de Joshua Hren

Pare că relativismul ar trebui să fie cel mai blând legiuitor. Adică o doctrină potrivit căreia “adevărurile” și morala nu au nicio bază absolută și imuabilă, ci reprezintă mai degrabă convenții rezultate dintr-un vast număr de contexte istorice sau culturale: să fie, cumva, relativismul întruparea smeritei plecăciuni în fața unui număr indefinit de noțiuni care definesc “binele” și “răul”? Metafora revelatoare a papei Benedict al XVI-lea în ceea ce privește relativismul – și anume, “dictatura relativismului” – este în mod special potrivită în acest context, căci denotă perfect duplicitatea paradoxală a relativismului: pe de o parte ne reasigură de caracterul lui dialogal și democratic, în timp ce pe de altă parte își execută și își impune cu violență dogmele. Continuă lectura „Cum poate fi (și trebuie să fie) răsturnată dictatura relativismului” →