de Donoso Cortes
Slăbirea credinţei, care duce la slăbirea adevărului, nu aduce cu sine atât slăbirea inteligenţei umane, cât rătăcirea ei. Plin de milă şi în același timp drept, Dumnezeu refuză inteligenţelor vinovate adevărul, dar nu le neagă viața; le condamnă la eroare, dar nu la moarte. De aceea, cu toții am văzut trecându-ne prin faţa ochilor aceste secole de prodigioasă necredință și de înaltă cultură (autorul se referă la sec. XVIII – XIX – n.n.) care au lăsat în urmă o dâră mai puțin luminoasă și mai mult inflamată în prelungirea timpurilor și care s-au răsfrânt cu o lumină fosforescentă în Istorie. Aruncaţi-vă ochii, totuși, către aceste secole; priviți-le o dată și încă o dată, și veți vedea că strălucirile lor sunt incendii; şi nu luminează, ci fulgeră. Ar zice vreunul că iluminarea vine din explozia subită de materii în sine obscure, dar inflamabile, mai degrabă decât din regiunile pure în care se naște acea lumină pacificatoare, așternută suav pe bolta cerească de penelul maestru al unui pictor suveran peste opera sa.
Continuă lectura „Totul e teologie (fragment)” →