombrie (comemorarea Revoluției din 1956) și 15 martie (comemorarea Revoluției din 1848), Orbán a atras sute de mii de participanți în străzi. La mitingurile paralele ale opoziției au participat puțini oameni – un fapt cu greu ascuns de unghiurile înguste din care s-a filmat.

În timp ce liberalii occidentali s-au străduit să explice o victorie de optsprezece puncte în termeni de injustețe electorală, opoziția maghiară însăși a fost mult mai onestă. Ferenc Gyurcsány, liderul fostului partid comunist al cărui guvern socialist a fost învins de Orbán în 2010 (când a început actuala guvernare Fidesz), l-a învinuit pe însuși Péter Márki-Zay pentru înfrângere. La discursul de recunoaștere a înfrângerii în alegeri al lui Márki-Zay, acestuia nu i s-au alăturat alți politicieni din opoziție, ci doar familia sa. Pierzând chiar și în circumscripția sa natală, Hódmezővásárhely, Márki-Zay a anunțat că nu va ocupa nici măcar un loc în parlament.

Jobbik, „fostul” partid neo-nazist care s-a ”liberalizat” pentru a se putea alătura opoziției combinate, a suferit foarte mult în rezultatele obținute. Dimpotrivă, Mi Hazánk (Patria noastră) – un mic partid desprins în urma ”liberalizării” Jobbik – a intrat în parlament cu șapte locuri și probabil se va adăuga la supermajoritatea Fidesz pe anumite voturi.

Chiar și la Budapesta, Fidesz a reușit să aducă două districte (din cele optsprezece din Budapesta) în mâinile dreaptei. În celelalte districte a câștigat opoziția, dar în general cu o marjă mai mică decât a câștigat Fidesz în întreaga țară. Opoziţia maghiară va intra acum într-o perioadă de teamă profundă. După ce a cântat pe o melodie concepută să sune bine la Bruxelles, nu este surprinzător că a rămas fără putere pe malul Dunării.

Ungaria, războiul și viitorul european

În imposibilitatea de a găsi dovezi de fraudă în victoria lui Orbán, mass-media occidentale s-au limitat în mare parte la a-l considera pe Orbán „pro-Putin”. Realitatea, însă, este că poziția Ungariei a fost cea mai deschis realistă dintre puterile europene, reflectând totodată aceleași angajamente fundamentale ca și ale restului Europei. Ungaria se află în mijlocul bazinului Carpaților, un obstacol natural în calea mișcărilor militare care altfel ar putea avea loc în această zonă de tranzit central-europeană. Această situație combinată de apărare geografică naturală (Carpații) și vulnerabilitate geografică (ca zonă fără ieșire la mare între Vest și Est) reprezintă o mare parte din politica unică a Ungariei.

Ungaria nu a pierdut timp în a condamna invazia rusă a Ucrainei imediat după ce a avut loc. Un război în vecinătate este ultimul lucru pe care și-l dorește Ungaria – așa că a numi Ungaria „pro-Putin” este o minciună absurdă. În același timp, escaladarea războiului printr-o retorică nesăbuită, pe de o parte, sau intervenția militară directă, pe de altă parte, reprezintă un risc inacceptabil de a fi asumat pentru o țară aflată în situația Ungariei. Prin urmare, Orbán a fost de acord cu solicitările timpurii pentru sancțiuni comune, dar în același timp a spus stop înghețării Europei printr-o oprire a gazului rusesc. Deși poziția Ungariei a fost criticată, alți lideri europeni se bazează adesea pe ea pentru a putea face ceea ce nu doresc. (Și, într-adevăr, premierul polonez Mateusz Morawiecki notează astăzi că Germania „este principalul obstacol al sancțiunilor.”)

În același mod, deoarece Ucraina găzduiește o minoritate maghiară semnificativă în regiunea sa de vest – Transcarpatia –, Budapesta și Kievul s-au ciocnit adesea în privința drepturilor de a-și folosi limba ale etnicilor maghiari de acolo. Budapesta a fost astfel înclinată să privească conflictul nu ca unul dintre democrație și autoritarism, ci mai degrabă ca unul dintre naționalismele ucrainean și rusesc – în timp ce a lăsat ca vina invaziei să rămână în mâinile lui Putin.

Dorința maghiarilor de rând de a rămâne în afara conflictului a devenit evidentă în a doua jumătate a campaniei electorale. Opoziția – din nou jucând pe mâna Bruxellesului (în speranța că va primi fonduri de redresare a UE după imaginara sa victorie) – a prezentat, în mod alternativ, alegerile drept o opțiune între între Occident (ea însăși) și Est (Orbán), sau ca nevoia de a „alege Europa” vs. a „alege Ungaria” a lui Orbán.

Pentru marea majoritate a maghiarilor, însă, implicarea militară directă în Ucraina ar putea veni doar cu prețul Ungariei. Așa cum se întâmplă adesea în Europa, Ungaria și-a exprimat îngrijorarea pe care o aveau și alte țări. Și privind la ce a rezultat – nicio intervenție directă a NATO în război – este clar că Orbán și NATO sunt pe aceeași pagină. De fapt, Europa îi mulțumește lui Orbán, acesta eliberând MOL, producătorul și distribuitorul de petrol și gaze din Ungaria, de proprietarul rus în 2011.

Pe măsură ce Orbán și Fidesz pornesc în al patrulea mandat consecutiv de patru ani, Ungaria se confruntă cu un avânt economic considerabil. Până acum, expunerea Ungariei la aceste dificultăți a fost mai mică decât în ​​alte țări. Ungaria a reușit să-și controleze costurile energetice ale gospodăriilor prin deținerea companiilor în proprietate națională și prin plafonarea prețurilor la energie, dar o criză energetică la nivelul UE va afecta și buzunarele maghiare. Cu toate acestea, suveranitatea valutară a Ungariei (moneda este forintul maghiar, iar nu euro) i-a determinat pe unii macroeconomiști să emită ipoteza că forinul ar putea deveni mai atractiv, având în vedere stabilitatea geopolitică a țării.

Din punctul de vedere al conservatorilor americani (și ar trebui ca și conservatorii români să ia notițe – n.n.), exemplul dat de politica maghiară – abia discutat în urmă cu trei ani – va continua să atragă atenția. Fidesz, fiind cel mai longeviv partid de dreapta din Europa oferă, în abordarea sa politică, lecții evidente pentru felul în care de politica de stat poate beneficia în mod pozitiv ”circumscripția” care se află în centrul forței naționale: familia.

Ungaria a devenit, de asemenea, un susținător al politicii industriale proprii, cu noi inițiative în curs de restabilire a producției farmaceutice interne, pe lângă acumularea de succes a altor industrii în ultimii ani.

În cele din urmă, presiunea reînnoită a Rusiei la porțile Europei de Est a întărit în mod evident guvernele conservatoare din Ungaria, Polonia (unde Platforma Dreptate și Justiție este în creștere în sondaje) și din statele baltice. În același timp, guvernul tehnocrat-neoliberal al lui Emmanuel Macron a intrat în ape tulburi în urma unui scandal legat de contractele uriașe ale guvernului său cu McKinsey. Având în vedere că urmează încă patru ani de guvernare de dreapta în Ungaria, guvernele occidentale vor avea ocazia să refacă pacea sau să-și continue eforturile de destabilizare a regiunii. După cum a spus geostrategistul Attila Demkó , „cu cât maghiarii sunt presați mai mult, cu atât mai mult vor împinge înapoi”.

Slavă Domnului că pot.

Traducere după https://postliberalorder.substack.com/p/a-fidesz-earthquake-shakes-europe?s=r

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s