Etichetă: corectitudine politica

America în care am crescut eu dispare văzând cu ochii

de Zoe Strimpel


Mi-am petrecut copilăria și adolescența în zona orașului Boston a anilor ‘80 și ‘90, înconjurată peste tot în jur de mari centre ale științei și educației, ca Harvard și MIT. Mi se părea de la sine înțeles că trăiesc în epicentrul producției de cunoaștere, al geniului științific și al forței academice în general, precum și al răspunsului lor în ultimă instanță capitalist: o industrie a biotehnologiei care mergea înainte ca o torpilă, stabilind agenda de interes pentru întreaga lume.

Continuă lectura „America în care am crescut eu dispare văzând cu ochii” →

Răspunsul la corectitudinea politică nu este mai multă libertate de exprimare, ci o vorbire mai bună

În mintea conservatorilor, persoane de bună credință dar naive și puțin cam demodate, există în societate un fel de piață a ideilor, unde persoane dotate cu simț civic se întâlnesc și discută cinstit, deschis despre problemele timpului și despre modul în care acestea ar putea fi soluționate. Așa cum există o piață a bunurilor de consum, există și o piață transparentă și corectă a ideilor. Chiar dacă apar divergențe – sunt chiar inevitabile, de fapt – ele se tranșează prin puterea argumentelor, în condițiile în care ne păstrăm permanent respectul reciproc și civilitatea.

Continuă lectura „Răspunsul la corectitudinea politică nu este mai multă libertate de exprimare, ci o vorbire mai bună” →

Originile Corectitudinii Politice

de Bradley J. Birzer

În ultimul deceniu a devenit normal ca studenţii, profesorii şi marele public să se gândească la civilizaţia vestică ca implicând – explicit sau nu – supremaţia albă sau pur și simplu istoria oamenilor albi. Astăzi, în multe cercuri, nu doar în interiorul „intelighenţiei”, a devenit o obişnuinţă să iei în râs referirile la civilizaţia vestică, de parcă am ști toți care e faza. Foarte inteligentă treabă. Chiar prea inteligentă… Continuă lectura „Originile Corectitudinii Politice” →

Da, este totalitarism

Rod Dreher

Andrew Sullivan scrie azi despre cartea lui Ibram X. Kendi, cu mare succes la public, How To Be Antiracist („Cum să fii antirasist”), lăudându-i ceea ce consideră el că ar fi părțile tari — povestea de viață a autorului, mult-premiat profesor universitar negru, și dureroasa răfuiala cu propriile-i idei rasiste —, dar văzând până la urmă în ea „o privire aruncată pe jocul politic final al stângii intersecționale”. Extrase: Continuă lectura „Da, este totalitarism” →

Inamic al politrucilor

Săptămâna trecută, la capătul unei călătorii din Polonia înspre Vermont, lui Ryszard Legutko, erudit și om de stat, i-a fost retrasă fără avertisment invitația de a conferenția la Colegiul Middlebury, după ce administrația acestuia a decis că nu-i poate garanta siguranța personală. Cel puțin așa sună varianta oficială. Legutko a fost de acord să-mi acorde un interviu prin e-mail în care să-și prezinte versiunea proprie, și să explice semnificația acestui eveniment pentru educația de nivel superior, ca și pentru mai larga confruntare din interiorul civilizației vestice (Rod Dreher). Continuă lectura „Inamic al politrucilor” →

Prezentul Chinei, viitorul Americii?

După ce am citit recenziile lui John Lanchester la două cărți nou-apărute despre totalitarismul prin supraveghere practicat de China (am scris despre articolul lui Lanchester aici, în postarea mea despre scandalul cu NBA), am cumpărat una dintre ele: We Have Been Harmonised: Life In China’s Surveillance State, de Kai Strittmatter. După cum bine știu cititorii fideli, proiectul noii mele cărți mă obligă să-mi limitez lecturile doar la subiecte legate de totalitarism. Din recenzia lui Lanchester, am dedus că tot ce se petrece azi în China este exact ce mă tem că va urma și pe la noi, în privința „totalitarismului de catifea”. Atenție, nu e nimic „catifelat” în ce le face regimul sângeros de la Beijing uigurilor din Xinjiang. Dar, per ansamblu vorbind, pumnul de fier stă bine ascuns într-o mănușă de catifea, în China comunistă, mulțumită tehnologiei. Continuă lectura „Prezentul Chinei, viitorul Americii?” →

De la realismul socialist la arta corectă politic

de Ryszard Legutko

Socialismul şi democraţia liberală manifestă asemănări izbitoare și în domeniul creaţiei artistice. Şi într-un sistem, şi în celălalt, creaţia artistică este deseori profund politică şi corelată cu programul de luptă pentru o lume mai bună. Diferenţa constă în faptul că, în timp ce în comunism s-a început cu impunerea realismului socialist tuturor creatorilor şi a materialismului istoric intelectualilor, iar pe măsura dezintegrării regimului creaţia se îmbogăţea şi se diversifica, în democraţia liberală actuală observăm un proces invers: odată cu consolidarea ei, creşte schematismul și dogmatismul ideologic. Arta socialistă şi cea democrat-liberală se orientează mai puțin după criteriul frumosului – considerat a fi anacronic -, în schimb prevalalează criteriul corectitudinii. Gândirea şi opera de artă trebuie să fie corecte. Continuă lectura „De la realismul socialist la arta corectă politic” →

Totalitarismul acestor vremuri

de Rod Dreher

V-am mai adus aici la cunoștință, din când în când, comentarii auzite de la diverse persoane, cititori de-ai mei sau alții, care și-au trăit o parte din viață sub comunism și care acum observă cum aspectele centrale ale vieții lor sub comunism încep să se desfășoare în Occident. Azi dimineață, la o conferință a Universității Notre Dame, am întâlnit un profesor care a emigrat aici, cândva în tinerețe, dintr-o țară a lagărului socialist. I-am vorbit despre acest fenomen, și l-am întrebat apoi dacă vede vreo legătură cu propria-i experiență. Continuă lectura „Totalitarismul acestor vremuri” →

De la „ridicarea conștiinței revoluționare” la „awareness”-ul corectitudinii politice

de Ryszard Legutko

În comunism, răul politic era perceput ca avându-şi originea în actul intim, interior, al dezavuării sau al incapacităţii organice de a accepta mesajul comunist. Acest rău, însă, putea fi contracarat. Statul comunist aplica variate programe de reeducare a conştiinţei sau, mai curând, aşa cum se spunea în comunism, de ”ridicare a nivelului conștiinței revoluționare”, menite să elimine deprinderile „greșite” din gândire şi, în felul acesta, să îndrepte voinţa umană spre scopuri adecvate. Continuă lectura „De la „ridicarea conștiinței revoluționare” la „awareness”-ul corectitudinii politice” →