O profeție despre rău (partea a VIII-a). Războiul din vremea noastră

de N.S. Lyons

(pentru primele șapte părți, click aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici)

— Mi-aș fi dorit să nu se fi întâmplat pe vremea mea, spuse Frodo.

— La fel și eu, a spus Gandalf, și toți cei care trăiesc să vadă astfel de vremuri. Dar nu lor le este dat să hotărască. Tot ce trebuie să hotărâm este ce facem cu timpul care ne-a fost dat. Și deja, Frodo, timpul nostru începe să pară negru. Dușmanul devine cu repeziciune foarte puternic.

În septembrie, președintele Biden a semnat un ordin executiv (aici) prin care angaja 2 miliarde de dolari din banii guvernului SUA pentru a ajuta la „realizarea obiectivelor noastre societale‟ prin finanțarea cercetării biotehnologice cu „risc ridicat și beneficiu mare‟ pentru „dezvoltarea tehnologiilor și tehnicilor de inginerie genetică de scriere a circuitelor pentru celule și, în mod previzibil, de programare a biologiei în același mod în care scriem software și programăm computerele.‟

Pentru a programa, deci, natura ca pe o mașină. A fost doar ultimul pas – și, într-adevăr, nici măcar unul ieșit din comun – pe drumul lung pe care l-am parcurs cu toții de la avertismentul lansat de Lewis la mijlocul războiului despre această lume viitoare, una a „materialului uman programat, lumea post-umanității, pe care aproape toți oamenii, din toate țările, unii cu bună știință și alții fără să știe, se străduiesc în prezent să o producă.‟

Vechiul vis al aspiranților la calitatea de Sauroni, despre o lume nouă, mai rațională și mai ordonată, populată de un Om Nou, nu a murit niciodată – doar a crescut la o putere de proporții mai hidoase. În eseul ei obsedant din 2021, intitulat „Totul e stricat‟ (vezi aici), Alana Newhouse a descris pe bună dreptate lumea noastră ca fiind una atacată de o planeitate copleșitoare, strivită necontenit și necruțător în uniformitate, toți la fel, cu ajutorul rotițelor și mecanismelor globalizării, ale tehnologiei digitale și ale unei structuri tehno-culturale care „cere în mod constant mai multă eficiență și mai multă viteză și mai multă lipsă de limite, și le cere peste tot‟. Rezultatul este o „estetică cu totul nouă, care a ajuns să domine fiecare aspect al vieții noastre‟, caracterizată prin „lipsă de fricțiune; conformism supravegheat; alergia la excelență‟, aparent indiferent unde am încerca să fugim de ea. Deja, câmpurile fericite ale Comitatului par foarte îndepărtate.

Iar Programatorii nu mai simt nevoia să-și ascundă ambițiile sau să le învăluie în idealuri înalte. Aceasta este era „Celei de a Patra Revoluții Industriale‟, care, așa cum ne spune Klaus Schwab de la Forumul Economic Mondial, „în sfârșit‟ va schimba „nu doar ceea ce facem, ci și cine suntem‟. Tot ce avem și ce suntem, „simțul intimității personale, noțiunile noastre despre proprietate, modelele noastre de consum‟, se spune acum că pot fi acaparate de cine se luptă mai dibaci pentru ele. Iar asta e cel mai blând spus.

Yuval Noah Harari, consilier de top al lui Schwab și pupilul favorit al găștii de la Davos, a fost mult mai direct (vezi aici). El afirmă pentru noi că tot ceea ce vedem dezvoltându-se acum, cum ar fi „sistemele de supraveghere în masă, instituite chiar și în țările democratice care anterior le-au respins‟; guvernele care vor să știe „nu doar unde mergem sau cu cine întâlnim‟, ci și „ce se întâmplă sub pielea noastră‟; justificările „sănătății‟ care au „convins oamenii să accepte și să dea legitimitate supravegherii biometrice totale” ca parte a vieții de zi cu zi – toate acestea sunt doar un preludiu. „Practic, învățăm să producem corpuri și minți‟, spune el. „Corpurile și mințile vor fi, cred, cele două produse principale ale următorului val al tuturor acestor schimbări.‟

„Oamenii sunt acum animale hackuibile; deci ideea că oamenii au … suflet sau spirit și au liber arbitru și «nimeni nu știe ce se întâmplă în mine», așa că «orice aș alege, fie la vot, fie la supermarket, o fac prin libera mea voință» – gata, s-a terminat.‟

