de Brandon Smith
A existat o avalanșă de informații și numeroase teorii care au circulat în ultimele zile despre soarta unei bănci din California cunoscută sub numele de SVB (Silicon Valley Bank). SVB a fost a 16-a cea mai mare bancă din SUA, până când a eșuat brusc și a intrat în insolvență pe 10 martie. Impulsul prăbușirii băncii este legat de o pierdere de lichiditate de 2 miliarde de dolari din vânzările de obligațiuni, care a făcut ca valoarea acțiunilor instituției să scadă cu peste 60%, declanșând o retragere simultană a lichidităților de către clienții panicați că-și pierd unele sau majoritatea depozitelor.
Există multe articole bune care acoperă detaliile situației SVB, dar pe mine mă interesează mai mult să vorbesc despre rădăcina tuturor acestor lucruri. Nu deficiențele băncii sunt cu adevărat cauza crizei, ele sunt doar un simptom al unei secete mai ample de lichiditate, pe care am prezis-o aici pe siteul Alt-Market cu luni în urmă – am prezis inclusiv momentul în care va avea loc evenimentul.
În primul rând, să discutăm, totuși, problema principală, care este înăsprirea fiscală și Rezerva Federală. În articolul meu „The Fed’s Catch-22 Taper is a Weapon, not a Policy Error” (Politica de încetinire Catch 22 a Fed este o armă, nu o eroare), publicat în decembrie 2021, am remarcat că Fed era pe o direcție clară de înăsprire a slăbiciunii economice, foarte asemănătoare cu ceea ce a făcut în începutul anilor 1980 în perioada stagflației și, de asemenea, oarecum similar cu ceea ce a făcut la începutul Marii Depresiuni. Fostul președinte al Fed, Ben Bernanke, a admis chiar în mod deschis că Fed a făcut ca depresiunea să scape de sub control din cauza politicilor lor de înăsprire.
În același articol am discutat despre „curba randamentului” ca fiind un semnal roșu pentru o criză care urmează să se producă:
„…Banca centrală este cel mai mare investitor în obligațiuni din SUA. Dacă Fed crește ratele dobânzilor până la generează slăbiciune și reduce achizițiile de active, atunci s-ar putea să vedem o repetare a anului 2018, când curba randamentelor a început să se aplatizeze. Aceasta înseamnă că obligațiunile de trezorerie pe termen scurt vor avea același randament ca și obligațiunile pe termen lung, iar investițiile în obligațiuni pe termen lung vor scădea.”
Începând cu săptămâna trecută, curba randamentelor a fost inversată, semnalând o potențială criză de lichiditate. Atât Jerome Powell (președintele Fed), cât și Janet Yellen (secretarul Trezoreriei) au indicat că politicile de înăsprire vor continua și că obiectivul este reducerea inflației la 2%. Având în vedere numeroasele trilioane de dolari pe care Fed le-a pompat în sistemul financiar în ultimul deceniu, precum și slăbiciunea generală a economiei generale, nu ar fi nevoie de prea multă politică monetară restrictivă pentru a zdrobi piețele de credit și, prin extensie, piețele de valori.
După cum am remarcat și în 2021:
„Ne aflăm din nou acum în acel stadiu în care inflația prețurilor legată de tipărirea banilor se ciocnește de dependența totală de stimulente a pieței pentru a rămâne pe linia de plutire. Există unii care continuă să susțină că Fed nu va sacrifica niciodată piețele prin încetinire. Eu spun că Fed-ului nu-i pasă de fapt, că așteaptă doar momentul potrivit pentru a încetini economia SUA.”
Dar este acum momentul? Am extins această analiză în articolul meu „Contracție economică majoră în 2023, urmată de inflație și mai mare” (click pe link), publicat în decembrie 2022. Am remarcat că:
”Este situația în care ne aflăm în prezent, în timp ce anul 2022 se apropie de sfârșit. Fed se află în mijlocul unui program destul de agresiv de majorare a ratelor în ”lupta” împotriva crizei de stagflație pe care au creat-o în anii de măsuri de stimulare a monedei fiat. Problema este că ratele mai mari ale dobânzilor nu fac să scadă prețurile și nici nu încetinesc cu adevărat speculațiile de pe piața bursieră. Banii obținuți ușor au fost prea mult timp înrădăcinați, ceea ce înseamnă că o aterizare dură pare a fi cel mai probabil scenariu.”
