Tovarășe, nu fi trist: Lenin merge înainte, prin curentul progresist (II)

În prima parte a textului (vezi aici) spuneam că reziliența ideilor de tip comunist (nihilist/socialist) decurge din faptul că rezultatele efective ale punerii lor în practică sunt oarecum contrare a ceea ce s-a sperat și intenționat la început; așadar, ce e mai firesc pentru generațiile următoare – care trăiesc doar consecințele, dar nu mai cunosc iluziile cu care s-a pornit la drumul sfârșit în groapă – dacă nu să și le facă din nou în termenii inițiali? Când impunerea libertății, egalității și tovărășiei au generat supunere, sărăcie universală egal distribuită de o minoritate privilegiată și suspiciune generalizată, nu e normal ca cei născuți în supunere, în sărăcie sub privilegiați de partid și de stat și în suspiciune să caute din nou libertate, egalitate și solidaritate? Și, tributari instrumentarului conceptual modern, nu e cel mai la îndemână să cadă în aceeași capcană și să o facă pe căi similare primei încercări, cea care i-a adus unde i-a adus? Continuă lectura „Tovarășe, nu fi trist: Lenin merge înainte, prin curentul progresist (II)”

O viziune din secolul 19

„Afirm că acest gen de opresiune care ameninţă popoarele democratice nu aminteşte de nimic din ceea ce am întâlnit în trecut. (…) În zadar caut o expresie care să redea exact conţinutul la care mă refer. Vreau să-mi imaginez ce trăsături noi ar căpăta acel despotism, răspândindu-se în lume. Văd o mulţime numeroasă de oameni asemănători și egali între ei, preocupaţi permanent de propriile probleme pentru a ajunge la nişte plăceri mărunte şi comune, care să le umple sufletul. (…) Deasupra lor se înalţă o putere impunătoare şi protectoare, preocupată exclusiv de a le asigura senzaţii plăcute şi a se îngriji de soarta lor. O putere absolută, specială, infailibilă, circumspectă şi atentă. Ea ar aminti oarecum de puterea părintească, dacă, la fel ca aceasta, ar avea ca scop pregătirea oamenilor pentru vârsta maturităţii. Ea însă, dimpotrivă, tinde spre menţinerea lor ireversibilă în stadiul copilăriei. Îi place ca cetăţenii să se simtă bine, cu condiţia ca ei să dorească să se simtă bine.”

Alexis de Tocqueville, 1835

Putem fi mai tari decât Revoluția Culturală

de Rod Dreher

Salutări din înzăpezitul – și nu foarte diferitul de Siberia – nord al statului New York, de la o conferință organizată de o mănăstire și un seminar ortodoxe. La cina de aseară, împreună cu câțiva participanți la conferință, vorbeam despre ideile pe care le am pentru următoarea mea carte. După cum voi, cititorii mei fideli, deja știți, plănuiesc să scriu despre avertismentele pe care le lansează cei care au crescut sub comunism în Europa de Est și Uniunea Sovietică și care acum locuiesc aici, în privința totalitarismului care își face apariția în cultura noastră tot mai postliberală. Continuă lectura „Putem fi mai tari decât Revoluția Culturală”

Cu tristețe, despre omul contemporan

Omul de azi

Se spune că oamenii de azi sunt oamenii hrăniți cel mai bine, din toată istoria. În același timp, sunt și oamenii cei mai slabi de înger.

Se mai spune că oamenii de azi trăiesc în cea mai avansată societate, din punct de vedere tehnologic, din istorie. În același timp, sunt și oamenii cei mai dependenți de confort și de consum. Continuă lectura „Cu tristețe, despre omul contemporan”

Retragerea platformelor online pentru comentatorii conservatori este un atac la proprietatea privată

de John Howting

Un amic tocmai ce mi-a trimis un articol privind „retragerea platformei” în cazul internautului provocator de dreapta, Milo Yiannopoulos, care, potrivit articolului respectiv, ar avea acum datorii de 2 milioane de dolari ca urmare a evacuării sale de pe diverse platforme online. Evident că, nemaiavând acces la Twitter, Patreon, GoFundMe șamd, Yiannopoulos nu se mai putea promova suficient sau strânge bani. De când nu mai are acces la o prezență online de tip masiv, sponsorii lui cei mai afluenți par să-și fi pierdut entuziasmul. Continuă lectura „Retragerea platformelor online pentru comentatorii conservatori este un atac la proprietatea privată”

Despre „corectitudinea politică” (I)

„De câte ori îi vorbesc despre comunism vreunui occidental simt cum se uită pieziş la mine. Intelectualul problematizează materialist-dialectic tot ce îi spui. Consideră că nedreptăţeşti una dintre cele mai generoase doctrine ale omenirii. Că nu înţelegi. Că eşti agent al reacţiunii. Fascist. Nazist. Continuă lectura „Despre „corectitudinea politică” (I)”

Stânga de azi țintește fățiș să-i facă pe creștini „cetățeni de mâna a doua”

de Nathanael Blake

Stânga vrea să-i penalizeze pe creștini pentru credința lor. Cel mai recent exemplu ar fi reacția ei panicoasă pe seama faptului că soția vicepreședintelui american, doamna Karen Pence, are normă parțială de predare într-o școală creștină, unde elevii și personalul didactic trebuie să respecte normele creștine tradiționale în materie de doctrină și conduită, inclusiv cea sexuală. Continuă lectura „Stânga de azi țintește fățiș să-i facă pe creștini „cetățeni de mâna a doua””