LITURGHIA PROGRESISMULUI

de Adrian Vermeule

În cartea sa „Vechiul Regim și Revoluția”, Alexis de Tocqueville descria Revoluția Franceză ca pe o mișcare religioasă:

Idealul pe care și l-a propus Revoluția Franceză nu era doar o schimbare în sistemul social francez, ci nici mai mult, nici mai puțin decât o regenerare a întregii specii umane, creând o atmosferă de fervoare misionară și, de fapt, căpătând toate aspectele unei renașteri religioase – spre marea consternare a observatorilor contemporani. Ar fi poate mai nimerit să spunem că a evoluat într-un soi de religie. Continuă lectura „LITURGHIA PROGRESISMULUI” →

Complicitatea banalului

Puși în fața noilor transformări aduse de „Revoluția permanentă” – numită, în etapa actuală, „progresism” – mulți fac ceea ce sufletele obișnuite, lipsite de cutezanță, au făcut în toate epocile.

Zâmbind, ei situează astfel de transformări în categoria imposibilului. Pe de o parte fac asta pentru că dacă ar acepta posibilitatea unor astfel de schimbări, le-ar da peste cap rutina mentală. Și, pe de altă parte, pentru că le văd ca fiind deviante de la ceea ce este decent, rezonabil. Continuă lectura „Complicitatea banalului” →

Revoluția înaintează. Ce putem face?

Dumnezeu are voia Sa și planul Său, iar voia noastră singură nu va schimba soarta lumii; că aceasta va avea un sfârșit și cum va fi acesta, știm. Noi însă, chiar dacă ar trebui să fim pregătiți pentru acest sfârșit în orice moment (și nu suntem), avem datoria de a ne opune răului, nu de a asista pasivi la instaurarea lui.

Ce putem face acum, când timpurile intră iar în vârtej? Continuă lectura „Revoluția înaintează. Ce putem face?” →