Aceasta este minunata lume nouă care, nu se sfiește să spună Harari (aici), va însemna desființarea Omului:

Suntem probabil una dintre ultimele generații de homo sapiens, pentru că în generațiile viitoare vom învăța cum să construim corpuri, creiere și minți. Și cum vor arăta viitorii stăpâni ai planetei? Acest lucru va fi decis de cei care dețin datele. Știința înlocuiește evoluția prin selecție naturală, cu evoluția prin creaționism inteligent. Nu creaționismul inteligent al unui Dumnezeu care tronează undeva dincolo de nori, ci designul nostru inteligent și designul inteligent al norilor noștri, cloud-ul IBM, cloud-ul Microsoft, acestea sunt noile forțe motrice ale evoluției. Și, în același timp, știința poate permite viața; după ce a fost constrânsă timp de 4 miliarde de ani să rămână în domeniul limitat al compușilor organici, știința poate permite vieții să rupă barierele și să iasă în tărâmul anorganic.

Undeva pe tărâmul miturilor și al poveștilor, Filostrato varsă lacrimi igienizate de bucurie.

Și, în timp ce pe vremea lui Lewis a fost nevoie ca un doctor Frost posedat să-i șoptească lui Mark că „fiecare progres în industrie și agricultură reduce numărul de muncitori care sunt necesari‟, și astfel „populația mare și neinteligentă a lumii devine acum un lest inutil‟, astăzi Harari poate medita pe scenă, în lumina reflectoarelor, nicidecum în culise, că „cea mai mare întrebare în … următoarele decenii va fi ce să se facă cu toți acești oameni inutili? … ce să se facă cu ei și cum își vor găsi ei sens în viață, când practic ei n-au niciun sens și nicio valoare?‟

Pentru Frost și N.I.C.E., marele avantaj nemărturisit al foametei, al molimelor și al „războiului științific‟ era „că [numai] oamenii de știință trebuie să fie cruțați‟, în timp ce victimele tind să fie de soiul „ superstițioșilor țărani bavarezi și al mujicilor ruși‟. Și dacă, prin urmare, efectul era pur și simplu „eliminarea tipurilor umane retrogresive, păstrând tehnocrația și sporindu-i acesteia puterea de decizie asupra treburilor publice‟, atunci nu exista niciun motiv să nu se asigure mult mai mult dintr-un lucru atât de bun. Deci probabil ar trebui să fim recunoscători că răspunsul lui Harari este că, „în prezent‟, cea mai bună soluție la problema „clasei inutile‟ se rezumă doar la „o combinație de droguri și jocuri pe calculator‟. Poate că, în marea lor îndurare, Programatorii încă mai păstrează câteva urme de Tao (Tao – valori obiective sau adevăruri de bază, care nu se schimbă în funcție de sentimentele și opiniile noastre – n.n.).

Dar noi abia dacă începem călătoria către Ordine. „Oamenii își dezvoltă puteri mai mari decât oricând înainte‟, ne informează Harari. „Cu adevărat dobândim puteri divine de creație și distrugere. Îi transformăm pe oameni în zei. Dobândim, de exemplu, puterea de a reinventa viața…‟. Harari, care și-a creat propria nouă religie, „strict funcțională”, numită dataism, nu are nevoie să precizeze, ca Lewis, că „puterea Omului de a se transforma pe sine în orice dorește‟, înseamnă de fapt „puterea anumitor oameni de a-i transforma pe alții în ceea ce doresc primii‟, dar numai pentru că nu mai are nevoie s-o facă. Și, în orice caz, este foarte sigur că nu „crede că masele, chiar dacă se organizează cumva, au prea mari șanse‟, oricum, din moment ce „nu suntem în Rusia anului 1917 sau în Europa secolului al XIX-lea‟. La urma urmei, „Odată ce ești de prisos, nu mai ai putere.‟

În aceași timp, Harari nu este singurul care caută deja să construiască noi zei. Printre numeroșii miliardari (vezi aici) care are finanțează astăzi Evanghelia transgenderismului, doamna Martine (fostă domnul Martin) Rothblatt este deosebit de elocventă în privința binelui superior al mișcării. În From Transgender to Transhuman: A Manifesto On the Freedom Of Form („De la transgender la transuman – un manifest despre libertatea formei‟), Rothblatt subliniază evidența: transformarea prin tehnologie a corpului uman prin transgenderism este pur și simplu „trambulina către transumanism‟.

