Inamic al politrucilor

Săptămâna trecută, la capătul unei călătorii din Polonia înspre Vermont, lui Ryszard Legutko, erudit și om de stat, i-a fost retrasă fără avertisment invitația de a conferenția la Colegiul Middlebury, după ce administrația acestuia a decis că nu-i poate garanta siguranța personală. Cel puțin așa sună varianta oficială. Legutko a fost de acord să-mi acorde un interviu prin e-mail în care să-și prezinte versiunea proprie, și să explice semnificația acestui eveniment pentru educația de nivel superior, ca și pentru mai larga confruntare din interiorul civilizației vestice (Rod Dreher). Continuă lectura „Inamic al politrucilor”

O doctrină a puterii

Pentru multă vreme, s-a considerat că liberalismul vede activitatea umană ca fiind în principal apolitică, privind individul ca persoană privată, nu ca cetăţean. Argumentul clasic al acestei concepţii îl găsim la John Locke şi la teoria lui cu privire la proprietate şi la muncă. Atunci când apare statul – văzut ca rezultat al unui fel contract -, obligaţia lui principală devine apărarea proprietăţii, individul ocupându-se cu sporirea acesteia prin muncă în virtutea contractului său cu statul, care îi facilitează, astfel, activitatea și achizițiile. Continuă lectura „O doctrină a puterii”

Ideologie și limbaj, atunci și acum

de Ryszard Legutko

Atotprezenţa ideologiei în societăţile comuniste şi democrat-liberale a distorsionat percepția oamenilor asupra realității. O experienţă inevitabilă a omului în comunism era sentimentul că e înconjurat de un fel de non-realitate, de entităţi fabricate de o maşină de propagandă ce funcţiona intens, făcând dificil accesul la ceea ce era, de fapt, real. Uneori această dificultate venea din simpla minciună sau ascundere a informaţiei adevărate: care era situaţia economiei, cine pe cine a ucis la Katyn, ce s-a stabilit la vârful “partidelor frăţeşti” şi aşa mai departe. Deseori, însă, era mai sinistru decât atât, era o întreagă atmosferă asfixiantă, caracteristică vieţii în comunism și care venea din senzaţia generală a unei vieţi printre fantome. Continuă lectura „Ideologie și limbaj, atunci și acum”

Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant

de Ryszard Legutko

Din momentul transformării democraţiei în actuala democraţie liberală, spectrul acceptabilităţii politice s-a restrâns. Democraţia liberală și-a creat propria ortodoxie, ceea ce a făcut ca ea să devină într-o măsură mai mică un forum de articulare a opțiunilor şi de punere în acord a acţiunilor, cât, mult mai mult, un mecanism de selecţie politică a oamenilor, organizaţiilor şi ideilor aflate în consonanţă cu această ortodoxie. Continuă lectura „Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant”