Mașinăria se oprește (II)

de Kamilla V

Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.

(continuare. Prima parte o găsiți aici.)

Transumanismul

Să fi apărut pur și simplu spontan această profundă deconectare de la realitatea fizică, această transformare într-o marfă a „identităților‟, alături de intervențiile necesare pentru menținerea lor, susținute de corporațiile-gigant din industria farmaceutică și finanțate de miliardari, aprobată oficial și promovată la scară mare? Chiar să fi fost o extensie naturală a unor mișcări de multă vreme consacrate, cum ar fi feminismul, sau a deceniilor de activism care au dus la o acceptare generală a homosexualității ca fiind normală? Chiar să fi existat un moment brusc al iluminării, venit la capătul unei lupte îndelungate pentru acceptare?

Continuă lectura „Mașinăria se oprește (II)”

Mașinăria se oprește (I)

de Kamilla V

Nimeni n-a mărturisit că mașinăria scăpase din mână. An după an a fost slujită cu eficiență sporită și inteligență diminuată. Cu cât un om își cunoștea mai bine îndatoririle față de ea, cu atât înțelegea mai puțin despre îndatoririle vecinului de alături, și în toată lumea asta mare nu exista nimeni care să înțeleagă monstrul ca întreg.

Nuvela lui E. M. Forster, Mașinăria se oprește, a fost publicată în 1909. Acțiunea se petrece în viitorul îndepărtat. Specia umană trăiește sub pământ, în niște locuințe ca niște capsule, cu existența intermediată de ceea ce azi am recunoaște ca fiind un fel de Internet al Lucrurilor (IoT). Istoria lumii este permanent re-falsificată, iar principala ocupație a populației este aceea de cultivare a „ideilor”, ocupație care a înlocuit toate formele de îndeletnicire umană de până acum. Un Comitet Central supraveghează întregul sistem. Există o minusculă minoritate de dizidenți izolați, care țin cu dinții de amintirea lumii așa cum era cu mult timp în urmă, dar sunt considerați niște proscriși aflați în permanent pericol să fie pedepsiți, cea mai teribilă pedeapsă fiind moartea prin expunere la aerul toxic de la suprafața Pământului.

Continuă lectura „Mașinăria se oprește (I)”

Corectitudinea politico-pandemică

În evaluarea situației de acum, unii par să creadă că totul este normal și firesc pentru o stare extraordinară – adică în afara ordinii obișnuite – în timp ce alții au constatat că s-au făcut abuzuri incalificabile și că există semnele unei dictaturi care se impune la nivel global. Viziunile sunt atât de diferite, deosebirile în înțelegerea aceluiași realități au devenit atât de mari, încât se pare că trăim în plină schizofrenie. Contactul și dialogul între cele două moduri de a privi realitatea a devenit imposibil. Sau, dacă se produce, în rețelele sociale, este menit numai să arate prăpastia creată între cele două chipuri de înțelegere a aceleiași realități. Același act medical, vaccinul, li se pare unora firesc, și nu văd nicio problemă în impunerea lui obligatorie, iar alții înțeleg aici o samavolnicie și încheierea, de facto, a erei respectării drepturilor omului. Un virus mititel a creat o problemă enormă, iar noi nu mai știm cum să ieșim din dilemă.

Continuă lectura „Corectitudinea politico-pandemică”

La ce se gândesc ei cu adevărat când ne spun că va trebui să ”conviețuim cu Covidul”?

de Kit Knightly

De ce mass-media face din ce în ce mai puțin apel la isteria Covid? Oare face asta pentru că „pandemia” s-a încheiat cu adevărat? Sau pentru că este o parte importantă a procesului de manipulare a oamenilor?

În ultimele zile, chiar săptămâni, s-a văzut o modificare clară a atitudinii presei față de „pandemia” de Covid.

Continuă lectura „La ce se gândesc ei cu adevărat când ne spun că va trebui să ”conviețuim cu Covidul”?”

Marea Resetare – minighid pentru naivi (II)

de Tessa Lena

(citiți mai întâi prima parte a articolului, aici)

Hai acum să trecem repede în revistă domeniile care, conform planului de acțiune al Marii Resetări, trebuie să fie date peste cap și complet reproiectate. Subiectul în sine este unul uriaș, așa că n-am să-l ating decât ușor, cu o concentrare specială pe limbajul folosit și pe felul cum se suprapune cu „reacția la pandemie”. Vă încurajez din toate puterile să intrați pe site-ul Forumului Economic Mondial și să aruncați o privire.

