Afinitatea naturală dintre rău și birocrație

de Brendan O Neill

Fiecare detaliu al uciderii în masă a unor nevinovați de către Lucy Letby la Spitalul ”Contesa de Chester” este înfiorător. Calmul ei în timp ce îi otrăvea pe cei mai neajutorați indivizi din societate: bebeluși fragili într-o secție de nou-născuți. Îndemnul nesățios pe care părea să-l simtă pentru distrugerea unor vieți fără de vină: doar într-o lună – iunie 2015 – a ucis trei bebeluși și a încercat să-l ucidă pe al patrulea. A fost găsită vinovată de șapte crime în total și de șase tentative de omor. Apoi, a fost aparenta ei recunoaștere că ceea ce făcea era rău – și, într-adevăr, așa era. „Sunt un om rău, am făcut-o!”, a mâzgălit ea pe un post-it găsit în casa ei. Îți stă totul în gât.

Continuă lectura „Afinitatea naturală dintre rău și birocrație”

Revolta împotriva monedei digitale a început!

de James Corbett 

Am o veste bombă: moneda digitală e ceva rău!

Bine, poate că nu e chiar o știre bombă. Până și cel mai conformist dintre conformiști a ajuns să simtă că nu e chiar bine să existe niște bani programabili pe care un bancher central să-i poate întrerupe când are chef.

Continuă lectura „Revolta împotriva monedei digitale a început!”

Amprentele de carbon ale lăbuțelor și raționalizarea vieții

de James Corbett

Așa cum am menționat acum câteva zile, am petrecut ceva timp luna trecută în Marea Britanie aruncându-mi ochii peste media locală, cea rămasă de pe vremea dinozaurilor, ca să văd ce tip de îndoctrinare li se impune britanicilor în zilele noastre. Cine știe? Poate chiar găseam în presa locală ceva care să mă surprindă plăcut, cu un conținut provocator sau contrar curentului dominant.

Continuă lectura „Amprentele de carbon ale lăbuțelor și raționalizarea vieții”

Cum vor să corupă următoarea generație pentru a o distruge

de Brandon Smith

(Notă: paragrafele din partea introductivă a articolului se referă la starea ideologizată a învățământului și a multor profesori din SUA; în România, din fericire, nu am ajuns în acel punct, poate și pentru că momentan învățământul românesc are alte probleme, însă încet încet pornim și noi pe acel drum; a doua parte a articolului este însă extrem de relevantă și pentru noi)

Săptămâna trecută, Asociația Națională pentru Educație (A.N.E.), cel mai mare sindicat al profesorilor din SUA, a oferit îndrumări privind utilizarea simbolurilor activiste progresiste în școlile publice. Ca parte a sfaturilor lor pentru profesori, le-au recomandat acestora să încalce eventualele reguli locale care interzic propaganda woke și să afișeze în clase unele elemente precum steagurile curcubeu și cele Black Lives Matter. Acest lucru este adesea citat ca mijloc de a „începe o conversație”, o modalitate prin care profesorii pot ocoli regulile școlii. S-ar putea să nu poată petrece fiecare zi oferind lecții despre concepte woke, dar dacă un copil va pune o întrebare despre steagurile din cameră, atunci profesorii pot oferi imediat „context”.

Continuă lectura „Cum vor să corupă următoarea generație pentru a o distruge”

Fierbere globală? Să nu fim ridicoli

de Brendan O Neill

Și uite-așa am intrat într-o nouă epocă. „Era încălzirii globale s-a încheiat, a sosit epoca fierberii globale”, a decretat șeful ONU António Guterres săptămâna trecută. Este greu de știut ce este mai rău: orgoliul și aroganța acestui oficial globalist care își imaginează că are dreptul să declare începutul unei epoci cu totul noi sau complianța servilă a elitelor mass-media care au dat trâmbiță imediat acestui edict dement despre apropiata moarte fierbinte a Pământului. „Era fierberii globale a sosit și e terifiantă!”, scria prima pagină a The Guardian, de parcă cuvântul lui Guterres ar fi Evanghelie, fiecare rostire a lui un adevăr divin. Așa că e nevoie să aruncăm de urgență apele răcoritoare ale rațiunii peste această vorbă deliranta despre o planetă „în fierbere”.

Continuă lectura „Fierbere globală? Să nu fim ridicoli”

A mai rămas ceva de conservat?

de Paul Kingsnorth

Nota de plată a modernității a ajuns la scadență

„Întreaga lume modernă”, scria cândva G.K. Chesterton, „s-a împărțit în conservatori și progresiști. Rolul progresiștilor este să continue să facă greșeli. Rolul conservatorilor este să împiedice corectarea greșelilor.” Bun venit în anul 2023.

Continuă lectura „A mai rămas ceva de conservat?”

Schimbare de regim

de Patrick Deneen

Schimbarea regimului se simte în aer. Puțini oameni se mai gândesc astăzi la politică în termenii chestiunilor electorale banale de altădată. Fiecare alegere decide acum nu chestiunile de „politică normală” – rate marginale de impozitare și niveluri acceptabile de deficite ale cheltuielilor – ci mai degrabă care este și va fi natura regimului nostru. Următoarea întrebare se află acum pe fiecare buletin de vot: va rămâne liberalismul ideologia dominantă a Americii și a Occidentului? sau îi va lua locul un regim post-liberal?

Continuă lectura „Schimbare de regim”