de Rod Dreher

O scrisoare de la un cititor. Îi cunosc numele și instituția la care lucrează. Vă pot spune că este chiar cine pretinde că e:

„Recent, am fost titularizat la o universitate renumită (în departamentul de inginerie mecanică) și pot să vă relatez cât de orwellian devine totul. Dacă se întâmplă să publicați acest e-mail pe blogul dumneavoastră, vă rog să păstrați confidențiale atât identitatea mea, cât și universitatea unde predau. Voi enumera doar câteva exemple legate de ceea ce se întâmplă în mediul universitar:

1) Un eveniment recent cu tema „diversitate” a fost prezentat literalmente cu titlul „Cuvinte pe care să nu le mai spui.” Cuvintele de pe această listă erau „soț”, „soție”, „carte albă” (white paper – termen academic pentru cercetare preliminară – n.n.) și multe altele. Deci dacă de exemplu i-aș spune unui coleg „aș vrea să ți-o prezint pe soția mea”, aș face ceva greșit. Primul meu gând a fost că ar putea fi considerat prea hetero-normativ, dar nici asta nu are sens, de vreme ce și persoanele homosexuale se pot căsători acum. Sau poate vor să devalorizeze instituția căsătoriei în general? Iar „carte albă” poate părea ceva rasist sau ceva asemănător.

2) În 2015 am participat la primul lor seminar destinat în totalitate subiectului „identitatea de gen”. Au împărțit o broșură de șase pagini care conținea noua terminologie referitoare la gen. De asemenea, au afirmat, ca și cum ar fi un adevăr incontestabil, că realitatea e ține doar de psihologie și că biologia este complet irelevantă. Și mai distractiv: au sugerat că oricine mai consideră disforia de gen drept afecțiune mentală este un fanatic înapoiat. Și partea cea mai savuroasă: când am comunicat grupului pentru diversitate îngrijorarea mea referitoare la controlul gândirii, mi-au spus că ei nu fac decât să exprime „consensul existent legat de gen, iar pe viitor angajările la universitate se vor face ținând cont de acest criteriu.” Cutremurător.

3) Poate nu sunteți la curent cu faptul că o publicație importantă de chimie, Angewandte Chemie, a fost atacată pentru că a publicat un eseu care a produs o „deviație de gândire”. Pe scurt, autorul eseului își exprimă îngrijorarea cum că discriminarea pozitivă ar compromite meritocrația. Nici măcar nu am apucat să citesc eseul, deoarece în decurs de câteva ore Angewandte Chemie a retras linkul, iar acum nu mai este disponibil. Pentru cei care nu fac parte din mediul academic, poate e greu de înțeles că ăsta e un lucru fără precedent. Când se retrage un articol științific, întotdeauna se păstrează originalul pentru a putea fi citit de oricine dorește să vadă conținutul. Cu alte cuvinte, este nemaiauzit să fie șterse toate linkurile unui articol retras; acest lucru este motivat, în mod evident, de o panică ideologică. Mai mult, doi dintre editorii lor au fost suspendați și cel puțin 16 din membrii consiliului director al ziarului au protestat, demisionând. Văd o paralelă clară cu rumoarea stârnită de articolul de opinie publicat de Tom Cotton în New York Times. Trebuie, totuși, să subliniez faptul că nu pot comenta calitatea eseului, deoarece nici măcar nu-l găsesc. În orice caz, faptul că ziarul ascunde eseul în plină revoltă editorială spune multe despre climatul actual al discuțiilor despre rasă și discriminare pozitivă.

4) Biroul pentru Diversitate și Incluziune a spus răspicat că obiectivul său suprem este ca în universitate să se reflecte demografia statului în care trăim. De exemplu, au declarat explicit că mediul universitar va fi sexist cât timp 50% din cadrele didactice nu sunt femei. După câte se pare, faptul esențial că multe femei nu vor să aibă slujbe atât de stresante, preferând să se ocupe de creșterea copiilor, nu trebuie menționat, a la Voldemort.

5) Sunt membru al American Physical Society (APS), Societatea Americană de Fizică. Deloc surprinzător, săptămâna trecută am primit cu toții un comunicat de presă de la APS care conține un banner negru inscripționat „Black Lives Matter” (viețile negre contează). Surprinzător este că bannerul conține imagini cu oameni care protestează, purtând lozincile „Închideți Academia”, „Închideți S.T.E.M. (departamentele de științe exacte)” și „Fără justiție nu poate fi pace”. Imaginați-vă! O societate științifică somându-și membrii să închidă departamentele de științe și să pună capăt păcii! Mă cuprinde amețeala când văd că oamenii de știință ne taie tuturor craca de sub picioare.”

Continuă lectura „Arderea pe rug a unui om de știință” →