Continuă lectura „Marea Resetare – minighid pentru naivi (II)”

Marea Resetare – minighid pentru naivi (I)

De aici încolo, încotro?

de Tessa Lena

„Țărănoii se îngrașă, ba se mai și înmulțesc! O, nu!”

Ce este „Marea Resetare”?

Marea Resetare (The Great Reset) este un proiect finanțat masiv, ambițios până la disperare, și coordonat internațional, condus de câteva dintre cele mai mari corporații multinaționale de pe planetă, alături de mari jucători financiari, și desfășurat de organisme ale statului și ONG-uri cooperante. Filozofia lui este o combinație de literatură SF de secol XX, afișe sovietice idilice aduse la zi, pasiunea obsesivă a unui contabil deranjat mintal și dependent de jocuri de noroc – plus o versiune modernizată, digitală, a concepției „destinului manifest” (credința că Statele Unite au un drept natural, dat de Dumnezeu, deci sunt „predestinate”, să își impună tiparul de civilizație în Occident – n.t.).

Continuă lectura „Marea Resetare – minighid pentru naivi (I)”

A fi recunoscător este calea către victoria în fața celor de la Davos

de Tom Luongo

Ziua Recunoștinței (Thanksgiving Day – sărbătoare americană a familiei de la finalul lunii noiembrie, în care se mulțumește lui Dumnezeu pentru bogăția recoltei din anul respectiv – n.n.) este sărbătoarea mea preferată din an. Este singura zi în care lăsăm deoparte ceea ce ne desparte și facem cel mai elementar lucru pe care oamenii îl pot face împreună – să împărțim aceeași masă. În cele din urmă, aceasta este doar o poveste despre doi oameni foarte diferiți care se alătură pentru a-și împărtăși unul altuia roadele recoltei și vânătorii, pentru a începe procesul lung și dificil al clădirii încrederii. Încrederea, apropo, este baza civilizației însăși. Fără încredere nu există nimic, doar Jocurile Foamei.

Continuă lectura „A fi recunoscător este calea către victoria în fața celor de la Davos”

Anul noii normalități fasciste

de CJ Hopkins

Și așa, în timp ce fanaticul 2021 se apropie spre finalul său, este timpul pentru tradiționalul meu bilanț de sfârșit de an. A fost „Anul boului” în zodiacul chinezesc, dar eu l-am botezat „Anul noii normalități fasciste”.

Și ce an fenomenal de fascist a fost!

Nu discut de fascism de amatori. Vorbesc de fascismul profesionist de clasa A. Un fascism sanctificat de guvern și corporații. Fascism cu ochi de păianjen, aruncând scuipat și beat de ură.

Continuă lectura „Anul noii normalități fasciste”

Anatomia înșelăciunii

de Tessa Lena

Această poveste este despre anatomia înșelăciunii, care este un tip de a comunica folosit atât de cetățeni particulari, cât și de politicieni celebri. Este vorba despre cum ajung oamenii dependenți de iluzii, despre marketing cu pălărie neagră, terorism pandemic, stimularea fricii față de schimbările climatice și S&M. Și mai important, este despre puternica valoare educativă a pierderii orientării, atunci când e urmată de revenirea la viață. Cel mai important, este despre recâștigarea temeiurilor vieții tale după ce ai fost înșelat și abuzat și poate atras temporar dincolo de sufletul tău. Acum știi. Și acum ești mult mai puternic.

Continuă lectura „Anatomia înșelăciunii”

Până la urmă, sunt doar cuvinte?

(Gânduri despre cum ieșim din asta)

de Eugyppius



Trebuie să ieșim cumva din această îngrozitoare închisoare a igienei în care s-au transformat societățile noastre. Problema este cum o putem face. Nu pot găsi o cale de scăpare prin stupiditatea falnică și plictisitoare, gri ciment, a birocraților. Nu văd cum le-aș putea schimba direcția sau modifica ticăloșia. Și vă mai spun un lucru: în timp ce rămân înmărmurit și extrem de recunoscător pentru răspunsurile pe care l-am primit aici, de la mulți cititori pe care i-am câștigat, de interesul dumneavoastră pentru ideile mele și chiar de numărul oamenilor care îmi citesc opiniile cu ostilitate, în mintea mea am, parcă, un mic ciocan cu care asaltez o fortăreață masivă de piatră. Știu că mulți alți oameni fac același lucru ca mine, dar uneori e greu să-i vezi.

Continuă lectura „Până la urmă, sunt doar cuvinte?”