Am continuat:
”La începutul anilor 2000, Fed a fost angajată în rate ale dobânzii scăzute în mod artificial, ceea ce a umflat bula imobiliară și a produselor derivate. În 2004, au trecut la un proces de înăsprire. În 2004, ratele au fost de 1%, iar în 2006 au crescut la peste 5%. Acesta este momentul în care au început să apară fisuri în structura de credit, 4,5% – 5,5% fiind punctul magic de limită înainte ca datoriile să devină prea scumpe pentru ca sistemul să continue șarada. Până în 2007/2008, națiunea a asistat la o implozie exponențială a creditului…”
În final, mi-am stabilit predicția pentru martie-aprilie 2023:
”Deoarece Fed nu a reparat nimic în realitate în acea perioadă, voi continua să folosesc rata de 5% a fondurilor ca indicator pentru momentul în care vom asista la o nouă contracție majoră… Acciza de 1% adăugată la o rată de 5% a fondurilor Fed creează o povară de 6% pentru orice bani împrumutați în scopul finanțării viitoarelor răscumpărări. Acest cost va fi mult prea mare, iar răscumpărările vor eșua. Ceea ce înseamnă că și piețele bursiere se vor opri și vor scădea. Va dura probabil două sau trei luni până când taxa și majorările de rate vor crea un efect vizibil pe piețe. Acest lucru ar plasa cadrul temporal pentru contracție în jurul lunii martie sau aprilie 2023.”
Suntem acum la mijlocul lunii martie și se pare că primele semne de criză de lichiditate ies la suprafață odată cu insolvența SVB și închiderea unei alte instituții din New York, numită Signature Bank.
Totul este legat de lichiditate. Cu rate mai mari, băncile sunt nevoite să se împrumute de la Fed, iar companiile să se împrumute de la bănci. Asta înseamnă că acele companii care-și ascundeau slăbiciunile financiare și expunerea la investiții proaste folosind credit ușor nu mai au această opțiune. Nu vor mai putea susține în mod artificial operațiuni care nu sunt profitabile, vor trebui să abandoneze răscumpărările de acțiuni care le fac acțiunile să pară valoroase și vor trebui să inițieze disponibilizări în masă pentru a-și proteja pragul de rentabilitate.
SVB nu este chiar Bear Stearns, dar e probabil un canar din mina de cărbune, care vestește ce urmează să se întâmple la scară mai largă. Mulți dintre deponenții lor sunt societăți fondate pe capital de risc, alimentat de credit ușor, ca să nu mai vorbim de toate companiile legate de ESG (Environmental, Social, Governance – noțiune ce desemnează standarde de ”responsabilitate socială” cărora trebuie să li se subordoneze companiile: grija față de mediu și combaterea ”schimbărilor climatice”, politici orientate spre ”justiția socială” în cauze precum drepturile LGBT, diversitate, antirasism, precum și implicarea intereselor angajaților și terților în maniera de conducere, standard de care depinde obținerea de finanțări, credite, stimulente, ajutoare de stat, etc; în realitate, ESG este o umbrelă filosofică și un instrument menite să impună o anumită viziune ideologică în societate, condiționând accesul companiilor la finanțare de preluarea și practicarea acestor ideologii – n.n.), companii care depind de împrumuturile woke. Banii aceia au dispărut – s-au dus. Acele afaceri se prăbușesc liniștit, dar rapid, ceea ce evocă și o gaură neagră pentru depozitele din SVB. Este un ciclu teribil de distructiv. Cu siguranță, există numeroase alte bănci în SUA în fix aceeași poziție.