Dar nici transumanismul nu este, și nu poate fi, sfârșitul logic al acestui drum. Rothblatt este evanghelistul entuziast pentru un nou tip de credință: o „transreligie‟ numită Terasem, care „crede că putem trăi pe veci în bucurie‟, doar dacă ne sacrificăm corpurile pentru o conștiință digitală – o conștiință care, în timp, „va conecta în cele din urmă toate formele de conștientizare și va controla Cosmosul‟ în vecii vecilor. „Îl facem pe Dumnezeu, în timp ce implementăm o tehnologie care este din ce în ce mai atotștiutoare, mereu prezentă, atotputernică și binefăcătoare.‟

Dar poți simți că se ascunde altceva în spatele acestor eforturi întortocheate de creație: urletul de moarte al unei imense tristeți, răsunând în golul înghețat al unui vid invadator; un strigăt îndurerat către un zeu care pare să nu mai fie acolo, o rugăciune pentru a pune capăt suferinței Omului.

Recent, cunoscutul transumanist Zoltan Istvan a vorbit direct cu scriitorul Paul Kingsnorth (vezi aici) și i-a prezentat acest mesaj:

Aș dori să vă atrag atenția asupra problemei pe care o au transumaniștii cu natura biologică, anume că este fundamental defectuoasă și, probabil, chiar imoral de perpetuat, având în vedere tendința ei spre prădălnicie, boală și moarte. Mai simplu spus, toată natura biologică, de la plante și animale sălbatice până la oameni, este ceva care trebuie depășit și total înlocuit cu sintetic. Nimeni cu cea mai mică compasiune nu ar crea vreodată o lume ca a noastră, plină de atâta suferință. Totul trebuie anulat și refăcut cu tehnologie, dreptate și egalitate.

Dreptate în negare; eradicarea în chip de compasiune. Din suferință, iată cum se naște nihilismul antiuman, acea furie rece în fața realității (aici) care, mai mult decât orice, pare să marcheze tot mai mult spiritul postmodern al epocii noastre.

Și tocmai aici este o crudă ironie. În obsesia lor autistă pentru control în numele eliberării, acești suferinzi au insistat cu ardoare, în durerea și confuzia lor, pe o cale în sens invers oricărei posibile alinări.

„Vom construi în mod constant rețele și vom folosi lumea cuantică spre exterior”, spune Istvan despre speranța strălucitoare a viitorului (aici). „Acest lucru ne va crește inteligența tot timpul, în fiecare moment. Iată scopul real al acestei noi lumi – cât mai multă putere și inteligență. Trebuie să cucerim universul.‟

„Următorul organ de pe lista noastră pentru îmbunătățire este inima, care, deși este o mașină complicată și impresionantă, are o serie de probleme grave”, prezice (aici) legendarul transumanist Ray Kurzweil. „Inima este supusă unei multitudini de moduri ale insuficienței și reprezintă o slăbiciune fundamentală în longevitatea noastră potențială … Deși inimile artificiale încep să fie niște substitute fezabile, o abordare mai eficientă va fi să scăpăm cu totul de inimă.‟

„În noua eră, ceea ce până acum a fost doar nucleul intelectual al rasei va deveni, treptat, rasa însăși‟, îi spune Frost lui Mark în măruntaiele N.I.C.E. „Vechile organe complexe și corpul mare care le adăpostește nu mai sunt necesare … Individul trebuie să devină tot numai cap. Specia umană va deveni toată tehnocrația.‟

Să devină Oameni fără pic de Piept (a se reciti partea a VI-a a eseului, aici): în acea direcție se află mai întâi doar cușca de fier, care se strânge mereu, iar apoi, în cele din urmă, golul complet al nimicului pur nihilist.

Și nu există grad mai pur de obiectivitate, nici adeziune mai hotărâtă la metoda științifică, nici restaurare a raționalismului iluminist, care să poată opri vreodată acest proces. „Totalitarismul nu este o coincidență istorică‟, conchide Desmet, psihologul. „În ultimă instanță, este consecința logică a gândirii mecaniciste și a credinței delirante în omnipotența raționalității umane. Ca atare, totalitarismul este trăsătura definitorie a tradiției iluministe.‟

Nu cred că Lewis sau Tolkien l-ar fi contrazis. Văzuseră deja acest lucru cu ochii lor. „Nu sunt un «democrat»‟, reflecta odată Tolkien într-o scrisoare către un prieten, „numai pentru că «smerenia» și egalitatea sunt principii spirituale corupte de încercarea de a le mecaniza și de a le oficializa, cu rezultatul că nu obținem micimea universală și smerenia, ci măreție și mândrie universală, până când vreun Orc reușește să pună mâna pe un inel al puterii – după care ne alegem cu sclavia.‟

Astăzi, ca întotdeauna, doar „credința dogmatică în valorea obiectivă‟, a lui Lewis, stă în calea acestei sclavii.

