Etichetă: revolutie

Ideea și practica Revoluției (V)

p. Serafim Rose

(pentru părțile I, II, III și IV click aici, aici, aici și aici)

Când Imperiul Napoleonian, Al Treilea Imperiu, a fost abolit după înfrângerea dezastruoasă în fața prusacilor în 1870, revoluția a izbucnit din nou în Franța. La început a izbucnit în provincii. Bakunin, care se afla în acel moment în Italia, a fugit cât de tare a putut la Lyon pentru a lua parte la tulburări. El și discipolii săi erau principalii instigatori ai revoltei. A împrumutat, bineînțeles, niște bani pentru a ajunge acolo și s-a instalat în centrul civic, unde noul guvern revoluționar se găsea în tranșee, fără ca cineva să aibă habar ce doresc. Au avut loc întâlniri publice foarte violente în care s-au avansat cele mai sângeroase petiții primite de public cu entuziasm. Era ceea ce iubea Bakunin.

„Pe 28 septembrie, în ziua în care a sosit, oamenii au ocupat Hotel de Ville. Bakunin s-a instalat acolo. Apoi a venit momentul critic, momentul așteptat de atâția ani, în care Bakunin putea să-și aducă la îndeplinire cel mai revoluționar act pe care l-a văzut lumea vreodată. El a decretat abolirea statului. Dar statul, sub forma a două companii de burghezi din Garda Națională au intrat printr-o ușă din dos și l-au dat afară. Cu toate acestea, acolo a apărut ideea de a aboli statul.

Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției (V)” →

Ideea și practica Revoluției (IV)

p. Serafim Rose

(pentru părțile I, II și III click aici, aici și aici)

Prima figură pe care o vom descrie succint este Marx, cel care alături de Engels, a pus bazele marxismului pe care-l vedem azi în Rusia (prelegerea are loc în anii 1970 – n.n.). Engels însuși era un proprietar de fabrică din Manchester care trăia în Anglia. Marx era un gazetar evreu care, din câte se pare, nu a muncit mai deloc toată viața sa, era mereu agitat de idei revoluționare și se gândea în permanență cum să aducă la îndeplinire revoluția. În anul 1844 cei doi s-au întâlnit la Paris și au aderat la Liga Comunistă, un mic grup secret de revoluționari asemănător „Grupului celor cinci” despre care am citit în Dostoievski (în romanul ”Demonii” – n.n.). Potrivit lui Engels, acest grup mic nu reprezenta în fapt altceva decât o filială germană a societăților secrete franceze. Grupul a încercat să se infiltreze în alte grupuri, producea materiale de propagandă și lucra asupra dezvoltării unui sistem de succes. Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției (IV)” →

„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi

de Sohrab Ahmari

America nu este în toiul unei revoluții – avem de-a face cu un puci contrarevoluționar. Acum vreo patru ani, categoria aceea de oameni care dobândiseră poziție și influență ca urmare a globalizării s-a văzut împinsă afară de la putere pentru prima dată după decenii. Acești oameni au văzut îngroziți cum alegători din toată lumea au ales Brexitul, pe Donald Trump și alte variante populiste și naționalist-conservatoare. Continuă lectura „„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi” →

Vara sovietică a „Americii de la Weimar”

de Rod Dreher

Am scris multe postări despre cartea mea în curs de apariție, Live Not By Lies („Să nu trăiești prin minciună”), deși nu va fi publicată decât în septembrie, pentru că evenimentele ultimelor zece zile i-au validat teza mai mult decât orice alt lucru la care m-aș fi așteptat. Este o carte care le spune americanilor – îndeosebi creștinilor americani – să se pregătească pentru „totalitarismul soft” din partea revoluționaro-vigilenților care preiau controlul asupra instituțiilor existente. Și le oferă învățăminte trase de cei care au îndurat „totalitarismul de fier” sovietic și din blocul sovietic. În timp ce finalizam cartea, în primăvara acestui an, îmi făceam griji că multor americani le-ar putea fi greu să accepte această teză. Continuă lectura „Vara sovietică a „Americii de la Weimar”” →

Nihilismul (III). Programul nihilist

de Eugene (p. Serafim) Rose

Războiul împotriva lui Dumnezeu, având ca urmare proclamarea domniei nimicului – ceea ce înseamnă triumful incoerenţei şi al absurdităţii, întregul plan fiind dirijat de satan – acestea sunt, pe scurt, teologia şi semnificaţia nihilismului. Însă omul nu poate trăi pe baza unei negări atât de flagrante; spre deosebire de satan, el nici măcar nu şi-o poate dori pentru ea însăşi, ci numai dacă o confundă cu ceva pozitiv şi bun. Şi, într-adevăr, nici un nihilist cu excepţia câtorva momente de frenezie şi entuziasm, sau poate de disperare nu şi-a privit negarea ca fiind altceva decât un mijloc de a atinge un scop mai înalt: nihilismul îşi promovează ţelurile satanice prin intermediul unui program pozitiv. Continuă lectura „Nihilismul (III). Programul nihilist” →

Hai, din nou, la “lupta cea mare”

Despre aceste noi revoluții ce vin asupra noastră, energice și vociferante

de Radu Portocală

Ne adaptăm la orice, susțin optimiștii și resemnații. Chiar și la rău. Prin urmare, ne adaptăm, puțin câte puțin, la exigențele dure ale corectitudinii politice, nu mai căutăm să-i găsim acțiunile similare în istorie, renunțăm să mai căutăm a înțelege unde ne duce… Totalitarismul sovietic a căzut odată cu limbajul, istoria, viziunea sa asupra sexului, anti-rasismul și colectivismul său, dar este înlocuit de un nou comunism: corectitudinea politică. Continuă lectura „Hai, din nou, la “lupta cea mare”” →

Revoluționarii justiției sociale, burghezii bolșevismului

de Rod Dreher

Citesc una dintre cele mai bune cărți pe care le-am văzut vreodată: The House of Government: A Saga of the Russian Revolution, a istoricului Yuri Slezkine. Este o istorie masivă – peste o mie de pagini – a mișcării bolșevice, concentrată pe oamenii care au trăit într-o enormă clădire de apartamente construită pe celălalt mal al râului Moscova față de Kremlin, pentru elitele de partid. În anii 1930, în timpul epurărilor, a fost cea mai periculoasă adresă din țară. Serviciile secrete veneau acolo după oameni tot timpul. Continuă lectura „Revoluționarii justiției sociale, burghezii bolșevismului” →

Revoluția Sexuală devine totalitară

de Rod Dreher

O cititoare îmi scrie despre utilizarea aplicației Duolingo ca să-și ajute copiii la limba latină:

Suntem o familie de catolici care ne școlim copiii acasă și, la fel ca mulți alți catolici care respectă tradițiile, ne-am bucurat grozav să vedem că Duolingo oferă acum lecții de  latină (folosim de trei ani materialele de la Memoria Press, dar anul acesta facem limba spaniolă și am vrut să folosim Duolingo ca să ținem pasul cu deprinderile latinești). Mă rog, nu știu dacă ai folosit vreodată Duolingo, dar trebuie să parcurgi lecțiile de pe anumite subiecte, ca să poți avansa la nivelul următor. De dimineață am început unitatea de studiu despre familie și acum ne-am izbit de un obstacol.

De ce? Continuă lectura „Revoluția Sexuală devine totalitară” →