Cred că acesta este doar începutul unei crize de lichiditate și credit care se va combina cu inflație deschisă pentru a produce probabil cea mai mare prăbușire economică pe care a văzut-o America vreodată. Eșecul SVB poate să nu fie singurul inițiator, doar unul dintre mai multe declanșatoare. Bănuiesc că, în acest scenariu, băncile mai mari din SUA ar putea evita genul de prăbușire a creditelor pe care l-am văzut cu Bear Stearns și Lehman Brothers în 2008. Dar contagiunea ar putea lovi în continuare mai multe bănci mijlocii, iar efectele ar putea fi similare într-o perioadă scurtă de timp.
Cu toate știrile care inundează fluxul pe SVB, este ușor de uitat că toate acestea se rezumă la o singură problemă vitală: măsurile de stimulare ale Fed au creat o economie complet dependentă de lichidități ușor de obținut și ieftine. Acum, au luat acei bani ușor de obținut. În lumina prăbușirii SVB, va inversa banca centrală cursul înăspririi sau va merge înainte și va asuma riscul contagiunii?
Pentru moment, Janet Yellen și Fed au implementat un backstop limitat și o garanție pentru depozitele la SVB și Signature. Acest lucru va preveni teoretic o „tunsoare” asupra conturilor deponenților și va fermeca investitorii cu amănuntul cu vise de stimulente la nesfârșit. Este totuși doar o jumătate de măsură – bancherii centrali trebuie să se facă cel puțin că încearcă.
Activele SVB se ridică la aproximativ 200 de miliarde de dolari, iar activele Signature sunt de aproximativ 100 de miliarde de dolari, dar cum rămâne cu expunerea interbancară și cu implicațiile mai largi? Câte bănci sunt în punctual în care abia reușesc să-și îndeplineacă obligațiile de lichiditate și câte companii au depozite în evaporare? Sistemul de protecție nu va face nimic pentru a preveni o contagiune majoră.
Există multe trucuri financiare care ar putea încetini ritmul prăbușirii creditului, dar nu cu mult. Și, iată care este lovitura – spre deosebire de 2008, Fed a creat o situație în care nu mai există nicio scăpare. Dacă pivotează și revin la salvări sistemice, stagflația va exploda și mai mult. Dacă nu folosesc relaxarea monetară cantitativă, atunci băncile se prăbușesc, companiile se prăbușesc și chiar obligațiunile devin nesustenabile, ceea ce pune în pericol statutul dolarului de monedă de rezervă mondială. La ce duce asta? La mai multă stagflație. În ambele cazuri, creșterea rapidă a prețurilor la majoritatea produselor de necesitate va fi consecința.
Cât va dura acest proces? Totul depinde de modul în care reacţionează Fed. Ei ar putea fi capabili să amâne prăbușirea pentru câteva luni, cu diverse mici opriri. Dacă revin la stimulente, băncile vor fi salvate împreună cu acțiunile (pentru o perioadă), dar inflația în creștere va sufoca consumatorii în decurs de un an, iar companiile se vor zgudui în continuare. Instinctul meu îmi spune că se vor baza pe intervenții limitate, dar nu vor inversa creșterile ratelor, așa cum par să se aștepte mulți analiști.
Fed va excita uneori piețele cu false speranțe de revenire la o politică agresivă de relaxare monetară sau la rate aproape de zero, dar în cele din urmă tendința piețelor de credit și a acțiunilor va fi constantă și descendentă. Ca un incendiu de tufișuri într-o furtună de vânt, odată ce flăcările sunt aprinse, nu există nicio modalitate de a readuce lucrurile înapoi așa cum erau. Dacă scopul lor a fost de fapt să genereze o criză de lichiditate, ei bine, misiune îndeplinită. Au creat fix acel scenariu. Citiți articolele mele de mai sus pentru a înțelege de ce e posibill să fi făcut acest lucru în mod deliberat.
Între timp, se pare că previziunile mele cu privire la sincronizarea în timp sunt corecte până acum. Va trebui să așteptăm și să vedem ce se întâmplă în săptămânile următoare. Voi ține cititorii la curent cu evenimentele pe măsură ce vor apărea noi detalii. Situația evoluează rapid.
Traducere după https://alt-market.us/silicon-valley-bank-crisis-the-liquidity-crunch-we-predicted-has-now-begun/
Reacționarii 