Anatomia înșelăciunii

de Tessa Lena

Această poveste este despre anatomia înșelăciunii, care este un tip de a comunica folosit atât de cetățeni particulari, cât și de politicieni celebri. Este vorba despre cum ajung oamenii dependenți de iluzii, despre marketing cu pălărie neagră, terorism pandemic, stimularea fricii față de schimbările climatice și S&M. Și mai important, este despre puternica valoare educativă a pierderii orientării, atunci când e urmată de revenirea la viață. Cel mai important, este despre recâștigarea temeiurilor vieții tale după ce ai fost înșelat și abuzat și poate atras temporar dincolo de sufletul tău. Acum știi. Și acum ești mult mai puternic.

Continuă lectura →

Până la urmă, sunt doar cuvinte?

(Gânduri despre cum ieșim din asta)

de Eugyppius

Trebuie să ieșim cumva din această îngrozitoare închisoare a igienei în care s-au transformat societățile noastre. Problema este cum o putem face. Nu pot găsi o cale de scăpare prin stupiditatea falnică și plictisitoare, gri ciment, a birocraților. Nu văd cum le-aș putea schimba direcția sau modifica ticăloșia. Și vă mai spun un lucru: în timp ce rămân înmărmurit și extrem de recunoscător pentru răspunsurile pe care l-am primit aici, de la mulți cititori pe care i-am câștigat, de interesul dumneavoastră pentru ideile mele și chiar de numărul oamenilor care îmi citesc opiniile cu ostilitate, în mintea mea am, parcă, un mic ciocan cu care asaltez o fortăreață masivă de piatră. Știu că mulți alți oameni fac același lucru ca mine, dar uneori e greu să-i vezi.

Continuă lectura →

Punctul critic

de Rod Dreher

Dacă nu v-ați abonat la pagina lui Paul Kingsnorth de pe platforma Substack, pierdeți unele dintre cele mai bune lucruri scrise pe Internet. Tocmai a lansat un eseu în care se întreabă ce se întâmplă cu Covid și cu răspunsul nostru la acesta. El pune exact tipurile de întrebări pe care mass-media ar trebui să le pună, dar nu o face. Iată cum începe:

Continuă lectura →

Marea trădare de sine

Lumea va fi un loc mult mai bun, dacă avem curajul să înfruntăm stafiile care ne bântuie.

Tessa Lena

O anecdotă rusească sună așa: un pui de dinozaur își mănâncă părinții. Ca urmare, puiul de dinozaur e pus sub acuzare, iar când judecătorul îl întreabă dacă e adevărat că și-a mâncat părinții, micul dinozaur confirmă. Scârbit, judecătorul spune: „O, Doamne, ce fel de ființă mai poți să fii după ce ai făcut așa ceva?!” „Sunt un orfan, un mic orfan, un biet orfaaaaan!” se văicărește micul dinozaur și izbucnește în plâns.

Continuă lectura →