de Brandon Smith

La începutul anilor ’70, SUA și mare parte a lumii occidentale se confruntau cu o criză economică de stagflație. În 1971, Nixon a eliminat complet etalonul aur pentru dolar cu ajutorul Rezervei Federale (sau poate sub conducerea acesteia), ceea ce a dus în cele din urmă la o presiune inflaționistă. Boom-ul postbelic al Europei a luat sfârșit brusc, în timp ce prețurile bunurilor (și ale petrolului/benzinei) în SUA au crescut în mod semnificativ până în 1981-1982, când Rezerva Federală a majorat ratele dobânzilor până la aproximativ 20% și a provocat o recesiune deliberată.

Continuă lectura „Clubul de la Roma: cum este folosită isteria climatică pentru a crea guvernare globală” →

de Brendan O’Neill

În prezent au loc două tipuri de blocaje rutiere în Europa. În primul, fiii și fiicele privilegiaților, oameni cu nume precum Edred și Tilly, blochează traficul pentru a face presiuni asupra guvernelor pentru a accelera politicile Zero Carbon. Dacă nu reducem drastic emisiile de carbon, spun ei cu tonurile lor cristaline, biata noastră planetă va muri din căldura rezultată din acțiunea omenirii putrede.

Continuă lectura „Revolta clasei muncitoare împotriva politicilor Zero Carbon” →

de Paul Kingsnorth

(Pentru părțile I, II și III, click aici, aici și aici)

Extrase din părțile I și II:

Voi dedica acest eseu unei întrebări care mă urmărește de ani de zile. Este o întrebare atât de importantă, de fapt, încât voi diviza acest eseu în câteva părți, și voi împărți întrebarea în patru interogații mai mici…

Ceea ce vreau eu să știu este următorul lucru: ce fel de forță se află în spatele ecranelor și al firelor de rețea în care ne-am lipit și nu mai putem ieși, ca niște muște într-o pânză de păianjen, și cum ne putem elibera?

Pe scurt: Ce este chestia asta? Și cum ar trebui s-o înfruntăm?

Continuă lectura „Zeul Neon. Patru întrebări referitoare la internet (Partea a IV-a)” →

de Paul Kingsnorth

(Pentru părțile I și II, click aici și aici)

Cel mai supărător lucru care mi s-a întâmplat anul trecut și-a găsit loc în spațiul celei mai profunde trăiri. În vară am petrecut cinci zile ca pelerin pe Muntele Athos, republica monahală ortodoxă din Grecia, care de o mie de ani a supraviețuit războaielor, raidurilor piraților, controverselor bisericești și amenințărilor din partea forțelor ostile, de la otomani și până la naziști. Am scris aici despre experiența mea. Mi-a făcut o impresie profundă. Cinci zile abia dacă au fost de ajuns ca să zgârii puțin lucrurile la suprafață, acesta fiind și motivul care face ca atât de mulți pelerini să se întoarcă, adesea în mod repetat.

Continuă lectura „Zeul Neon. Patru întrebări referitoare la internet (Partea a III-a)” →

de Michael McCarthy

O, nesiguranța tinereții! „Voi fi popular?” „Oare pot să joc baschet la fel ca ceilalți băieți?” „Mă vor lăsa ceilalți să petrec cu ei?” „Or să mă placă băieții?” „Or să mă placă fetele?” „Sunt la fel de puternic/inteligent/arătos/amuzant ca și copiii cool?”

Majoritatea copiilor și adolescenților trebuie să ducă aceste îndoieli despre ei înșiși. Sunt o parte normală a creșterii. Această agonie emoțională a maturizării a fost descrisă încă din 1774 în romanul lui Johann Wolfgang von Goethe, Suferințele tânărului Werther. În acest roman, durerea tânărului Werther pentru dragostea neîmpărtășită devine în cele din urmă atât de insuportabilă, încât își părăsește orașul natal. În continuare, este foarte stânjenit când întâlnește o adunare de aristocrați. Îi cer să plece deoarece nu este nobil. Respins de o fată și acum respins de aristocrați — ce agonie rafinată! Ce are de făcut un băiat?

