LITURGHIA PROGRESISMULUI

de Adrian Vermeule

În cartea sa „Vechiul Regim și Revoluția”, Alexis de Tocqueville descria Revoluția Franceză ca pe o mișcare religioasă:

Idealul pe care și l-a propus Revoluția Franceză nu era doar o schimbare în sistemul social francez, ci nici mai mult, nici mai puțin decât o regenerare a întregii specii umane, creând o atmosferă de fervoare misionară și, de fapt, căpătând toate aspectele unei renașteri religioase – spre marea consternare a observatorilor contemporani. Ar fi poate mai nimerit să spunem că a evoluat într-un soi de religie. Continuă lectura „LITURGHIA PROGRESISMULUI”

Scrisoare dintr-o revoluție studențească

de Rod Dreher

Viitorul educației: conformiști predând conformiștilor

Le-am spus deja copiilor mei să nu se gândească la o carieră în jurnalism sau în învățământul superior, pentru că de-a lungul întregii lor vieți nu vor fi liberi în niciunul dintre cele două domenii. Genul acesta de lucru mă face să fiu atât de pesimist. Un cadru universitar îmi scria azi-dimineață: „Fii atent la ce-ți spun, ce se petrece chiar acum în campusurile studențești este răul la un cu totul alt nivel, și va fi și mai rău, de asta nici nu mă îndoiesc”. Continuă lectura „Scrisoare dintr-o revoluție studențească”

Acestea nu sunt proteste ci ceremonii religioase

de James McElroy

Bine ați venit la Vigilantismul liturgic, care imită cultul creștin.

Am fost martor la ceva ciudat într-un parc din New York. Un grup de femei stătea în cerc în mijlocul unei peluze întinse. Hainele lor negre contrastau cu nuanțele verii. Ignorându-i pe cei care stăteau la bronzat, femeile au început să îngenuncheze ușor, intonând încet ceva. Au repetat formula aceea de trei cuvinte. Ceea ce șoca era familiaritatea acelei scene; orice antropolog cu mintea la el ar fi recunoscut un ritual religios. Continuă lectura „Acestea nu sunt proteste ci ceremonii religioase”

Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar”

de Rod Dreher

Iată o postare tonică pe Twitter, scrisă (aici) de un istoric din Dartmouth:

„Dacă Biden va reuși să câștige, există vreo propunere deja gândită pentru un program național de defascizare în masă, așa cum s-a întâmplat în Europa creștin-democrată de după Al Doilea Război Mondial, dată fiind existența colaboratorilor politici și transformarea marginalului în curent principal, în Statele Unite? Continuă lectura „Elitele jurnalistice ale „Americii de la Weimar””

Ședințele de luptă sunt aici și nu pleacă nicăieri

de John Daniel Davidson

Între scenele care au circulat pe rețelele sociale în această săptămână, cu protestatari și gloată răzvrătită, cu magazine incendiate și baricade ale poliției, două se evidențiază ca semne prevestitoare a ceea ce vor însemna toate acestea pentru viitorul societății americane mainstream. Continuă lectura „Ședințele de luptă sunt aici și nu pleacă nicăieri”

Vara sovietică a „Americii de la Weimar”

de Rod Dreher

Am scris multe postări despre cartea mea în curs de apariție, Live Not By Lies („Să nu trăiești prin minciună”), deși nu va fi publicată decât în septembrie, pentru că evenimentele ultimelor zece zile i-au validat teza mai mult decât orice alt lucru la care m-aș fi așteptat. Este o carte care le spune americanilor – îndeosebi creștinilor americani – să se pregătească pentru „totalitarismul soft” din partea revoluționaro-vigilenților care preiau controlul asupra instituțiilor existente. Și le oferă învățăminte trase de cei care au îndurat „totalitarismul de fier” sovietic și din blocul sovietic. În timp ce finalizam cartea, în primăvara acestui an, îmi făceam griji că multor americani le-ar putea fi greu să accepte această teză. Continuă lectura „Vara sovietică a „Americii de la Weimar””

Cine sunt noii naționaliști

de Daniel McCarthy

Revoluția s-a terminat. Vechii revoluționari reprezinta acum noua autoritate.

În cea mai mare parte a ultimilor 200 de ani, stânga, fie ea revoluționară sau liberală, și-a extras puterea și popularitatea din a pretinde că e de partea libertății. Dacă te indignau privilegiile economice, sociale și politice de care se bucurau aristocrații ereditari și proprietarii de terenuri, erai de stânga. Dacă protestai împotriva restricțiilor impuse de către Bisericile instituționalizate sau de creștinismul dominant cultural asupra a ce aveai voie să citești, să scrii, să spui, să gândești sau face, ai fi avut motive să susții o mișcare de stânga sau o alta – pe cea a filosofilor iluminiști și a iacobinilor din secolul al XVIII-lea, a liberalilor în secolul al XIX-lea, ori a Uniunii Americane pentru Libertăți Civile (ACLU) în secolul XX. Continuă lectura „Cine sunt noii naționaliști”

Minciuni interzise

de Anthony Esolen

„Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este”, spune Iisus (Evanghelia după Matei, 5:37). Căci diavolul „de la început a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii”. (Evanghelia după Ioan, 8:44). Să ne aducem aminte de minciuna primordială, rostită pentru ca moartea să poată fi adusă pe lume: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. (Facerea, 3:4-5).

Continuă lectura „Minciuni interzise”