Nimic nu-i va putea împiedica pe unii oameni să-i descrie opera ca pe un „atac la adresa științei‟, a prezis Lewis. Deși era o acuzație neîntemeiată: „adevărații Filosofi ai Naturii (sunt câțiva trăitori în zilele noastre) vor simți că, apărând valoarea, vor apăra inter alia valoarea cunoașterii, care va muri ca orice altă valoare dacă îi vor fi retezate rădăcinile înfipte în Tao.‟ Dar chiar și așa, adevărul evident despre „progresul‟ științific trebuia să fie spus: „Poate că și-a dobândit prea repede triumfurile și a plătit un preț mult prea mare pentru ele: poate e necesară o reconsiderare, poate o căință.‟

Dar, „poate că eu cer imposibilul‟, s-a îngrijorat Lewis: „Poate că, prin natura lucrurilor, înțelegerea analitică trebuie să fie întotdeauna un șarpe care ucide ceea ce vede și vede doar ucigând. Însă dacă savanții nu pot opri acest proces înainte ca el să ajungă la Rațiunea comună și s-o ucidă și pe aceasta, altcineva trebuie să-i pună capăt cumva.‟

„Cel mai mult mă tem de replica prin care aș fi calificat drept «doar un alt» obscurantist‟, a recunoscut Lewis la sfârșitul Desființării omului. „Că acest obstacol‟, Tao, natura Omului, „ca toate celelalte ridicate vreodată în calea științei, poate fi depășit în deplină siguranță.‟

Dar nu se poate. Ar fi, ca întotdeauna, doar cel mai rău soi de mândrie și sminteală omenească.

Lui Mark i s-a spus în That Hideous Strength că „întrebarea principală în acest moment‟ era „de partea cui este – a obscurantismului sau a ordinii?‟. Chiar așa? Nu, eu cred că nu. Dar care este întrebarea principală pentru noi acum – care sunt taberele în conflict astăzi, de fapt?

„Vine un conflict între cine fuzionează cu AI și cine nu‟, prezice cu siguranță de sine Istvan transumanistul:

Probabil că va fi un fel de război civil. În cele din urmă, oamenii nu vor putea opri progresul și cei mai mulți dintre ei se vor încărca pe ei înșiși, ca pe niște fișiere electronice, în lumi noi, în care nu mor, nu trebuie să lucreze sau să trăiască ca ființe biologice care suferă… [Deci] un mare război transumanist va avea loc între cei care îmbrățișează tehnologia radicală în corpurile lor și cei care nu vor să facă acest lucru. Mulți vor fi afectați de acest timp, iar unii îl vor numi vremea de pe urmă. Cei care se aliniază de partea tehnologiei și a inteligenței artificiale vor câștiga.

Bănuiesc că marea zeitate Inteligența Artificială nu va sosi prea curând, și nici împărăția raiului său. Dar mi se pare că, într-un fel, Istvan are dreptate: într-adevăr vine un război… Un război pentru apărarea Normalului de Minciună. Un război pentru libertatea de a rămâne om. Un război care poate să fie câștigat și va fi câștigat doar de Oamenii cu Piept. Acesta și nu altul este adevăratul mare război al timpului nostru – și, într-adevăr, este deja aici. Nu avem de ales decât să ne adunăm curajul și să luptăm cu el, sau să pierim.

— Întotdeauna după o înfrângere vine și un răgaz, Umbra capătă altă formă și crește din nou.

— Mi-aș fi dorit să nu se fi întâmplat pe vremea mea, spuse Frodo.

— La fel și eu, a spus Gandalf, și toți cei care trăiesc să vadă astfel de vremuri. Dar nu lor le este dat să hotărască. Tot ce trebuie să hotărâm este ce facem cu timpul care ne-a fost dat. Și deja, Frodo, timpul nostru începe să pară negru. Dușmanul devine cu repeziciune foarte puternic.

Sfârșit. Pentru a citi primele șapte părți, click aici, aici, aici, aici, aici, aici și aici.

Traducere după https://theupheaval.substack.com/p/a-prophecy-of-evil-tolkien-lewis