Era drepturilor omului ne-a dezamăgit

De peste 70 de ani am intrat în era drepturilor omului, dar lumea nu e cu nimic mai pașnică sau mai tolerantă

de Roger Kiska

După atrocitățile petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, liderii și marii gânditori ai Europei au căutat să smulgă autoritatea din mâinile guvernelor, care de mult prea mult timp tindeau spre tiranie, și s-o dea individului. Zelul cu care filozofii legalității încurajau fix ideile iluministe care culminaseră în Franța anului 1793 cu o vărsare imensă de sânge ar fi trebuit măcar să pună un pic de pauză acestui curent. Dar autonomia personală a devenit între timp un lucru sacru, iar legea naturală a cedat locul pozitivismului moral. În 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost proclamată la Paris și a început oficial era drepturilor omului.

Continuă lectura →

Retrospectiva unui deceniu: normele conjugale se deteriorează

Ryan T. Anderson și Robert P. George

Acum un deceniu, președintele Barack Obama afirma despre căsătorie că unește un bărbat și o femeie. La fel și 45 de state, la fel și guvernul federal. Singurele state care să fi redefinit căsătoria pentru a permite mariajul între persoane de același sex făcuseră acest lucru prin sentințe judecătorești activiste, sau, în 2009, prin acțiune legislativă. La urnele de vot, cetățenii votaseră în mod uniform împotriva redefinirii. O majoritate era de acord cu ce opinia de atunci a lui Obama. Continuă lectura „Retrospectiva unui deceniu: normele conjugale se deteriorează” →

Familia modernă

de Rod Dreher

Vești proaspete din Lumea Progresului:

Când Matthew Eledge și soțul acestuia, Elliot Dougherty, i-au spus mamei lui Matthew, Cecile, că plănuiesc să aibă și ei copii, Cecile și-a amintit cu drag de propria experiență ca părinte. Îi plăcuse enorm să fie însărcinată, acum câteva zeci de ani, cu cei trei copii deveniți de-acum adulți. Continuă lectura „Familia modernă” →

Viitorul creștinilor – după cele petrecute în Indiana (I)

de Rod Dreher

(relatare din primăvara 2015, după scandalul generat de adoptarea în statul Indiana a unei legi privind protejarea libertăților religioase)

Am stat aseară îndelung la telefon cu un profesor de drept de la una dintre facultățile de elită ale țării. Acest profesor este creștin practicant, dar la locul său de muncă își ascunde cu cea mai mare grijă credința; este convins că, dacă ar afla colegii lui din lumea academică, i-ar face viața foarte grea. Inițial, contactul nostru a fost pe e-mail – se numără printre cititorii acestui blog –, dar aseară am vorbit la telefon. A fost de acord să discute cu mine despre situația din statul Indiana, cu condiția să nu-i divulg numele sau instituția unde lucrează. Eu îi cunosc identitatea, iar atunci când el îmi spune că este „bine informat în privința lumii academice și a Curții Supreme”, pot să vă asigur că, dată fiind poziția pe care o ocupă și din care predă, și dat fiind conținutul CV-ului său, spune adevărul. Continuă lectura „Viitorul creștinilor – după cele petrecute în Indiana (I)” →