Neofeudalismul și neopropovăduitorii legitimității sale

Oligarhii de azi se bizuie pe un „intelo-cler” modern, covârșitor progresist, pentru propria legitimitate

Joel Kotkin

Cu partidele și curentele populiste câștigând influență nu numai în America de Nord, ci și în Europa și America Latină, mulți s-au apucat să prezică o nouă eră a autoritarismului, ca acela descris de George Orwell în 1984 sau de Margaret Atwood în Povestea slujitoarei. Dar modelul mai probabil pentru viitoarea tiranie este Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley, unde stăpânii nu sunt niște fosile stalinoide sau niște fundamentaliști fanatici, ci cadrele de conducere blânde și raționale cunoscute sub numele de Controlori Mondiali. Continuă lectura „Neofeudalismul și neopropovăduitorii legitimității sale” →

Cum a prezis o carte din anii 1990 ce se va întâmpla în 2020

de Ed West

Publicată acum 25 de ani, cartea „Revolta elitelor” (The Revolt of the Elites) a lui Christopher Lasch a arătat în detaliu cum îi va radicaliza capitalismul pe cei bogați. „O clasă definită prin lipsa rădăcinilor și cosmopolitism, printr-un simț anemic al obligației și rezerve tot mai subțiri de patriotism”. Continuă lectura „Cum a prezis o carte din anii 1990 ce se va întâmpla în 2020” →

„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi

de Sohrab Ahmari

America nu este în toiul unei revoluții – avem de-a face cu un puci contrarevoluționar. Acum vreo patru ani, categoria aceea de oameni care dobândiseră poziție și influență ca urmare a globalizării s-a văzut împinsă afară de la putere pentru prima dată după decenii. Acești oameni au văzut îngroziți cum alegători din toată lumea au ales Brexitul, pe Donald Trump și alte variante populiste și naționalist-conservatoare. Continuă lectura „„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi” →

Cine sunt noii naționaliști

de Daniel McCarthy

Revoluția s-a terminat. Vechii revoluționari reprezinta acum noua autoritate.

În cea mai mare parte a ultimilor 200 de ani, stânga, fie ea revoluționară sau liberală, și-a extras puterea și popularitatea din a pretinde că e de partea libertății. Dacă te indignau privilegiile economice, sociale și politice de care se bucurau aristocrații ereditari și proprietarii de terenuri, erai de stânga. Dacă protestai împotriva restricțiilor impuse de către Bisericile instituționalizate sau de creștinismul dominant cultural asupra a ce aveai voie să citești, să scrii, să spui, să gândești sau face, ai fi avut motive să susții o mișcare de stânga sau o alta – pe cea a filosofilor iluminiști și a iacobinilor din secolul al XVIII-lea, a liberalilor în secolul al XIX-lea, ori a Uniunii Americane pentru Libertăți Civile (ACLU) în secolul XX. Continuă lectura „Cine sunt noii naționaliști” →

Ca la 16 ani

Pare a fi un consens al zilelor noastre că, cel puțin în spațiul occidental, tinerii se maturizează – în sensul de a fi capabili să ia singuri viața în piept – mai târziu decât în alte vremuri. Nu mă refer la “maturizarea sexuală” – coborârea vârstei de începere a vieții sexuale ori accesul timpuriu la activități îngăduite altădată celor mai mari nu e maturizare în sensul de dobândire a discernământului și responsabilității, ci mai degrabă le întârzie. Continuă lectura „Ca la 16 ani” →