„Ceea ce ne învață Huxley este că, în era tehnologiei avansate, devastarea spirituală este mai probabil să provină de la un dușman cu fața zâmbitoare decât de la unul a cărui față emană suspiciune și ură. În profeția huxleyană, Big Brother nu ne urmărește, prin alegerea sa. Noi suntem cei care îl urmărim, este al nostru. Nu este nevoie de gardieni sau porți sau ministere ale adevărului.

Când o populație devine distrasă de trivialități, când viața culturală este redefinită drept o rundă perpetuă de distracții, atunci când conversația publică serioasă e redusă la nivelul unei conversații pentru copii, când, pe scurt, un popor devine doar un public și afacerea publică este un act de vodevil, atunci națiunea se află în pericol; o cultură-moarte este o posibilitate clară.” – Neil Postman, Distracția care ne omoară. Discursul public în era show-bizului.

Continuă lectura „TEHNOLOGIE: Distracție, perturbare, înșelare și amăgire până la moarte (I)” →