Provocarea marxismului (partea a-II-a)

de Yoram Hazony

(pentru partea I a eseului, click aici)

V. Dansul liberalismului cu marxismul

Se spune deseori că liberalismul și marxismul sunt „contrarii”, cu liberalismul ferm hotărât să-l elibereze pe individ de coerciția din partea statului și marxismul susținând coerciția nelimitată întru realizarea societății reconstituite. Dar dacă se dovedește că liberalismul are o tendință de a face loc marxiștilor și de a le transfera puterea, în termen de câteva decenii? Departe de a fi contrariul marxismului, liberalismul n-ar fi altceva decât o poartă spre marxism. Continuă lectura „Provocarea marxismului (partea a-II-a)” →

Provocarea marxismului (partea I)

de Yoram Hazony

I. Colapsul liberalismului instituțional

Timp de o generație după căderea Zidului Berlinului, în 1989, majoritatea americanilor și a europenilor au privit marxismul ca pe dușmanul care fusese înfrânt o dată pentru totdeauna. Dar se înșelau. După doar 30 de ani, marxismul s-a întors și face o încercare uluitor de reușită în a pune stăpânire pe cele mai importante companii mediatice din America, alături de universități și școli, mari corporații și organizații filantropice, ba chiar și instanțe de judecată, structuri guvernamentale și unele Biserici. Continuă lectura „Provocarea marxismului (partea I)” →

Democrația conservatoare (II)

de Yoram Hazony

[prima parte a articolului o găsiți aici și recomandăm lectura ei prealabilă]

Așa cum am spus la început, mulți dintre cei mai înzestrați scriitori și intelectuali pe care-i avem fac constant eforturi pentru a ne convinge că nu avem de ales, că nu putem fi decât liberali. Ori asta, ori marxismul sau fascismul. Și de vreme ce asemenea alternative sunt dezgustătoare (afirmație pe care eu unul o aprob pe deplin), prin eliminare, iată: nu poate exista alternativă în afară de a te face liberal. Continuă lectura „Democrația conservatoare (II)” →

Democrația conservatoare (I)

de Yoram Hazony

Asistăm în America, la fel ca în Europa, la creșterea nemulțumirii în fața doctrinei politice la putere, aceea desemnată cel mai adesea drept democrație liberală. Ni se spune în mod repetat că singurele alternative reale la democrația liberală ar fi marxismul și fascismul, ceea ce eu nu cred că e adevărat. Vă voi schița aici un punct de vedere alternativ, ceva ce eu numesc democrație conservatoare. Poziționarea mea este mai aproape de spiritul constituționalismului tradițional din America și Marea Britanie decât sunt teoriile politice liberale ale momentului. În plus, ea este de departe mai bine înzestrată decât liberalismul pentru a susține instituțiile libere ale acestor națiuni. Continuă lectura „Democrația conservatoare (I)” →