Ideea și practica Revoluției (V)

p. Serafim Rose

(pentru părțile I, II, III și IV click aici, aici, aici și aici)

Când Imperiul Napoleonian, Al Treilea Imperiu, a fost abolit după înfrângerea dezastruoasă în fața prusacilor în 1870, revoluția a izbucnit din nou în Franța. La început a izbucnit în provincii. Bakunin, care se afla în acel moment în Italia, a fugit cât de tare a putut la Lyon pentru a lua parte la tulburări. El și discipolii săi erau principalii instigatori ai revoltei. A împrumutat, bineînțeles, niște bani pentru a ajunge acolo și s-a instalat în centrul civic, unde noul guvern revoluționar se găsea în tranșee, fără ca cineva să aibă habar ce doresc. Au avut loc întâlniri publice foarte violente în care s-au avansat cele mai sângeroase petiții primite de public cu entuziasm. Era ceea ce iubea Bakunin.

„Pe 28 septembrie, în ziua în care a sosit, oamenii au ocupat Hotel de Ville. Bakunin s-a instalat acolo. Apoi a venit momentul critic, momentul așteptat de atâția ani, în care Bakunin putea să-și aducă la îndeplinire cel mai revoluționar act pe care l-a văzut lumea vreodată. El a decretat abolirea statului. Dar statul, sub forma a două companii de burghezi din Garda Națională au intrat printr-o ușă din dos și l-au dat afară. Cu toate acestea, acolo a apărut ideea de a aboli statul.

Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției (V)” →

Proasta educație a elitelor Americii

Bari Weiss

Părinții cu dare de mână, speriați că nu vor fi pe placul noilor dogme din școlile particulare unde și-au înscris copiii, încep să se organizeze în taină.

Disidenții folosesc pseudonime și își închid videocamera, când se întâlnesc clandestin pe Zoom ca să discute. De obicei, grupul lor coordonează antrenamentele de fotbal european ale copiilor sau organizează care copil în a cui mașină să se suie; acum, însă, ei se adună ca să schițeze strategii. Ei spun că ar avea de înfruntat repercusiuni serioase, dacă ar ști cineva că stau de vorbă. Continuă lectura „Proasta educație a elitelor Americii” →

Cum s-a schimbat Marea Britanie de la căsătoria între persoanele de același gen

Într-un articol din 2017 despre modul în care i-a afectat pe britanici legalizarea căsătoriei între persoanele de același sex, un jurnalist australian face o analiză a impactului pe care l-a avut asupra societății această măsură de redefinire a căsătoriei. Consecințele relatate sunt cele de la momentul articolului, între timp ele înmulțindu-se – cea mai agresivă la acest moment fiind cultura anulării și violent infiltrare a ideologiei genului, care în prezent face anual mii de copii pradă iluziei că își pot schimba sexul, iluzie încurajată de medici și autorități uneori peste voința părinților. Dar să vedem care era tabloul din 2017 – pentru că e posibil ca nu peste mult timp să ne aștepte și pe noi unul asemănător. Continuă lectura „Cum s-a schimbat Marea Britanie de la căsătoria între persoanele de același gen” →

Prizonieratul societăților – va fi lumea întreagă într-o zi ca Hollywoodul?

Tyler Durden

Scriu rareori despre Hollywood sau industria filmului, în primul rând pentru că există o mare varietate de analiști și youtuberi în mass-media alternative care discută despre bizarele comportamente și transgresiuni ale Orășelului de Staniol, și o fac zilnic. Totuși, mi se întâmplă când și când să constat că evenimentele de la Hollywood reflectă o dinamică mult mai larg prezentă în cultura noastră și că trebuie abordată imaginea de ansamblu. Continuă lectura „Prizonieratul societăților – va fi lumea întreagă într-o zi ca Hollywoodul?” →

Ideea și practica Revoluției (IV)

p. Serafim Rose

(pentru părțile I, II și III click aici, aici și aici)

Prima figură pe care o vom descrie succint este Marx, cel care alături de Engels, a pus bazele marxismului pe care-l vedem azi în Rusia (prelegerea are loc în anii 1970 – n.n.). Engels însuși era un proprietar de fabrică din Manchester care trăia în Anglia. Marx era un gazetar evreu care, din câte se pare, nu a muncit mai deloc toată viața sa, era mereu agitat de idei revoluționare și se gândea în permanență cum să aducă la îndeplinire revoluția. În anul 1844 cei doi s-au întâlnit la Paris și au aderat la Liga Comunistă, un mic grup secret de revoluționari asemănător „Grupului celor cinci” despre care am citit în Dostoievski (în romanul ”Demonii” – n.n.). Potrivit lui Engels, acest grup mic nu reprezenta în fapt altceva decât o filială germană a societăților secrete franceze. Grupul a încercat să se infiltreze în alte grupuri, producea materiale de propagandă și lucra asupra dezvoltării unui sistem de succes. Continuă lectura „Ideea și practica Revoluției (IV)” →