Continuă lectura „Un model de recrutare” →

de Brandon Smith

Realitatea este că activiștii par niște rebeli fără cauză, cu excepția cazului în care zici „stai!” și-ți dai seama că, de fapt, cauza lor nu este despre drepturi, ci despre privilegii speciale și putere. Ele sunt o simplă extensie a unei agende mai largi. Strategia lor este să pretindă în mod constant compensații în calitate de victime, iar atunci când aceste cereri sunt îndeplinite, ei emit și mai multe pretenții, până când nu mai rămâne nimic de oferit. Și, dacă îi critici pentru lăcomia și consumul lor de putere, ei își folosesc statutul de minoritate ca un scut.

Continuă lectura „Cultura plângerilor” →

Extras din partea I:

Voi dedica acest eseu unei întrebări care mă urmărește de ani de zile. Este o întrebare atât de importantă, de fapt, încât voi diviza acest eseu în câteva părți, și voi împărți întrebarea în patru interogații mai mici…

Ceea ce vreau eu să știu este următorul lucru: ce fel de forță se află în spatele ecranelor și al firelor de rețea în care ne-am lipit și nu mai putem ieși, ca niște muște într-o pânză de păianjen, și cum ne putem elibera?

Pe scurt: Ce este chestia asta? Și cum ar trebui s-o înfruntăm?

Continuă lectura „Universalul. Patru întrebări referitoare la internet (partea a II-a)” →

de Rod Dreher

Săptămâna aceasta ar fi trebuit să deschidă ochii multor oameni despre America. Deși este deghizată – și se ascunde sub aparența compasiunii, empatiei, a incluziunii – nu vă lăsați păcăliți! Mașina știe ce face.

Știți cu toții că nimic nu prea mă surprinde legat de „wokeness” și de cei care o promovează. Dar nici măcar un cinic ca mine nu ar fi fost în stare să prezică că la numai câteva zile după ce o persoană transsexuală a ucis șase creștini într-o școală creștină – inclusiv trei copii – Mașina propagandistică va transforma evenimentul într-un discurs despre modul în care oamenii trans sunt adevăratele victime!

Continuă lectura „Deplorabili și Dhimmi 2023” →

de Brandon Smith

Singurul lucru despre lumea financiară care nu încetează să mă uimească este cât de la spartul târgului par să se trezească întotdeauna economiștii mainstream. Nu cu mult timp în urmă, i-am avut pe Janet Yellen și Paul Krugman, economiști care se presupune că sunt fruntea haitei, ambii dovedindu-se a fi complet ignoranți (sau necinstiți din punct de vedere strategic) cu privire la efectele măsurilor de stimulare a băncii centrale și amenințarea inflației. De fapt, amândoi au negat în mod constant existența unei astfel de amenințări, până când au fost zdrobiți de dovezi.

Continuă lectura „Sosește nota de plată pentru economiștii sistemului?” →

de Paul Kingsnorth

Internetul și consecințele sale au fost un dezastru pentru specia umană.

Iată o afirmație extremă, dar sunt într-o dispoziție extremă.

Dacă aș avea energia necesară, presupun că aș putea umple o sută de pagini încercând s-o demonstrez. Aș putea scrie despre efectul cititului online asupra intervalelor de concentrare, despre efectul folosirii smartfonului asupra moravurilor din societate, despre felul cum creierul copiilor mici și-a modificat circuitele din cauza tabletelor și a ecranelor. Aș putea scrie despre sisteme de credit social sau scanări faciale sau pașapoarte de vaccinare sau pornografie online sau hărțuire cibernetică sau minele de cobalt sau declinul jurnalismului sau moartea comerțului prin magazine din beton și sticlă. Se oferă atât de mult conținut – și totul pe gratis!

Continuă lectura „Universalul. Patru întrebări referitoare la internet (partea I)” →