Neofeudalismul și neopropovăduitorii legitimității sale

Oligarhii de azi se bizuie pe un „intelo-cler” modern, covârșitor progresist, pentru propria legitimitate

Joel Kotkin

Cu partidele și curentele populiste câștigând influență nu numai în America de Nord, ci și în Europa și America Latină, mulți s-au apucat să prezică o nouă eră a autoritarismului, ca acela descris de George Orwell în 1984 sau de Margaret Atwood în Povestea slujitoarei. Dar modelul mai probabil pentru viitoarea tiranie este Minunata lume nouă a lui Aldous Huxley, unde stăpânii nu sunt niște fosile stalinoide sau niște fundamentaliști fanatici, ci cadrele de conducere blânde și raționale cunoscute sub numele de Controlori Mondiali. Continuă lectura „Neofeudalismul și neopropovăduitorii legitimității sale” →

Cum a prezis o carte din anii 1990 ce se va întâmpla în 2020

de Ed West

Publicată acum 25 de ani, cartea „Revolta elitelor” (The Revolt of the Elites) a lui Christopher Lasch a arătat în detaliu cum îi va radicaliza capitalismul pe cei bogați. „O clasă definită prin lipsa rădăcinilor și cosmopolitism, printr-un simț anemic al obligației și rezerve tot mai subțiri de patriotism”. Continuă lectura „Cum a prezis o carte din anii 1990 ce se va întâmpla în 2020” →

„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi

de Sohrab Ahmari

America nu este în toiul unei revoluții – avem de-a face cu un puci contrarevoluționar. Acum vreo patru ani, categoria aceea de oameni care dobândiseră poziție și influență ca urmare a globalizării s-a văzut împinsă afară de la putere pentru prima dată după decenii. Acești oameni au văzut îngroziți cum alegători din toată lumea au ales Brexitul, pe Donald Trump și alte variante populiste și naționalist-conservatoare. Continuă lectura „„Revoluția” aceasta nu este ceea ce pare a fi” →

LITURGHIA PROGRESISMULUI

de Adrian Vermeule

În cartea sa „Vechiul Regim și Revoluția”, Alexis de Tocqueville descria Revoluția Franceză ca pe o mișcare religioasă:

Idealul pe care și l-a propus Revoluția Franceză nu era doar o schimbare în sistemul social francez, ci nici mai mult, nici mai puțin decât o regenerare a întregii specii umane, creând o atmosferă de fervoare misionară și, de fapt, căpătând toate aspectele unei renașteri religioase – spre marea consternare a observatorilor contemporani. Ar fi poate mai nimerit să spunem că a evoluat într-un soi de religie. Continuă lectura „LITURGHIA PROGRESISMULUI” →