Drumul către servitutea tehno-feudală

O fostă membră a unui partid politic autohton cu înclinații progresiste, cunoscută în urma unor postări anterioare controversate despre renunțarea a proprietatea privată și trăitul “în grupuri”, a pus în circulație recent un articol publicat sub semnătura Idei Auken, parlamentar danez, pe World Economic Forum în urmă cu 3 ani (noiembrie 2016), cu o tentă anticipator-utopică: Continuă lectura „Drumul către servitutea tehno-feudală”

Fragmente din Discursul lui Alexsandr Soljenițîn la Universitatea Harvard (8 iunie 1978)

Sincer, sunt foarte fericit că mă aflu aici, în mijlocul vostru, cu prilejul celei de-a 327-a aniversări de la înființarea acestei atât de vechi și de ilustre universități. Deviza Harvard-ului este VERITAS. Adevărul însă e foarte rar plăcut auzului; el este mai întotdeauna amar. Discursul meu de astăzi conține o parte de adevăr. Vi-l aduc fiindu-vă prieten, nu adversar. Continuă lectura „Fragmente din Discursul lui Alexsandr Soljenițîn la Universitatea Harvard (8 iunie 1978)”

Inamic al politrucilor

Săptămâna trecută, la capătul unei călătorii din Polonia înspre Vermont, lui Ryszard Legutko, erudit și om de stat, i-a fost retrasă fără avertisment invitația de a conferenția la Colegiul Middlebury, după ce administrația acestuia a decis că nu-i poate garanta siguranța personală. Cel puțin așa sună varianta oficială. Legutko a fost de acord să-mi acorde un interviu prin e-mail în care să-și prezinte versiunea proprie, și să explice semnificația acestui eveniment pentru educația de nivel superior, ca și pentru mai larga confruntare din interiorul civilizației vestice (Rod Dreher). Continuă lectura „Inamic al politrucilor”

Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant

de Ryszard Legutko

Din momentul transformării democraţiei în actuala democraţie liberală, spectrul acceptabilităţii politice s-a restrâns. Democraţia liberală și-a creat propria ortodoxie, ceea ce a făcut ca ea să devină într-o măsură mai mică un forum de articulare a opțiunilor şi de punere în acord a acţiunilor, cât, mult mai mult, un mecanism de selecţie politică a oamenilor, organizaţiilor şi ideilor aflate în consonanţă cu această ortodoxie. Continuă lectura „Democrația liberală, revoluția și nașterea consensului dominant”

Mai multe libertăți nu înseamnă mai multă libertate

Contrar spiritului revoluționar-progresivist actual, mai multe “libertăți” nu înseamnă automat mai multă libertate în societate.

De ce? Pentru că raportul general libertăți – constrângeri este constant: mai multe libertăți pentru unii înseamnă mai multe obligații/constrângeri corelative pentru ceilalți. Continuă lectura „Mai multe libertăți nu înseamnă mai multă libertate”

Drepturile civile și libertatea

Joe Sobran

Vechiul liberalism nu cerea conformitatea în gânduri și sentimente. Cerea doar ca legea să-i trateze pe toți la fel, indiferent de rasă, credință și culoare. Onora libertatea de gândire și opinie, indiferent cât de excentrică, deoarece libertatea individuală era întreaga cheie de boltă a egalității rasiale însăși. Continuă lectura „Drepturile civile și libertatea”

Cine sunt moderații Europei?

Când broscuța e aruncată în apă fierbinte, sare: a simțit primejdia morții. Când e fiartă la foc mic, o realizează prea târziu. O plecare smucită de pe loc a trenului din gară te trezește din moțăială și te uiți pe fereastra vagonului: e totul în regulă. O urnire silențiosă te lasă adormit. Nici nu știi când ai ajuns la kilometri buni distanță … Continuă lectura „Cine sunt moderații Europei?”

Libertate și morală (II)

„1935, Manole* despre morală și libertate.

Fundamentul drepturilor naturale e în educația pe care o primesc oamenii, în mentalitatea lor: ține de ceea ce cred, de faptul că au sau nu o credință în vreo regulă, de părerea pe care și-o fac în sensul cel mai simplu despre cinste și corectitudine. Nu e nevoie să știe multe lucruri, e neapărată nevoie sa fie convinși de valoarea unui singur cuvânt, un adjectiv: cumsecade. Continuă lectura „Libertate și morală (II)”