Corectitudinea politico-pandemică

În evaluarea situației de acum, unii par să creadă că totul este normal și firesc pentru o stare extraordinară – adică în afara ordinii obișnuite – în timp ce alții au constatat că s-au făcut abuzuri incalificabile și că există semnele unei dictaturi care se impune la nivel global. Viziunile sunt atât de diferite, deosebirile în înțelegerea aceluiași realități au devenit atât de mari, încât se pare că trăim în plină schizofrenie. Contactul și dialogul între cele două moduri de a privi realitatea a devenit imposibil. Sau, dacă se produce, în rețelele sociale, este menit numai să arate prăpastia creată între cele două chipuri de înțelegere a aceleiași realități. Același act medical, vaccinul, li se pare unora firesc, și nu văd nicio problemă în impunerea lui obligatorie, iar alții înțeleg aici o samavolnicie și încheierea, de facto, a erei respectării drepturilor omului. Un virus mititel a creat o problemă enormă, iar noi nu mai știm cum să ieșim din dilemă.

Continuă lectura „Corectitudinea politico-pandemică”

Era drepturilor omului ne-a dezamăgit

De peste 70 de ani am intrat în era drepturilor omului, dar lumea nu e cu nimic mai pașnică sau mai tolerantă

de Roger Kiska

După atrocitățile petrecute în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, liderii și marii gânditori ai Europei au căutat să smulgă autoritatea din mâinile guvernelor, care de mult prea mult timp tindeau spre tiranie, și s-o dea individului. Zelul cu care filozofii legalității încurajau fix ideile iluministe care culminaseră în Franța anului 1793 cu o vărsare imensă de sânge ar fi trebuit măcar să pună un pic de pauză acestui curent. Dar autonomia personală a devenit între timp un lucru sacru, iar legea naturală a cedat locul pozitivismului moral. În 1948, Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost proclamată la Paris și a început oficial era drepturilor omului.

Continuă lectura „Era drepturilor omului ne-a dezamăgit”