de Sumantra Maitra

Simțim o diferență în această lună „sfântă” a lui iunie. Culorile acelui curcubeu sunt acolo, dar ceva s-a schimbat între timp.

Luați în considerare dovezile. În California, părinții armeni s-au luptat în bătălii aprige cu activiștii Pride și Antifa la o întâlnire a consiliului școlar. În Maryland, părinții musulmani au protestat împotriva curriculumului LGBT în școli. Membrii Moms4Liberty, unul dintre grupurile cele mai puternice și cu cea mai rapidă creștere de apărare a drepturilor părinților conservatori, au fost numiți naziști de către SPLC, ceea ce a dus la proteste masive online. Casa Albă s-a confruntat cu o ripostă majoră din cauza afișării ostentative a steagului LGBT înaintea steagului american: mulți au susținut că acest mod de afișare încalcă codul de conduită legat de înălțarea drapelului.

Continuă lectura „Separația dintre Cultul Pride și Stat” →

de Sarah Parshall Perry

Am fost numiți alarmiști. Bigoți. Habotnici. Hristo-fasciști. La urma urmei, transsexualitatea nu e molipsitoare și nu are loc nicio răspândire a ei, lecturile pentru copii cu travestiți nu sunt decât o formă de artă, iar angajații școlilor americane sigur nu facilitează tranzițiile ”de gen” ale copiilor și nu le ascund de părinții neștiutori.

Continuă lectura „Un virus mintal care suferă mutații” →

de Suzanne Bowdey

În acest ”An al Reacției Consumatorilor”, asta s-ar putea să fie considerată una dintre cele mai mari lovituri din 2023. În timp ce americanii pun în genunchi cele mai puternice mărci ale țării, Liga Majoră de Baseball a decis să evite criticile, cerând în mod discret echipelor să renunțe complet la uniformele Pride (echipamente cu însemnul curcubeu, emblema LGBT – n.n.).

Continuă lectura „Liga Majoră de Baseball renunță la tricourile Pride” →

de Brandon Smith

Vreau să vă imaginați, pentru un moment, o lume viitoare în care tot ceea ce știm acum despre funcționarea și supraviețuirea în cadrul economiei este complet răsturnat. Lumea pe care vă cer să v-o închipuiți este una care a devenit complet digitală, ceea ce înseamnă că oamenii trăiesc într-o societate fără numerar, în care interacțiunile monetare fizice sunt abandonate sau interzise, ​​fiind înlocuite de CBDC. Toate tranzacțiile sunt supravegheate și urmărite, nimic nu mai este privat, decât dacă operați ca un infractor pe o piață neagră.

Continuă lectura „Resetarea: când vor încerca globaliştii să-şi introducă sistemul lor de monedă digitală?” →

de Rod Dreher

Ni s-a dezvăluit zilele trecute, în mod simbolic, cine deține cu adevărat puterea în SUA revoluționară.

Încerc să nu postez în weekend, dar sunt pur și simplu uimit de această imagine de la Casa Albă. Există vreun alt grup demografic în Statele Unite care și-ar putea vedea simbolul arborat, încălcând codul drapelului, la același nivel cu steagul american – și nu doar la același nivel, ci în mijlocul lor – de pe Casa Albă? Nu creștinii, nu evreii, nu musulmanii. Nu albii, nu negrii, nu etnicii latino, nu asiaticii. Și asta așa ar trebui să fie, steagul nu e al niciunui grup în particular, ci al unei națiuni.

Continuă lectura „O Apocalipsă la Casa Albă” →

de Brandon Smith

Pentru majoritatea companiilor care adoptă deschis ideologia „woke” în noua eră a revoltei consumatorilor americani, perioada aceasta a fost un dezastru total, iar establishment-ul nu este mulțumit. Companii precum Disney, Anheuser-Busch și Target înregistrează pierderi uriașe și scăderi masive ale valorii de piață după ce au jurat credință agendei trans. În special, publicul vrea să dea un exemplu instituțiilor care susțin indoctrinarea copiilor în ceea ce privește problema transsexualității. Mai simplu spus, s-a depășit o limită critică.

Continuă lectura „Distopia ESG: de ce corporațiile își intensifică angajamentul față de ideologia „woke” chiar și atunci când pierd miliarde” →

de Tom Piatak

Războaiele culturale sunt lucruri curioase. Când progresiștii simt că pot să piardă, ni se spune obsesiv că folosirea politicii pentru a promova o agendă culturală este „divizivă” – o distragere de la problemele importante, o înșelătorie pentru a atrage voturile clasei muncitoare în favoarea politicilor plutocratice – și că aduce în discuție aspecte pe care oamenii respectabili nu le menționează niciodată, cu atât mai puțin să le folosească pentru a obține și a menține puterea politică.

Continuă lectura „Cum să vindecăm amnezia culturală” →

de Brendan O’Neill

„Curând vom trăi într-o lume”, scria GK Chesterton, „în care oamenii vor persecuta erezia de a numi triunghi o figură cu trei laturi.” Ne aflăm acum în această lume. Urmăriți furia gloatei gender-queer care a confruntat-o pe Kathleen Stock la Universitatea Oxford săptămâna trecută. Dna Stock este un diavol în ochii lor, o proferatoare de blasfemii letale. Erezia ei? A numit un bărbat drept un bărbat. Ea spune că ființele umane cu cromozomi XY și penis sunt de sex masculin. Pentru aceasta – echivalentul biologic de a spune că un triunghi este o formă cu trei laturi – vânătorii de vrăjitoare woke cer excluderea ei din viața publică.

Continuă lectura „Adevărurile mărețe încep ca blasfemii” →

de Brandon Smith

Ori de câte ori trebuie să abordăm problema ideologiei ”progresiste” în America de astăzi, dezbaterea se îndreaptă inevitabil spre marele idealism al ”acceptării” și ”toleranței”. Afirmația celor progresiștilor este că ei sunt de partea ”libertății” și a ”drepturilor omului” și că, prin faptul că ceilalți ne separăm de anumite comportamente sau le confruntăm, dezvăluim intoleranța și discriminarea. Cu alte cuvinte, progresiștii afirmă că toate convingerile personale și toate comportamentele trebuie să fie îmbrățișate de populație, pentru ca societatea să devină pură.

Continuă lectura „Toleranța este supraestimată: să începem să controlăm din nou societatea” →

de Nathan Pinkoski

Cele mai importante romane distopice din prima jumătate a secolului XX sunt cel al lui Aldous Huxley, Minunata lume nouă și 1984 a lui George Orwell. Huxley și Orwell au surprins cele două laturi ale despotismului modern, una moale și seducătoare, cealaltă dură și punitivă. Cel mai important roman distopic al celei de-a doua jumătăți a secolului este Le Camp des Saints (Tabăra Sfinților, 1973) de Jean Raspail. Intriga sa centrală se referă la o armată care transportă un milion de migranți din India către țărmurile Franței. Este o invazie, o ocupație a Nordului Global de către Sudul Global. Pe măsură ce imigranții aterizează, Franța este aruncată în haos, împreună cu restul Europei, iar civilizația occidentală moare.

Continuă lectura „Moartea spirituală a Occidentului” →